De același autor
S-a vorbit în aceste zile, în jurul datei de 3 mai, Ziua Mondială a Libertății Presei, despre mass-media, despre condițiile în care se mișcă jurnalismul azi, despre schimbările industriei media. Ca de obicei, s-au dat publicității rapoarte internaționale cu cifre și statistici relevante. În tradiționalul Index al libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere în 2021, România se situează pe locul 48 din 180 de țări, în coborâre cu un loc față de anul precedent. Analiza situației arată că autocenzura s-a intensificat ca tendință, fiindcă jurnaliștii au preferat poziția oportunistă, cu atenție către patron și către patronul patronului, care provine cel mai adesea din mediul politic.
Aparent, poziția României este bună comparativ cu mai multe țări vecine, ca Bulgaria, care se află pe locul 111, Moldova pe locul 91, Ungaria, din nou în cădere, pe locul 89. Însă bucuria nu durează, dacă privim realitatea în ochi: jurnalism tranzacțional, mult senzaționalism, dispariția eticii, intervenția politică etc.
Un eurobarometru recent care radiografiază opinia publică în Uniunea Europeană arată că televiziunea rămâne furnizorul preferat de știri și de alte emisiuni, 98% din publicul din România folosind aparatele TV cel puțin o dată pe săptămână, în timp ce internetul este utilizat săptămânal de 74% dintre români. Și în ce privește încrederea în mass-media, tot televiziunea este considerată cea mai credibilă (56%), radioul (48%), presa scrisă (42%), internetul (37%) și rețelele sociale (28%). Eurobarometrul identifică, pe de altă parte, un șir de informații paradoxale. Deși românii sunt gata să acorde cu lejeritate încredere presei, 74% dintre cei chestionați recunosc că sunt dezinformați (în UE media este de 71%), iar dezinformarea este o amenințare la adresa democrației zic 70% din respondenții români și 82% din respondenții europeni, ca medie.
În România, mediile publice, TVR și SRR, se află mereu în discuție pentru politizare și lipsă generală de performanță. După o prea lungă perioadă sub un directorat orientat spre PSD, coaliția aflată la guvernare și-a propus să facă o mult clamată „reformă” în mediile publice, termen atât de tocit, încât nu-l mai crede nimeni. Totuși, organizații ale societății civile au fost dispuse să discute cu politicienii actuali pentru a stabili câteva principii de aplicat: concursuri și criterii clare în selectarea managementului. De exemplu, Asociația Ziariștilor Independenți, Secția română a Asociației Europene a Jurnaliștilor cu sediul la Bruxelles, a transmis președinților comisiilor de cultură și media din cele două camere ale Parlamentului poziția sa și propunerile privitoare la TVR și SRR. Printre altele, AZIR/AEJ a propus ca principiu „generalizarea concursurilor transparente, deschise, cu criterii clare și comisii credibile, pentru toate pozițiile… De asemenea, integritatea este unul dintre criteriile cele mai importante, atât pentru jurnaliști sau salariați ai SRR și SRTV, cât și pentru membrii organelor de conducere”.
Politicienii au zis „da” organizațiilor, dar au făcut ca ei. Aflăm că, după ce s-au ciondănit o vreme „cine să ia” televiziunea și cine radioul, apoi cum să împartă funcțiile în aceste instituții ca și cum nu ar avea legătură cu mass-media, cu libertatea presei, cu autonomia etc., PNL a decis în forurile de partid ca la TVR să fie instalată director interimar Ramona Săseanu de la TVR Craiova, iar la Radio Liviu Popescu, propus de USR. Opinia publică nu a aflat ce criterii au fost folosite, ce experiență au persoanele, ce standarde profesionale etc. Din interior, descrierile nu sunt măgulitoare, cel puțin pentru propunerea liberalilor.
Așadar, locul bunicel ocupat anul acesta în Indexul Reporteri fără Frontiere n-ar trebui să amețească pe nimeni, atât timp cât politicul invadează în continuare spațiul de respirație liberă al presei. Iar presa acceptă acest abuz prin obediență și tăcere. //
