De același autor
Legea Audiovizualului nu pare să reprezinte leac pentru o televiziune în plină propagandă electorală, încurajată de nişte îndoielnice sondaje.
Zilele trecute, CNA a aplicat postului OTV o sancţiune aspră, după mai multe sancţiuni date cu milă, cum ar fi o somaţie publică, o amendă de 5.000 de lei, una de 10.000 de lei, una de 50.000 de lei, două de 100.000 de lei şi una dublă mai recentă: i-a întrerupt emisia timp de 3 ore în intervalul 18-21 pentru publicitatea politică deşănţată, practicată de candidatul la toate funcţiile importante în stat, Dan Diaconescu, nu de mult văzut cu cătuşe trendy pe la „mititica“, pentru şantaj şi înşelăciune. Întreruperi ale postului cu pricina au mai fost, de câte 10 minute, prin octombrie trecut şi în ianuarie 2012, una de 3 ore în octombrie 2007 sau o sancţiune de retragere a licenţei în 2002, când toată suflarea susţinătoare a democraţiei şi a libertăţii presei s-a revoltat (inclusiv subsemnata), solidarizându-se cu victima Dan Diaconescu, căruia tocmai i se luase tribuna. Cu scuzele de rigoare şi cu cenuşă în cap, e de recunoscut că măsura de atunci a CNA fusese legală şi necesară, iar militantismul pro-OTV se arată acum a fi fost juvenil.
Revenirea OTV după 18 luni de absenţă în aprilie 2004, sub altă firmă, dar cu şi mai rele năravuri, a contagiat mass-media de boala numită „otevizare“, sub privirea inhibată a doctorului CNA. Diaconescu a devenit un nabab, ridicând şantajul la rang de artă, s-a lansat în politică pentru a-i reprezenta pe amărâţi, privindu-i din avionul personal sau din Bentley-ul de la scară. Art. 95 din Legea Audiovizualului, prin care Consiliul poate cere retragerea licenţei audiovizuale sau a dreptului de furnizare a serviciului media pentru incitarea publicului la ură naţională, rasială sau religioasă, pentru incitarea explicită la violenţă publică, la acţiuni care au drept scop disoluţia autorităţii de stat sau la acţiuni teroriste, nu pare să reprezinte leac pentru o televiziune în plină propagandă electorală, încurajată de nişte îndoielnice sondaje. Dar poate o doză de şoc, cum totuşi ar fi retragerea licenţei, este terapia potrivită.
Dar iată, senzaţional, ce dezvăluie arhivele, mai ales când memoria slăbeşte sub avalanşa de întâmplări, lupte la baionetă, permutări, mezalianţe, relaţii la cuţite urmate de împăcări ipocrite, răzbunări de operetă sau pupicuri dulci de pe scena politico-mediatică de la noi: în 2002, n-a lipsit mult ca Dan Diaconescu să devină membru CNA, la propunerea PRM. Prietenul de nădejde, Vadim Tudor, cerea astfel senatorilor şi deputaţilor o recunoaştere a faptului că ridicarea licenţei era un abuz. N-a ieşit pasienţa, relaţiile s-au stricat, iar lichelele politico-mediatice s-au spurcat în mod public la nesfârşit. În 2010, Vadim Tudor reclama OTV la CNA pentru publicitatea electorală prematură, adăugând câteva vorbe de duh de genul: „Mie îmi este milă de Dan Diaconescu, dar rar am văzut un om atât de murdar. Nu am nevoie de postul lui de televiziune şi, dacă vrea politică, îi dau politică să se sature, nu este posibil să mintă în halul ăsta...“, iar, în 2012, acelaşi Vadim semna pompos în Tricolorul, cu toate titlurile pe care electoratul naiv i le-a cadorisit, un comunicat de război către „puşlamaua nespălată“ şi „puradelul puşcăriabil“ Dan Diaconescu, dat în judecată pentru calomnie şi difuzare de informaţii mincinoase: „Făcătura lui de partid, PP-DD, n-a depăşit niciodată 6%, dar e umflat cu pompa tocmai de ciocoii pofticioşi, cu care pretinde că se luptă“. În fine, „Totul are o limită, chiar şi în abjecţie!“, mai zice pe drept cuvânt Tribunul, dar nu şi-o aplică şieşi.
Multe ar fi de descâlcit, dacă CNA, ANAF şi Parchetul ar vrea, la acest canal toxic, cu patronat ambiguu înregistrat în paradisul fiscal cipriot, vândut şi revândut prin tranzacţii care aduc a spălare serioasă de bani, având în spate un cocktail de nume vecine cu infracţiunea, ca Sorin Ovidiu Vântu, Ion Dumitru Relu sau Petromservice, sau doar bizare, cum ar fi cel al lui Cosmin Guşă şi cu două cereri de insolvenţă la uşă. Dar asta numai dacă CNA, ANAF şi Parchetul ar vrea. Că de putut ar putea. //
