TVR, alte rataciri. Si un raspuns d-lui Orasanu

Televiziunea publică își alege în 21 iunie reprezentanții în noul Consiliu de Administrație, după ce a fost demis cel vechi prin respingerea în Parlament a Raportului pe 2011. Nu contează dacă rapoartele anterioare, pe 2009 și 2010, s-au mai votat sau nu, scopul a fost atins. Conform legii și a regulamentului intern, salariații din TVR pot alege 2 reprezentați și doi supleanți. Articolul din Legea 41/1994 a SRR și SRTV prevede la art.19  ”personalul angajat al fiecărei societăți desemnează, prin vot secret, candidații pentru două locuri, în cadrul unui scrutin organizat de conducerea societății respective”. Printr-un artificiu ilegal, regulamentul intern spune că poate candida pentru locul în CA din partea salariaților ”orice persoană, salariată sau nu a TVR”. Logica juridică este luată în derâdere: atunci de ce ar mai fi prevăzut legea reprezentanți ai personalului angajat, dacă aceștia pot veni din exterior?

Și uite așa intră în scenă Valentin Nicolau, fost consilier al lui Năstase și fost PDG, demis în urma unei anchete parlamentare și evident, prin respingerea raportului anual în 2005. O petiție de susținere a sa pentru a candida ca reprezentant al salariaților din TVR, semnată de câteva zeci de uituci din TVR, s-a pus în mișcare recent. Pe această cale, un partid și-ar băga pe ușa din dos un reprezentant în plus, în numele depolitizării. Cât de naivi, deznădăjduiți, fraieri sau nepăsători pot fi oamenii din TVR ca să nu găsească doi reprezentanți ai lor din 3500 ?

Să vedem ce uită semnatarii, amintindu-și doar că fostul PDG  a dat ceva în plus la salariu, a cumpărat ceva conștiințe instituind statutul de ”vedetă” cu stipendii fabuloase, uitând că a știrbit libertăți (secretul corespondenței prin spionare e-mailurilor ar fi doar una), a abuzat de funcție și de bani, așa cum au stabilit concluziile anchetei parlamentare semnate pe atunci de Adrian Cioroianu, Raluca Turcan, Hunor Kelemen, Olguța Vasilescu, Eugen Nicolaescu ș.a. Raportul Comisiei parlamentare sesiza nereguli grave atât din punct de vedere al misiunii de informare a SRTV și a respectării statutului jurnalistului, cât și „încălcări grave ale legii“ în activitatea financiar-contabilă și propunea efectuarea unei expertize contabile care să stabilească prejudiciile rezulatea din contractele de achiziții și de vanzare, precum și pedepsirea persoanelor răspunzătoare. Nu s-a mai ajuns la asta, politicienii au făcut-o uitată, a plătit tot contribuabilul. Uitată a rămas și noua lege a SRR și SRTV.

Câteva exemple de ”management eficient” al TVR în perioada 2002-2005, a la Nicolau: cheful de rebrenduire a TVR a costat 1 miliard șase sute de mii lei. ”Ce dumnezeu au mâncat de atâția bani?”, s-a mirat șefa Comisiei. Lista cheltuielilor de protocol pe 2004 lasă cu gura căscată până și o multinațională: de 2 miliarde de lei vechi s-au cumpărat parfumuri scumpe (Paco Rabbane, Elisabeth Arden, Carolina Herrera, Dior etc.), peste 3000 litri de wisky, plus Wembley Dry Gin, Campari și şampanie de soi, eșarfe de mătase, mănuși, ceasuri, obiecte decorative. Suspiciuni majore de alimentare a conturilor politice prin intermediul unor firme de IT. Lasă că la Comisie i-a denunțat și Nicolau pe salariați pentru a se disculpa pe sine: traficul de casete, devalizarea Arhivei TVR de către angajații care vindeau la negru (în vreme ce el făcea afaceri dubioase cu TVR Media), cheltuielile imense cu onorarii ale ale TVR Cinema, structură pe care o și desființase și multe ale nereguli. Cei care care văd în Nicolau un manager își fac iluzii deșarte și ignoră că a fost incapabil să își administreze propria firmă, editura Nemira, intrată în faliment în 2010 cu pierderi de peste 700 000 RON.

Ușurința cu care pot fi duși de nas oamenii din TVR indică lipsa de transparență cronicizată a instituției. Zvonuri, bârfe, spaime și vise negre înlocuiesc informațiile corecte și clare despre starea societății. Nu există o cultură a evaluării: ce au făcut pentru salariați oamenii aleși până acum să-i reprezinte în consiliul de administrație, e o întrebare care nu se pune. Pe pariu că și-au văzut de interesele proprii. Biruie aranjamentele, revanșa, șmecheriile de culise într-un scrutin nesigur. Nici activitatea liderilor sindicali nu face obiectul vreunei analize. Nu s-a pomenit așa ceva. Nu există o exigență a criteriilor profesionale, fiindcă în ultimii 10 ani șefii s-au stabilit politic și competențele au contat rar. Membrii consiliilor de administrație au fost, cu unele excepții, primii în a trage foloase. Neinițiați în domeniu, urmărindu-și agendele private și pe cele de partid, au fost o frână în dezvoltarea TVR. De aici în jos și-au făcut loc în TVR clanuri, interese personale, câștiguri ”pe lângă”, umilindu-i pe cei care își fac treaba onest. Ei de obicei nu se aud. Așa se explică experiența reformei imposibile de care s-au lovit toți cei care au încercat. Ca în spitalele vechi și insalubre unde se cuibăresc infecțiile intraspitalicești, rezistente la orice antibiotic. Cu asta va trebui să se confrunte actualul director interimar. Și următorii neinterimari. Instalați politic, vor suferi și ei de ”obediență anticipativă”. Nu se vor interesa unde mai încap demnitatea profesională, orizontul de creștere, provocarea tehnologiilor, entuziasmul și creativitatea necesare într-un domeniu atât de acaparant cum este televiziunea.

P.S.: Desființarea și redeschiderea televiziunii publice nu e o ”trăznaie”, cum o numește dl.Răzvan Orășanu pe contributors.ro, și nu este o idee originală a președintelui. Este concluzia unei analize făcute cu  ani în urmă de un expert al BBC, autorul reorganizării canalelor regionale ale televiziunii publice britanice. Acesta propunea strategia aplicată cu succes în Marea Britanie de a restructura TVR prin modificarea legii de funcționare astfel încât să se înființeze o nouă societate publică de televiziune, cu statut riguros și reguli depolitizante, care să facă selecția pe criterii de competență a personalului și să stabilească structurile suple, eficiente ale unei televiziuni moderne.