De același autor
Dezastrul economic de la televiziunea publică este pus adeseori în contrast cu situația înfloritoare a radioului public: „Anii 2014–2015 reprezintă cea mai fastă perioadă din ultimii 20 de ani ai Societăţii Române de Radiodifuziune. Dacă 2014 credeam că a fost cel mai bun an din istoria radioului, se pare că 2015 ne contrazice. Din punct de vedere financiar, Societatea Română de Radiodifuziune este într-un moment fast, a existat un plus de 7,7 milioane de lei. SRR nu are datorii, credite, nici măcar întârzieri de facturi la plată. Ne finanţăm singuri investiţiile, din 2012 nu mai primim bani de la bugetul de stat“, declara triumfal la bilanț Ovidiu Miculescu, președintele-director general al SRR. Dar, ghinion, Ministerul Finanțelor lucrează cu cifre și nu înghite vorbe, făcând publică o concluzie deloc măgulitoare, că mediile publice ar denatura rapoartele financiare: „În urma misiunii cu tema auditul financiar al contului general de execuție a bugetului de stat pe anul 2014 la Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Conturi a stabilit că ordonatorii principali de credite Televiziunea Română și Societatea Română de Radiodifuziune (entități finanțate din venituri proprii și alocații de la bugetul de stat) au denaturat situațiile financiare centralizate ale instituțiilor publice (bilanțul instituțiilor publice)“. După acest document, care recunoaște și ambiguitățile de statut, bilanțul prezentat de SRR apare ca act de propagandă, cu foloase incluse: menținerea actualei conduceri și a privilegiilor aferente. De amintit că rapoartele anuale pe 2014 și 2015 prezentate parlamentului spre admitere sau respingere n-au fost examinate de doi ani. Poate fiindcă acolo, în comisiile de specialitate, stau de gardă îngeri păzitori cum este Mădălin Voicu, care tocmai a intrat în atenția DNA pentru conflict de interese. S-a aflat că deputatul ia onorarii de la SRR în timp ce votează pro sau contra instituției, așa cum a arătat sesizarea Sindicatului Unit al Salariaților din Radio.
De ce s-ar teme actuala conducere, atât de glorioasă, de pierderea funcțiilor? De ce ar declanșa adevărate campanii, pe resursele radioului public, pentru a combate schimbarea Legii 41/1994 a SRR și SRTV, așa cum au fost campaniile „Nu distrugeți Radio România!“ și „Eu sunt Radio România!“, lansate în perioada când se propuseseră modificări legislative? Cu toate argumentele aduse în fața CNA, unde Sindicatul Profesioniștilor din Media și Cultură, precum și SUS-Radio România au reclamat cenzură, abuz și alte grave încălcări ale standardelor jurnalistice, totuși, o blândă sancțiune a fost aplicată: o somație motivată de lipsa imparțialității și a insuficientei separații dintre opinii și fapte în emisiuni. Reprezentanții oficiali ai instituției trimiși la înaintare - șeful studiourilor regionale, Florin Brușten, redactorul-șef al știrilor RRA, Nicu Popescu, Radu Dobrițoiu din Consiliul de Onoare al Radioului, precum și sindicatul de suflet al lui Ovidiu Miculescu numit Sindicatul Liber al Lucrătorilor din SR, condus de Nicoleta Balaci, au zis că toate campaniile s-au referit la... taxa radio-TV! Tot SLL-SRR s-a asociat cu conducerea în refuzul dialogului cu salariații nemulțumiți organizat de CNA. Nu-i treaba voastră, a fost răspunsul. Jurnaliștii, tot mai numeroși, nu se mai tem să vorbească: „Totul la Radio este un joc de putere, pe mai multe paliere. Oamenii care conduc Radioul se ascund după rezultatele contabile și astfel scapă de orice dezbatere publică, deși despre felul în care e tratată libertatea de expresie colegii mei v-au spus ce era de spus“, a spus realizatorul Alexandru Rusu la o dezbatere ținută la Frontline Club. Motive de spaimă ar fi pentru oameni, fiindcă PD-G i-a dat afară pe cei care au cârtit. Cazul cel mai cunoscut este cel al lui Adrian Moise, concediat acum trei ani ani și aflat în procese. Dar mai sunt și alte metode: conflictul cu Mihai Anghel, managerul luxat al Radio Timișoara, cercetările disciplinare de care vorbește deschis Mihaela Platon, fidelizările pe bani mulți (cazul Ceraselei Rădulescu, ținută la Bruxelles pe 40.000 euro pe lună din bugetul SRR, e concludent), susținerea politică obținută tot pe foloase (cuvenite sau nu) sunt patentate în SRR. Deocamdată, vulnerabilitățile d-lui Ovidiu Miculescu, racolat ca informator în 1987 cu nume de cod „Adrian“, incompatibilitatea declarată de ANI și confirmată de Curtea de Apel în 2014 (sentința definitivă vine pe 17 mai 2016 de la ÎCCJ), conflictul de interese, și el confirmat prin sentință, plângerile penale aflate în cercetare nu au impresionat parlamentul, majoritar PSD, plus aliații, pentru care integritatea nu e criteriu. Consiliul de Administrație este și el marcat de incompatibilități, ca să nu mai vorbim de condamnarea unei șefe, Oltea Șerban-Pârâu, la un an închisoare cu suspendare pentru conflict de interese. Soclul succesului SRR e din carton. La o salubrizare, monumentul se surpă.
