De același autor
Cariera de președinte a lui Donald Trump a debutat cu un conflict deschis al unei mari părți a presei americane și a continuat așa, deschizând front și împotriva presei internaționale. Recenta vizită a cancelarului Merkel a fost punctată de confruntarea cu ziariștii germani, care n-au rămas impasibili la ironiile președintelui american și l-au încolțit cu întrebări ofensive.
Conducătorii autoritari au crezut întotdeauna că puterea lor se poate extinde și asupra mass-media, ceea ce se confirmă în regimurile totalitare, când presa își pierde funcțiile firești și se transformă în instrument de propagandă. Țările din Europa Centrală și de Est au cunoscut de-a lungul câtorva decenii mecanismele care ucid libertatea de exprimare, așa cum o resimt azi țări din America de Sud sau din Asia, situație pentru care Coreea de Nord este ilustrarea cea mai înjositoare. Nu e cazul Statelor Unite ale Americii. Fanion al libertăților și al democrației, SUA uimesc azi prin mesajele corozive și reacțiile impredictibile ale noului președinte. Casa Albă părăsește periodic comunicarea instituțională, lăsând scena pentru un președinte-vedetă media, care a pornit în campanie cu o notorietate de aproape 90% în rândul electoratului, așa cum arată o analiză publicată de The Washington Post. După victoria, neașteptată pentru mulți analiști, a candidatului republican, jurnaliștii s-au întrebat cum se va face presă în America lui Trump. Michael Massing de la The Nation a încercat un răspuns pornind de la câteva ipoteze: se va concentra presa pe administrație, pe performanțele cabinetului său de familie, pe etica politică în condițiile suspiciunilor deja existente de conflict de interese, cu alte cuvinte, vor păstra jurnaliștii intact spiritul critic cerut, în general, de public? Sau vor lăsa garda jos, urmărind pasiunea cu care o majoritate continuă să își susțină președintele și respinge ca fake-news informațiile critice la adresa lui? Mai există ipoteza că mediile americane riscă să se divizeze suplimentar față de perioada alegerilor. Analiza arată că mediile dominante, cele care stabileau agenda, sunt îngrijorate, pe de o parte, de posibilitatea pierderii influenței lor, pe de alta, de efectul asupra business-ului care le susține. S-au luat măsuri pentru a detecta știrile false care au continuat să curgă și după prezidențiale, se investește în jurnalismul de investigație atent la derapajele Administrației Trump și la subiectul fierbinte al influenței Rusiei în alegeri, s-a dublat numărul de corespondențe de la Casa Albă și s-au căutat căi creative pentru reapropierea de public. De exemplu, The New York Times și-a propus să cerceteze pe teren influența factorului religios ignorat de jurnaliștii săi în campanie, după ce s-a constatat că 80% dintre evanghelici l-au votat pe Trump.
Mass-media și-a regăsit însă repede glasul, valorile de apărat și solidaritatea, după ce președintele a numit The New York Times, ABC, CBS, NBC News și CNN „Fake News Media“ și „dușmani ai poporului american“ și a caracterizat presa actuală ca „murdară și necinstită“. O scrisoare transmisă lui Donald Trump în numele Press Corps, una dintre cele mai ample organizații americane de jurnaliști, i-a așezat în față președintelui o oglindă în care nu-i place să se uite. „Ați interzis unor organizații media să transmită, ați zeflemisit și ați amenințat jurnaliști pe Twitter și v-ați încurajat suporterii să îi facă de rușine. Ați evitat presa când ați putut și v-ați bătut joc de normele comune și de regulile conferințelor de presă. Ați ridiculizat un reporter cu dizabilități fiindcă a scris ceva care nu v-a plăcut“, i-au reproșat jurnaliștii președintelui Trump și i-au pus în vedere câteva condiții de conviețuire: noi decidem cât timp acordăm purtătorilor de cuvânt și când vrem să acceptăm discuții off the record, noi identificăm care este adevărul și nu preluăm ce ne impuneți, noi știm care sunt standardele jurnalismului și ne-am propus o ștachetă înaltă. Așadar, jurnaliștii și-au luat înapoi teritoriul și sunt hotărâți să conlucreze în fața amenințării de abuz și încălcare a libertății presei de către o președinție atipică. Funcționând după reguli de piață, companiile media n-au încetat competiția, iar îngrijorarea „mainstream media“ n-a scăzut după lovitura din alegeri, care a dus la pierderea temporară a credibilității sale. O imagine elocventă o dă Salonul de briefing din aripa de Vest, cu 49 de locuri, unde stau de mulți ani membrii Asociației corespondenților de la Casa Albă, un fel de „conclav papal“ al jurnaliștilor, cum îl numește Andrew Marantz de la The New Yorker, jurnaliști importanți, care își dispută anvergura și întâietatea. Prestigioșii de altădată de la Associated Press, Reuters, BBC ș.a. se simt azi dizlocați de noii veniți, trompete nedisimulate ale lui Trump, ca Breitbart News, One America News sau tabloide ca LifeZette.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2017/07/grindeanudragnea.jpg)
Comentarii 6
Mircea Ordean - 04-18-2017
Oare jurnalismul, în America, e subiectiv precum cel al doamnei Armanca? Căreia președintele Trump îi e negru, iar gazetarii albi.
