De același autor
L-am cunoscut pe vremea când am fost colegi la Europa Liberă, unde lucra ca freelancer. Se apropiau alegerile locale din 2020 și dorea să facem un film-portret al unui candidat neconvențional, un neamț poposit din Germania în Timișoara și lansat în competiția pentru funcția de primar. E vorba de Dominic Fritz. Mircea avea în mod real intuiție politică, îi dădea șanse străinului în fața candidaților autohtoni, care mai de care mai siguri pe poziție. Portretul nu s-a realizat, fiindcă Dominic Fritz a dorit să își prezerve viața personală și n-a acceptat intruziuni în intimitate. Mircea Barbu, jurnalist bătătorit, a înțeles și a renunțat.
Din colaborarea de atunci, am intuit că Mircea Barbu era menit unor proiecte jurnalistice mai îndrăznețe, mai puțin legate de termene și termeni, în care să își poată testa și spiritul de aventură, dar și neobișnuita experiență de viață pentru un jurnalist: „Am fost, pe rând, barman, chelner, bucătar, chiar și îngrijitorul unui bătrân, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial”, mărturisește pe blogul său, intitulat Fără frontiere cu Mircea Barbu. Jurnalism de conflict cu și despre oameni.
Ajuns jurnalist „din întâmplare”, a lucrat ca freelancer pentru Libertatea, Adevărul, Europa Liberă, The Times, BBC, Deutsche Welle și Al-Jazeera, iar în prezent, pentru Hotnews.
Lup singuratic s-a definit el însuși, rememorând un drum în Siria către Alep, cu „senzația intensă de a merge singur, pe drum, cu rucsacul în spate, în direcția opusă față de toți ceilalți oameni, spre necunoscut, mânat de o forță pe care nici în ziua de azi, după atâtea războaie, nu mi-o pot explica foarte clar”. A fost adesea singurul jurnalist român care a transmis dintr-o anumită zonă de conflict. Forța de care amintea l-a împins cu aparatul de fotografiat și cu videocamera în zone de război ca Irak, Siria, Crimeea (2014), Gaza, Israel, iar din 2022, acreditat oficial „corespondent de război” în Ucraina, alături de brașoveanul Radu Hossu.
În prezent, Mircea Barbu este nu doar o țintă pentru FSB, așa cum a aflat din amenințările transmise pe Telegram în vară, ci și urmărit internațional de Rusia, pentru a fi arestat pe motivul că a trecut ilegal granița din Ucraina în regiunea rusă Kursk, pentru a transmite un reportaj. El riscă 5 ani de închisoare dacă ar fi prins pe teritoriul Rusiei sau pe teritoriul altei țări care l-ar extrăda în Rusia.
Autoritățile române s-au trezit cu greu în fața acestui act de terorism al Rusiei împotriva libertății de exprimare și împotriva Convenției de la Geneva, care stabilește drepturi și condiții de protecție pentru corespondenții de război. Au reacționat totuși MAE, CNA și câțiva prezidențiabili aflați în campanie: Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, Mircea Geoană etc. S-au adăugat câteva redacții cu proteste și replici la obrăznicia Ambasadei Federației Ruse la București, care a sugerat că mandatul de arestare în lipsă al lui Mircea Barbu e o revanșă la jurnaliștii ruși decedați pe teritoriul Ucrainei.
Totuși, solidaritatea de breaslă într-un caz de risc al vieții, nu doar al pierderii libertății, este minimală în România. Fiindcă breasla este mai mult ca niciodată divizată, confuză, agățată de interese care nu sunt ale meseriei, incapabilă să se exprime ca o comunitate profesională. Radu Hossu este cel care bate obrazul acestei bresle pe Facebook, în 30 august: „Mircea Barbu a fost în rusia (așa grafiază Radu Hossu deliberat numele țării agresoare, n.red.) pentru a aduce informații despre un eveniment de interes internațional. Granițele internaționale au fost încălcate de rusia, statul terorist rus este cel care este vinovat de cele mai abominabile crime împotriva umanității din ultimele decenii. Mi-ar plăcea totuși ca nu doar eu și încă puțini oameni să-l apărăm public pe Mircea Barbu care ne-a oferit un serviciu public de informare, ci și Statul Român, cel care (așa ar trebui) respectă, susține și încurajează libertățile presei”. Și mai notează, tot pe FB: „Ce nu am văzut însă este solidaritate. Poate nu m-am uitat unde trebuie. Însă nu doar știrile reci care prezintă faptele de amenințare ale rușilor: rachetele Iskander sunt mai eficiente ca dosarele penale”, adică „Mircea Barbu nu ar trebui capturat, ci omorât. Ar trebui o poziționare clară a breslei. Personal, sunt alături de Mircea Barbu”.
