`Soluția combinată`: TVR înghițită de SRR

Circulă în piața media și pe coridoarele puterii vestea că TVR s-ar putea uni cu radioul public. O posibilă soluție la gravele probleme financiare ale televiziunii, datorate unui management rău, dar niciodată sancționat, de-a lungul anilor.

Deși vorbește despre „modelul BBC“ ca des­pre cartea sa de căpătâi într-ale televiziunii, Stelian Tănase face vizite politicienilor care au pus căpăstru mediilor publice, tratându-le de 20 de ani ca pe niște metrese de șanț și tolerând ges­tio­narea cel puțin defectuoasă, dacă nu și frauduloasă, a bu­getului. Actualul șef interimar al TVR nu face un secret din faptul că soarta televiziunii pu­blice este la mâna lui Vic­tor Ponta, ceea ce este un precedent interesant: se in­ten­ționează modificarea Legii 41/1994 de organizare și func­ționare a TVR și SRR prin ordonanță de ur­gență, pentru intrarea în insolvență a ins­ti­tuției și cine mai știe pentru ce altceva. Fiindcă puzderia de OUG, cu care Guvernul Pon­ta doboară orice record, bate totodată și recorduri ale netransparenței. Tot cu mâna în­tinsă la stat, și Claudiu Săftoiu, îndatorând TVR pe 7 ani cu încă 10 milioane de euro, pe lângă cele aproape 150 de milioane pierderi acumulate. A dat afară oameni, și-a făcut numărul de prostii manageriale, a majorat sa­lariile clientelei în penultima sa zi de PDG și s-a cărat. Netulburat și nepedepsit. Nici Con­s­i­liile de Administrație, alcătuite pe criterii po­litice din mereu aceiași oameni de-a lungul a 2-3 mandate, n-au fost trase la răspundere. Dimpotrivă: pentru prestațiile sale de un am­plu penibil, părintele oii „Pu­fulica“, Cristian Nițulescu, a încasat anul trecut 125.000 de lei în calitate de șef și mem­bru în Consiliul de Ad­ministrație. 2.500 euro pe lună în România e un venit frumușel. Incompetența este bine plătită în mediile publice, fiindcă nici la radioul public ierarhiile valorice profesionale nu stau altfel. Neputincioși, plătitorii de taxe n-au altă soluție decât să ur­meze îndemnul lui Nițulescu de pe TVR 3: „De fiecare dată când avem probleme sau ne ener­văm, o mângâiem pe cap (pe Pufulica) să ne calmăm!“.

Deși pare un calcul pragmatic, de unificare pentru eficiență a două instituții publice, un­de SRR a încheiat cu ceva profit (în 4 aprilie 2013, pe site-ul SRR apărea 9.225 lei profit net distribuit salariaților și 62.970 lei profit ținut rezervă), iar TVR e pe minus, „soluția com­binată“ trebuie analizată rezervat. O pri­vire în curtea vecină nu strică. Ungaria a modificat de la 1 ianuarie 2011 Legea presei, punând întreaga presă sub aceeași pălărie, Autoritatea Națională pentru Media și Co­mu­nicare în Masă, numită politic. Mediile publice – radio, TV și Agenția Națională de Ştiri – au fost comasate, după reduceri de personal de 40%, fiind dirijate de MTVA, o structură care decide integral conținutul și întregul proces de producție. Astfel, controlul editorial a de­venit absolut, în ciuda protestelor de stradă ale jurnaliștilor maghiari și a rezoluțiilor Co­misiei Europene și ale PE. La concedierile în masă au plecat mulți jurnaliști considerați incomozi. Nici la unguri n-au plecat, cum nici la restructurările lui Săftoiu, pilele politice, ne­vestele, amantele. În trei ani, s-a ajuns la o uniformizare a informației care este identică pe toate canalele publice și corespunde ce­rințelor politice ale FIDESZ: „Același jurnalist face radio, TV și știre de agenție, depro­fe­sionalizarea e vizibilă, iar telespectatorul nu primește nimic nou. Te uiți la știrea de pe MTV sau o asculți la radio Kossuth și ești liber 3 zile“, ne declara nu de mult jurnalistul Pe­tru Câmpian, fost redactor la Radio Szeged. Dar, dincolo de aspectele care privesc liber­tatea presei, mai sunt și afacerile, pentru ca­re politicienii sunt în stare de orice: „Sus­pectez că această comasare, pe lângă scopul de a subordona complet mass-media publice, are și un substrat comercial, și anume vân­zarea clădirilor situate central, foarte va­lo­roase, care ar aduce guvernului foloase sub­stanțiale“, opina în 2011 László Cselényi, fost președinte la Duna TV. Cum Victor Ponta pare să îl „plagieze“ pe tizul Viktor Orbán (că pe Viktor Ianukovici l-a ratat) în tot felul de măsuri, poate e și asta o idee.

Pe mâna cui ar încăpea TVR, dacă s-ar produce comasarea, totuși puțin probabilă în acest moment, când vin alegerile? Pe mâna președintelui pus de PSD la radio, Ovidiu Miculescu, omul de în­credere cu profil tipic: conform documentelor date în vileag de Adr­i­an Moise de la Sindicatul Unit al Salariaților Radio-România, Ovidiu Mi­culescu a semnat în 1987 un angajament de turnător cu Se­curitatea sub numele de cod „Adrian“. Iar mai recent, Agenția Națională de Integritate a confirmat elemente de incom­patibilitate cer­cetate în Dosarul 7593/S/II/2013. Pe Adrian Moise l-a costat locul de muncă în radio și un șir de procese. Ovidiu Mi­culescu a rămas „infailibil, inamovibil, im­pe­netrabil... și de neclintit“, cum scria Andrei Pleșu. Până când me­diile publice vor rămâne la cheremul po­liticienilor, așa va fi. //