RăspundeIoan Vlad Nicolau - 04-15-2017
Ciudat ca dupa atita vreme, parte din lumea jurnalistica mondiala incepind cu cea americana trecind prin presa europeana si terminind cu cea rusesca, inca nu s-a obisnuit cu un fapt absolut real, de necontestat, de neinlaturat: Statele Unite au un nou Presedinte! Basta! Si presedintele asta se numeste Trump! Intr-adevar pare sa fie altfel decit ceilalti Presedinti o da d-a dreptul, se da mai putin pe dupa bat, este un om mai putin politic si mai mult presedinte, promitind lumii si concetatenilor lui niste lucruri, care pentru scena politica a lumii noastre, pina astazi erau tabu, nu se discutau si toata lumea intr-un consens absolut, pastra o tacere suspecta, cu toate ca nenorocitele astea de lucruri erau prezente, se petreceau astazi si acum, erau stiute, le simteam cu totii de la mic la mare pe pielea noastra, dar politica, presa inspecial, ca si celelalte mijloace de comunicare in masa intr-un consens absolut, nu se atingeau de ele, cu toate ca acestea erau fenomene in evolutie care mai devreme sau mai tirziu, fara doar si poate aveau sa atinga punctul de explozie, iar pentru planeta pamint, punctul de explozie, putea insemna punctul final de la care nu se mai putea spera o revenire. Ei bine Trump a intrerupt tacerea stigind in gura mare adevarul, punind tabuurile pe tapet la vedere si cu o franchete totalment neobisnuita pentru un om politic, dezvaluluind lumii situatia reala, aratindu-ne ca ne aflam pe buza prapastiei si promitind ca va face totul ca sa minimalizeze macar partial situatia dezastruoasa in care ne aflam, datorita unor politicieni incapabili si a unor dementi care vor neaparat sa-nghita lumea-ntreaga dintr-un hap, a dezvaluit opiniei publice mondiale, situatia absolut reala in care ne aflam cu totii si cea ce ar fi de facut pentru a stopa eventual finalul. Trump, in ciuda unei prese ostile, a fost ales presedinte. Ca vrea lumea sau ca nu vrea, ca ne place sau nu ne place! Acuma face exact cea ce a promis in campania electorala, iar noua nu ne ramine decit sa ne alaturam Americii imtr-o incercare disperata de a readuce lumea din nou pe o cale pe cit mai normal posibila si asta cu orice risc! Nu exista alta cale de a evita dezastrul total, decit incercarea de al opri acum cit ar mai exista o sansa de a opri mersul lucrurilor cu un razboi local. Mai tirziu un local nu va mai putea fi oprit sa se transforme intr-unul general! Asta ar trebui sa fie clar pentru cei care gindesc cit de cit! Ar fi o incercare, nu neaparat cu un sfirsit fericit, dar unica posibila de a evita marele final!
RăspundeMarius Nicolescu - 04-11-2017
Da, doamna Armanca dar cati jurnalisti americani au turnat la CIA? Cati au fost Ofiteri acoperiti? Nu exista grade de comparatie cu jurnalistii vanduti de pe la noi. Alta lume, doamna! Alte personaje. Nu dam nume caci lista e prea lunga. N'asa?
