Trebuie jurnaliștii să primească pensii speciale? Dar televiziunile ajutor de stat?

Care e situația jurnalistului din România, care a zburdat fluturând drapelul libertății de exprimare, în vremea entuziastă a anilor ‘90, și s-a opus în mod legitim unei legi a presei, preferând autoreglementarea?

Problema indemnizației pentru jurnaliștii pen­sionați nu e o surpriză. Înainte de a deveni pro­iect de modificare a Legii 8/2006 privind ins­tituirea indemnizației pentru pensionarii sis­temului public de pensii, mem­bri ai uniunilor de creatori le­gal constituite, ea s-a dis­cu­tat în breaslă, de exemplu la întrunirea din ianuarie a Con­venției Organizațiilor de Me­dia - COM, o confederare de câteva zeci de asociații me­dia din toată țara. Analiza si­tuației economice a presei și pauperizarea vădită a jur­na­liștilor, prin reducerea veniturilor și re­strân­gerea locurilor de muncă, a dus la o concluzie amară: incapabilă de solidaritate, dezor­ga­ni­za­tă și insuficient sindicalizată, comunitatea me­dia a rămas singura profesie liberală fără sta­tut cert și fără beneficii sociale. Scriitorii, ar­tiștii plastici, muzicienii, arhitecții, medicii, ma­gistrații, diplomații etc. stau sub regle­men­tări stabilite în timp și se bucură de protecția lor. Care e situația jurnalistului din România, care a zburdat fluturând drapelul libertății de exprimare, în vremea entuziastă a anilor ‘90, și s-a opus în mod legitim unei legi a presei, preferând autoreglementarea? Schimbările sur­venite în piața media în al doi­lea deceniu postrevo­lu­țio­nar, preluarea patronatului de către moguli autohtoni du­pă plecarea/alungarea inves­titorilor străini, criza finan­ciară resimțită la noi din 2007-2008, toate au dus la vulnerabilizarea breslei prin instituirea unor relații ne­să­nă­toase de supunere a agendei jurnalistului la comanda concubinajului pa­tron-politică. Deveniți adesea „sclavi pe plan­tație“, jurnaliștii au făcut nu numai com­pro­misuri morale, ci și de statut, acceptând să fie plătiți cu un salariu minim pe cartea de muncă, urmând să primească în plus bani negri sau diverse bonusuri care nu se adaugă la vechime. Așa se face că jurnaliștii, cu ex­cepția celor angajați legal în mediile publice, se pomenesc cu pensii de 500, maxium 1.000 de lei după zeci de ani. Ceea ce nu e drept, față de importanța și responsabilitatea socială a ace­stei profesii.

Acestea ar fi argumentele de fond pentru a se adăuga categoriilor definite în Art. 1 al Le­gii 8/2006 și categoria jurnaliștilor, așa cum e formulată în propunerea senatorului UNPR, Haralambie Vochițoiu, la solicitarea Uniunii Zia­riștilor Profesioniști - UZPR. Deși se su­pra­pune scandalului pensiilor speciale pentru par­lamentari, cele două propuneri trebuie ju­de­cate separat. Articolul amintit nu face decât să extindă dreptul prevăzut de lege și asupra jurnaliștilor, pe bază de dosar și criterii, de a primi la pensia legală o indemnizație lunară re­prezentând 50% din pensia stabilită. Con­sultările cu Academia Română au fost fa­vo­ra­bile propunerii. Supusă dezbaterii în interiorul breslei, cu precizări clare și fără partipriuri, pro­iectul ar putea fi un act de reașezare a pro­fesiei de jurnalist într-un context echitabil, așa cum sugerează și inițiatorii. „Meseria de jur­nalist este cel puțin la fel de solicitantă, dacă nu chiar mai grea, sunt ziariști care mor în timpul exercitării acestei meserii și nu întotdeauna au un contract de muncă prin ca­re să contribuie la asigurările sociale. Atunci, te trezești la bătrânețe, la 65 de ani, cu o pensie foarte mică și atunci această com­ple­ta­re de 50% este binevenită pentru toți zia­riștii din România“, a declarat Vochițoiu. De altfel, pe agenda întâlnirii din 3-5 mai a COM, când se va celebra și Ziua Mondială a Presei, fi­gurează și dezbaterea proiectului legislativ.

O propunere inedită a lansat Valentin Jucan, membru al CNA, pentru ajutorarea te­le­vi­ziu­nilor în dificultate financiară, sub forma unui Fond audiovizual, constituit din contribuția de 5% a cabliștilor și distribuitorilor de programe și din sumele colectate de CNA pentru acor­darea licențelor audiovizuale. Practic, Jucan pro­pune o modificare a Legii audiovizualului, ca­re să autorizeze acordarea ajutoarelor de că­tre CNA și să stabilească criterii. E mult de dis­cutat și greu de decis, în condițiile unui CNA grav bolnav de politizare și ale unui me­diu audiovizual pervertit. Premierul s-a arătat pozitiv propunerii, dar pe el nu-l putem crede pe cuvânt, iar președintele Iohannis a răspuns scrisorii lui Jucan cu o nouă tăcere.