De același autor
Anunțul a fost făcut de Otmar Lahodynsky, până recent președintele Asociației Europene a Jurnaliștilor și reputat jurnalist austriac, care a trimis comunității jurnalistice din toată Europa un apel disperat. Wiener Zeitung este unul dintre cele 14 cotidiene rămase pe piața austriacă și unicul din categoria „quality press”. În rest, spune Lahodynsky, presa de calitate a fost înghițită de tabloidele proliferate pe internet și difuzate pe rețelele sociale.
Wiener Zeitung este proprietate de stat. În virtutea acestui acționariat, un supliment săptămânal publică anunțurile guvernului, printre care și prețul din industria țigărilor care în Austria este monopol de stat. Așadar, ziarul face un serviciu public de Monitor Oficial, pentru care primește stipendii în valoare de aproximativ 9 milioane de euro pe an. Recent, guvernul a anunțat că renunță la acest serviciu, închizând suplimentele, invocând Directiva UE 1151/2019.
Directiva europeană recomandă ca presa online să nu fie subvenționată, pentru a nu produce distorsiuni în piața media. Curtea Supremă austriacă a clarificat aceste aspecte arătând că Directiva 1151/2019 nu se referă la publicațiile care apar în print, cum este cazul suplimentului cu informații oficiale al ziarului Wiener Zeitung. Totuși, până în acest moment, autoritățile responsabile nu au retras anunțul de a desființa suplimentul.
Pentru presa vieneză dispariția suplimentului oficial înseamnă și dispariția ziarului care a traversat epoci de război, conflicte și pandemii timp de peste trei secole. Mai înseamnă șomaj pentru aproape o sută de angajați în vremurile tulburi ale pandemiei de COVID-19. Și înseamnă pierderea tradiției, a unui străbunic al ziarelor, cu o lungă existență, aproape eroică, tradiție cu care țările Europei de Est, cotropite de comunism timp de decenii, nu se pot lăuda.
Edward Steen, corespondent la European Business Review, observa că în ultimul an trei tabloide, Kronen Zeitung, Österreich și Heute, au primit reclamă guvernamentală în valoare de 60 de milioane de euro. Iar întrebarea pe care o pune este de ce se închide o publicație cu misiune publică, înscrisă și în recomandările din 2018 ale Consiliului Europei, semnate și de Austria, dacă guvernul are bani.
Wiener Zeitung a apărut inițial sub numele de Wiennerisches Diarium ca publicație oficială a Curții imperiale habsburgice și a armatei. Unele suplimente apărute ocazional publicau mondenități de la curte, dar predominau reportajele de război în conflictele cu Prusia. Ziarul a primit numele actual în 1780, iar din 1810 a devenit ziar oficial tipărit până în 1997 la imprimeriile de stat. Tirajul a crescut, conform informațiilor publice, de la 4.500 cât era în 1855, la 24.000 în prezent, păstrându-se în tot acest timp serviciile de gazetă oficială. Guvernul a fost frecvent criticat de companiile private de media fiindcă menține acest status quo al Wiener Zeitung, însă Curtea Supremă a Austriei a tranșat controversele în favoarea statului.
Wiener Zeitung se numără printre cele mai vechi ziare europene, după toate definițiile. Istoria presei este variabilă când vorbește despre „primul ziar”, însă e cert că orice cronologie începe în secolul al XVII-lea, când au apărut primele gazete, cum sunt La Gazeta din Spania (1661), La Gazzetta di Mantova (1664) sau Oxford Gazette în Anglia (1665). După Wiener Zeitung (1703), apare în Germania, în 1705, Hildesheimer Allgemeine Zeitung, în 1737 The Belfast News Letter, iar în Franța apare în 1738 Feuille d’avis de Neuchatel, azi sub numele de L’Express. The Times din Marea Britanie a fost înfiinţat în 1785, iar o publicație de weekend considerată o premieră este The Observer, înfiinţat în 1791. Secolul următor este și mai bogat în apariții de presă, pe întreg mapamondul. //