Răspundeprofesoru - 04-11-2017
Împotriva lui Trump s-a dus, înainte şi după alegeri, poate cea mai murdară campanie media care s-a văzut vreodată în America. Toate afirmaţiile i-au fost răstălmăcite, i s-au adus cele mai incredibile acuzaţii (de ex. că ar fi incitat la asasinarea lui Hillary - făcuse apel la cei care susţineau portul armelor s-o oprească, în sensul să vină să voteze cu el). Această campanie n-a avut nimic de-a face cu critica obiectivă, nici măcar cu cea partizană, a fost (şi este) pur şi simplu un linşaj mediatic. De aici provine conflictul lui Trump cu majoritatea mass-media. Te înjură cineva zi de zi, iar tu să îi zâmbeşti şi să îi întinzi mâna?
RăspundeAmerolcu - 04-11-2017
Până una alta media mainstream anti Trump e în pierdere masivă de audiență și credibilitate. Se taie cheltuieli și se concediază angajați la greu. Prea multe minciuni evidente de dragul corectitudinii politice. Asta poate că ținea acum 40-50 de ani când câteva mari trusturi de presă aveau monopoul informației și politicienii ce nu-și comunicau mesajul prin ele erau terminați. Azi există posibilitaea adresării directe. S-a ajuns în situația ridicolă în care postările cu stil școlăresc și cu mesaj infantil ale lui Trump au mai multă audiență decât toată media anti-Trump la un loc. Între timp unicul canal media important ce-l susține pe Trump, Foxnews, a devenit cea mai credibilă și mai populară susrsă de știri de pe piața americană. De mai bine de un an e singurul canal afișat prin cârciumile populare (gen Buffalo Wild Wings, Red Lobster, Faumous Dave, Olive Garden, Perkins, Applebee's etc.) unde marea majoritate a americanior își iau prănzul. N-am mai văzut așa ceva niciodată în cei peste 12 ani de când sunt în țara asta. Media mainstream a trecut la contraatac prin toate metodele posibile, evitând însă singurele elemente ce i-ar putea restabili credibilitatea: adevărul și renunțarea la partizanatul politic isteric. Deci toate au eșuat. Un singur exemplu de partizanat penibil: După luni de promovare a calomniei cu „Trump marioneta Moscovei”, zilele trecute când cu lansarea rachetelor Tomahawk asupra aerodromului lui Bașar CNN schimbă brusc direcția în câteva minute și începe să se tânguie ore în șir că: „Ce ne facem fetelor, că nebunu' a data cu bombardeau și l-a enervat pe batiușka Putin... Păi se poate?! Adică dacă au zgâriat cumva warmonger-ii căciula cu clape a vreo-unui pașnic lucrător sovietic din Siria?! Îngrozitor!” Și dă-i să sune: interviuri gârlă direct de la Moskva cu tot soiul de țârcovnici kremlinezi cu accente haioase și de care n-a auzit nimeni ce au devenit însă peste noapte titani ai analizei politice. Puhoaie de spin-doctori ce mai ieri făceau crize de isterie cerând cu ochii ieșiți din cap ca Trump să trăznească Moskva imediat cu nuculara ca să dovededească că nu e pudelul lui Putin, explică azi clipind timorați din ochșorii porcini că: „Stai să vezi nene că politica agresivă, imperialistă & militaristă a lui Trump ne duce pe un curs de coliziune cu pașnica maică Rusie. Că Mr. Putin (până ieri doar „the former KGB agent Putin”) oricât de calm, calculat, inteligent și echilibrat ar fi (azi vorbesc despre Putin cu reverență de parcă ar fi un coktail de Dalai Lama & Papa Francisc cu un strop de Bob Dylan & Stephen Hawking) are totuși mii de rachete atomice”. Bla, bla, bla. bla...
Răspundealex - 04-11-2017
inca de la nixon trompetele lui trump reprezinta mass-media conservatoare, republicana, iar wash post, new york times si alte bazaconii reprezinta mass-media comunista, marxista, progresista, care viseaza la moartea capitalismului american.
Răspunde