Sfetnicii electorali din presă

Cum în lumea politică nu se simte nimeni vinovat să se afle în incompatibilitate, nici în lumea jurnaliștilor de pe la noi incompatibilitatea morală nu este socotită un păcat capital.

Consiliul Național al Audiovizualului a publicat pe site, spre dezbatere, proiectul de decizie privind regulile campaniei electorale pentru ale­gerile parlamentare prin intermediul ser­vi­ci­ilor media audiovizuale. Spre deosebire de print, unde func­ţionează regula semnului de publicitate, radioul și tel­evi­zi­unea au reguli și restricții nu­meroase prevăzute de Legea audiovizualului și stabilite prac­tic prin decizii ale CNA, coro­borate cu capitolul 7 din Le­gea electorală nr. 35/2008. Luat în sine, documentul co­respunde tuturor standardelor din lumea de­mocratică: se vorbește despre campanie echi­tabilă, despre corectitudine și echilibru, se su­bliniază repetat că publicul are dreptul la in­formații lămuritoare pentru a vota în cu­noș­tință de cauză, iar „competitorii electorali“, cum sunt numiți candidații, trebuie să se poa­tă face cunoscuți în deplin fair-play. Se men­ționează gratuitatea accesului pe televiziunea publică și pe canalele radioului public, după gri­le precise, pe ore și fracțiuni de minute, în emisiuni de dezbatere sau de promovare elec­torală. Şi canalele private se supun rigorilor timpilor de antenă, dar pe bani, cu tarife de­clarate.

Foarte bune toate aceste reguli, fiindcă obligă la un strop de echilibru într-un context tur­bat, unde pare că nicio regulă nu mai contează într-o cam­panie mediatică perversă, păr­tinitoare, stridentă, des­fă­șu­rată fără oprire, de luni în­tregi. Sau de ani întregi? Pa­radoxal însă, reglementările de­termină emisiuni plicticoase, mai ales în mediile publice, un­de partidele difuzează în colțișorul lor de antenă dis­cursuri neinteresante, fragmente din con­fe­rințe de presă, bla-bla-uri la care nu se uită ni­meni. Doar dezbaterile electorale dau șansa unei audiențe rezonabile. De știut că mo­de­ratorii au dureri de cap la emisiunile elec­to­rale, atent monitorizate de CNA, trebuind să asi­gure minute echitabile participanților. Dar adevărata campanie, cea sângeroasă, cu lo­vi­turi de cuțit, nu în aceste emisiuni trebuie că­utată. Ea precede cu mult intervalul stabilit prin lege ca fiind perioada de campanie și se sfârșește cu 48 de ore înainte de ziua ale­gerilor, când nu mai pot fi date nici sondaje, nici opinii, nici analize, așa cum stă scris la lege. Pentru cine are chef să o respecte.

Ce se vede azi pe televiziunile românești este adevărata bătălie electorală, îmbogățită re­cent cu un fenomen în curs, încă neanalizat: cam­pania lui Dan Diaconescu, cu pretextul Oltchim, extinsă pe toate televiziunile, de­ve­nite OTV-uri de campanie pentru PP-DD. Jur­naliștii au în general tendința de a se trans­forma în sfătuitori ai politicienilor, dacă nu chiar mai mult, în diriguitori ai acestora, mai ales când se află în slujba politicului ca ins­trument al acestuia. Avem exemple. Co­men­tatorii RTV de genul Striblea, Drăgotescu sau Chirieac se pomenesc adesea traversând spre statutul de consilieri electorali, sfătuindu-i pri­e­tenește pe politicienii care le plac. Ion Cris­toiu uită și el uneori să pună întrebări dorind să dea un sfat gratis și să aibă astfel „ultimul cuvânt“, cum se și numește emisiunea de pe B1 TV. Din nou, exemplele cele mai tari vin de la Antena 3, unde se fac adevărate ore de di­rigenție cu politicienii puterii și asasinări în efi­gie cu cei ai opoziției. Supărați foc pe pre­mi­e­rul Ponta care nu s-a arătat suficient de ațos cu președintele, ba chiar i-a mulțumit pentru buchetul aniversar, Radu Tudor și Dana Grecu au dat cu el de toți pereții: „Nu ştiu cine l-a sfătuit, nu ştiu dacă vine din propria con­vin­gere, dar el încearcă să fie the good guy cu toată lumea. Şi cu trandafirii de la Băsescu, şi cu cremele de la Ungureanu“, tuna Radu Tudor, în vreme ce Dana Grecu le trăgea cu tigaia în cap parlamentarilor puterii aduși la Or­dinea zilei. Săpuneala a avut efect: în câ­teva zile, Ponta a părăsit ședința CSAT trân­tind ușa, în numele coabitării.

Vin alegerile, ocazie pentru mass-media să se mai întremeze financiar din publicitatea elec­torală. Recensământul politicienilor arată o in­flație: peste 25.000 au candidat pentru ale­geri generale, peste 13.000 la locale, iar aproape 4.000 sunt traseiști. La așa pro­duc­ție, jurnaliștii se gândesc și ei la propriul bu­zu­nar. Mulți se pun la dispoziția partidelor pen­tru consiliere, pe bani, cu sau fără contract, ră­mânând concomitent în jobul de ziarist. Cum în lumea politică nu se simte nimeni vi­novat să se afle în incompatibilitate, nici în lu­mea jurnaliștilor de pe la noi in­com­pa­ti­bi­li­ta­tea morală nu este socotită un păcat capital. În provincie sau la centru, jurnaliști harnici „ba­gă“ știri electorale pe sub mână, avan­tajează candidați, fără mustrări de conștiință, profitând că, oricât ar fi de vigilent, CNA nu poate detecta chiar toate șmenurile. //