Triumful virtualului: click, like, share, link

Invitat special al conferinței internaționale Media Convergence a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, desfășurate între 23 și 26 octombrie, Horia-Roman Patapievici a făcut o remarcabilă analiză a schimbărilor de paradigmă prin care trec azi mass-media.

Există o distincție între presa tipărită, care își are sursa autorității în acordul dintre ethosul publicului și cel al ziarului, televiziune, care mizează pe emoția produsă publicului prin imagine, și Internet, care domină ce­le­lalte medii prin conectarea rapidă și difuzarea largă cal­culată în număr de vizitatori / utilizatori, în cantitatea de vizualizări, like, share, tweet. În 2009, când 15 jurnaliști și bloggeri germani formulau Manifestul Internetului, op­ti­mismul tinerilor că, datorită libertății ina­lie­nabile a Internetului, jurnalismul va fi tot mai performant, aducând victoria informației și a libertății de opinie, era maxim. „Cine nu folosește link-ul se autoexclude din discursul social“, suna punctul 7 al manifestului. Con­vingerea că rezistă în presă doar cei care oferă conținut de calitate, că diferența din­tre jurnalism și simpla pu­blicare de texte pe Internet o va face „calitatea jur­na­lis­tică“ nu s-a confirmat în cei patru ani, răstimp când prin­tul s-a transferat în online, televiziunea joacă în de­pla­sare pe YouTube, iar dialogul trece pe Facebook, Twitter etc. Până și Skype și Messenger par deja depășite.

Nostalgia celor care deplâng dispariția imi­nen­tă a presei tipărite are adesea ca argumente detalii psiho-somatice: mirosul cernelii de tipar, plăcerile tactile oferite de hârtie și ră­gazul confortabil al citirii ziarului. Dar mai este ceva, subliniat de Horia-Roman Pata­pievici în conferința de la Cluj: neutralitatea suportului. Timp de câteva secole, mass-media au avut parte de un suport răbdător („hârtia suportă orice“, se spune), fără in­fluență asupra conținutului și a Măriei Sale Autorul. Televiziunea a transformat autorul în performer și publicul în audiență, uzând de capacitatea imaginii de a produce frison emoțional sau de a manipula. Dar cel mai pervers, pe cât de magic, rămâne Internetul, unde suportul este „o capodoperă prie­te­noasă“, o bijuterie tehnică incredibilă care nu cere decât să faci „click“ pentru a-ți des­fă­șura lumea întreagă în fața ochilor. Un „im­periu mediatic în buzunarul de la haină“, cum formula Manifestul Internetului. Deși tot mai la îndemână (copii de 3-4 ani pot pune în mișcare drăcia cu chip de computer, lap­top, tabletă sau smartphone), noile tehnologii, New Media subjugă omenirea.

Doar umorul ne mai salvează: o reclamă pro­dusă de agenția Leo Burnett la hârtia igienică, având ca slogan „Hârtia are un mare viitor“, persiflează dependența omului postmodern de tableta conectată fără întrerupere. Inu­tilizabilă însă în anumite circumstanțe, chiar dacă pe ecran este postat salvatorul sul de hârtie igienică. //