Showbiz cu tămâie și colivă

Trivializarea morții este doar un aspect al presei de senzație și face parte din fenomenul tabloidizării mass-media. Dar ce anume explică apetența publicului pentru acest gen de jurnalism, de unde și audiențele mari la televiziune?

Brindusa Armanca 21.03.2017

De același autor

 

Site-ul Paginademedia.ro semnala acum câ­teva zile un derapaj în lanț care a adus au­dien­țe nesperate canalelor de televiziune care au transmis live înmormântarea solistei de muzică populară Ileana Ciu­culete. Monitorizarea au­dien­țelor de sâmbătă, 18 martie 2017, arată că Etno TV, care a transmis continuu imagini de la cimitir între orele 11 și 17, a obținut o audiență na­țio­nală record 3,7, respectiv 12,6 share, ceea ce înseamnă în me­die peste 650.000 de te­les­pectatori pe minut (900.000 în vârf de audiență). A urmat România TV cu aproximativ 600.000 de telespectatori pe mi­nut și o cotă de piață de 11,4. Antena 3, An­tena 1 și Antena Stars nu  s-au lăsat nici ele, ajungând la audiențe bune în transmisiile fu­nerare de pe parcursul zilei. Petrișor Obae a ur­mărit ce au văzut telespectatorii în aceste transmisii, asezonate cu burtiere și crawl-uri menite să potențeze drama: „Prim-planuri cu mama îndurerată, imagini cu sicriul coborât în groapă, imagine cu defuncta în sicriu, la An­tena 3 (câteva secunde doar), fundaluri so­nore de jale, din care nu a lipsit cântecul lău­tăresc Deschide, gropare, mormântu’, repor­teri cățărați pe morminte, multe cadre foarte apropiate cu familia îndurerată etc.“. Con­ști­enți de potențialul spectacular al înmor­mân­tării, cu televiziune și aplauze, artiștii din bu­siness-ul folcloric au profitat să se remarce prin gesturi teatrale sau declarații lăcrimoase: Catanga aruncându-se în genunchi sau Maria Dragomiroiu „sfâșiată de durerea despărțirii“, cum titra o burtieră a Antenei 3. Combinația în fereastră a funeraliilor cu imagini ale gu­ver­nului în ședință sau cu informații meteo pro­duce impresia de vodevil audiovizual de cea mai proastă calitate.

 

Trivializarea morții este doar un aspect al pre­sei de senzație și face parte din fenomenul ta­bloidizării mass-media, întors pe toate fețele de cercetători. Carl Jensen dădea în re­vista Penthouse, acum 30 de ani, un nume acestui gen de știre care alimentează publicul cu hra­nă fără informație relevantă: junk food news. Pusă pe seama deteriorării standardelor jur­na­listice, tabloidizarea a luat amploare în era In­ter­netului, când „viralizarea“ a conferit viteză oricărei prostioare rotite pe rețelele sociale. Judecat din perspectiva derapajului etic, sen­zaționalismul opune presa „de calitate“, pre­sei tabloide, care în România a avut un epi­sod de vârf în televiziune cu OTV, iar în presa scrisă cu Infractorul și Infractoarea, publicații dis­părute azi, care conțineau pseudo-știri și fan­tazări horror. „Divertismentul a înlocuit fur­nizarea de informații, in­teresul uman a înlăturat in­teresul public, judecata cal­culată a fost subminată de senzaționalism, trivialul a triumfat asupra celor im­por­tante, relațiile intime ale ce­lebrităților din lumea spor­tu­lui și familia regală sunt con­siderate mai demne de știre decât subiectele relevante și evenimentele cu consecințe internaționale“, concluziona într-o lucrare profesorul Bob Franklin de la Cardiff School of Journalism.

 

Dar ce anume explică apetența publicului pen­tru acest gen de jurnalism, de unde și audien­țele mari la televiziune? Nevoia de emoție, ilu­zia participării la evenimente importante, ieși­rea din cotidian, curiozitatea (adesea mor­bi­dă). Succesul tabloidului, ca fenomen al cul­turii populare, se datorează și explorării unor subiecte rar abordate de presa serioasă – sex, bârfe din viața celebrităților, detalii in­ti­me din biografia unor puternici ai zilei –, su­biecte inteligibile, ușor de colportat. Dezin­te­resul general față de politică face ca su­biec­tele de senzație să fie preferabile pentru atra­gerea atenției publicului, iar televiziunea și presa online sunt cele mai vulnerabile. Ima­ginea posacă a președintelui Trump refuzând să dea mâna cu cancelarul Merkel a captat mai multă atenție decât conținutul discuțiilor celor doi lideri care pot influența mersul lu­mii. Reglementările CNA din Codul audiovizual care cer decență în tratarea subiectelor de­licate nu au nicio influență asupra bătăliei pentru audiență.

 

„Yellow press“, cum i-a rămas numele presei tipărite tabloide de pe la 1900, botezată așa de Erwin Wardman, editor la NewYork Press, după hârtia galbenă a publicațiilor, n-a ratat nici această înmormântare. Click! titra Ultima do­rință a Ilenei Ciuculete. Ce l-a rugat pe so­țul ei să facă după moartea sa, Evenimentul zilei îmbia cu titlul Ileana Ciuculete avea un MARE SECRET (cu majuscule!) iar Libertatea venea cu o perspectivă mai lăutărească: Cea mai frumoasă ipostază cu Ileana Ciuculete și toată familia ei. Cu doar câteva luni înainte să moară petrecea pe cinste.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2018 Revista 22