Tirania tabletei, copiii și educația ministrului

London School of Economics dedică de câțiva ani resurse pentru cercetarea utilizării com­puterului în orice format – PC, tabletă, smar^­t­phone – în educație. Nevoia unor studii se­rioase vine din datele incerte care circulă în lume și mai ales pentru a combate știrile negative de pe Internet, care, fără nicio bază științifică, se jură că folosirea tabletei de către școlari îi îmbolnăvește și îi omoară cu zile. Sonia Li­vingstone, profesor de psi­ho­logie socială la Departamentul de Media și Comunicare al LSE, a investigat sute de fa­milii în toată Europa în proiectul Parenting for a Digital Future, cu focus pe elevii de vârstă mică. Primele constatări au stabilit predilecția pentru tabletă, în special pentru cea cu touchscreen, a elevilor din clasele primare, care o folosesc cu mare dexteritate pentru divertisment: jocuri, filme, muzică. În Marea Britanie, peste 85% dintre școlarii mici au acasă o tabletă. Sonia Livingstone notează că „totalitarismul tabletei“ apa­re acolo unde părinții aban­donează copilul în grija aces­tui „babysitter digital“. Din discuțiile cu familia se poa­te trage concluzia că exact pă­rinții au nevoie de îndrumare pentru a ști cum să îi fe­reas­că pe copii de exces și de pe­ricolul unui tip de alienare încă insuficient cunoscut, fi­indcă „device“-ul care azi um­ple viața tuturor nu e mai vechi de 7-8 ani, așadar n-a fost prea mult timp de re­flecție. Unii părinți decid să interzică uzul tabletei, simțind că diminuează comunicarea sau pentru că e „periculos“. Alții se simt ușurați că au liniște și pentru a-și putea face netulburați treburile. În numeroase țări eu­ropene, tableta se folosește în clasă. Este ne­voie de un ghid pentru ca adultul, părinte sau educator, să știe că tableta trebuie să devină un dispozitiv interactiv, care facilitează ac­ti­vitatea și creativitatea, iar nu privitul pasiv, ca la televizor. Magicele dispozitive, care per­mit comunicarea oricând și oriunde, trebuie utilizate ca forme complementare altor ac­ti­vități şcolare sau extrașcolare – sport, plim­bare, teatru, concert, concursuri etc. - , iar nu ca înlocuitor, ca recompensă sau pedeap­să. Cercetarea inițiată de London School of Economics subliniază că un copil nu va în­țe­lege de ce i se interzice tableta, acasă sau la școală, din moment ce adulții nu se dezlipesc nicio clipă de telefoanele lor inteligente.

Dacă educatorii veghează asupra conținutului potrivit și asupra folosirii cu moderație a tabletei, nu există nicio primejdie. Pe lângă responsabilitatea educatorilor, este im­por­tantă și responsbilitatea furnizorilor de in­for­mație, a marilor platforme ca Google, Face­book, YouTube etc. de a proteja copiii, dez­vol­tând și perfecționând formule de filtrare la în­demâna părinților în accesul la Internet. Teh­nologia face parte din rutina zilnică, gene­rațiile tinere vor trăi într-o lume tot mai so­fisticată, deci accesul lor e firesc, cu condiția să se facă diferența între beneficiile tehno­lo­giei și riscurile utilizării sale inadecvate. Se poate învăța alfabetul, aritmetica, desenul etc. cu ajutorul tabletei, astfel încât încă din clas­ele mici elevii să știe când se scrie corect „copii“ și „copiii“, ceea ce îi dorim și ac­tua­lului ministru al Educației, Liviu Pop. În vreme ce universitățile Europei se ocupă de viitorul educației, la noi parcă niciodată n-a fost mai actuală butada „Nu mi-e frică de ministrul Educației, ci de educația ministrului“.