De același autor
În loc să avertizeze publicul că povestea cu suspendarea preşedintelui este o manipulare standard, probabil pentru a acoperi cu zgomote conflicte interne de partid, vajnica noastră presă a dat în foc.
Deşi ar mai fi vreme până la alegeri, mesajele de tip preelectoral zburdă deja în întreaga presă românească: strigăte de luptă, oftaturi, chiote triumfaliste, fluierături ş.a. Recuzita prăfuită a fost scoasă de la naftalină, fiindcă, până una-alta, după zarva care se aude, politicienii noştri nu au de gând să se bată cavalereşte, ci tot în registru caragialesc, cu discursuri sforăitoare, cu vitriolu’, cu scrisorica pierdută. Acum mai mult ca oricând, ar avea nevoie oamenii de mass-media să afle, să primească informaţie suficientă, neconfuză, selectă, pentru a se proteja de manipulare.
Giovanni Sartori, într-o carte controversată la vremea ei, Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea, reproşa „videopoliticii“ că supune electoratul acaparat de televiziune la „malnutriţie informativă“, debilizându-l şi deposedându-l de puterea simbolică pe care i-o dau alegerile. Dacă peste 80% dintre români se uită zilnic la televizor, cu precădere la actualităţi, aşa cum arăta în octombrie un studiu IRES efectuat pe un eşantion de 1.243 de persoane de peste 18 ani, atunci se poate miza pe un „videoelectorat“. Ameţit de zgomote, cetăţeanul tot mai turmentat face astfel alegeri proaste şi îmbrăţişează cauze false.
O presă profesionistă, diversă, fără mercenari şi vaccinată împotriva manipulării ar putea servi ca antidot. Însă... De câteva zile se toacă pe toate canalele subiectul „suspendarea preşedintelui“, servită de liderii USL. Presa a înghiţit pe nemestecate tema. TVR Info a schimbat subiectul dezbaterii în emisiunea moderată de Alina Stancu, Turcescu l-a pus imediat „sub semnul întrebării“, B1 TV s-a repezit şi el, iar Realitatea TV-Elan/Vântu şi Antenele au pompat cu entuziasm semnalul că dictatorul va fi spânzurat. Nici presa scrisă n-a scăpat de epidemie, ceva mai nuanţat şi cu intensităţi diferite de la România liberă, Adevărul şi Evenimentul zilei, spre exaltările Cotidianului electronic, până la presa locală. Fără excepţie, ştirile tuturor canalelor au făcut clăbuci la gură anunţând ce? Nimic.
Un subiect despre nimic, deoarece Curtea Constituţională n-a apucat să delibereze asupra cererii USL de a declara neconstituţională îngheţarea salariilor în bugetul pe 2012, deci nu există încă o decizie a Curţii care să fie aplicată sau încălcată. În consecinţă, preşedintele României n-a încălcat ceva, fiindcă nu avea ce. Dacă e vorba doar de afirmaţiile făcute de acesta la postul public de radio, nici atunci nu avem subiect: n-a susţinut că nu ar aplica ipotetica decizie negativă, a punctat doar că nu sunt bani, indiferent de poziţia Curţii Constituţionale. Pe de altă parte, USL n-a procedat la suspendarea preşedintelui, ci a cerut juriştilor săi o consultare în legătură cu posibilitatea şi oportunitatea suspendării. Nicio procedură nu a fost demarată, chiar dacă declaraţiile belicoase ale liderilor PSD şi PNL au insinuat asta. În concluzie, nu s-a întâmplat nimic.
În loc să avertizeze publicul că povestea cu suspendarea este o manipulare standard, probabil pentru a acoperi cu zgomote conflicte interne de partid, vajnica noastră presă a dat în foc. I s-a dat de ronţăit, a ronţăit. Aşa cum face şi Puterea când aruncă pe piaţă un subiect „tare“ pentru a masca subiecte importante care îi afectează imaginea. Fără fapte, din prezumţii, intenţii şi speculaţii, mass-media au produs emisiuni, articole, interviuri, dezbateri. Era suficientă pentru vodevilul suspendării, inconsistent, ipotetic, irelevant, o notă de un rând. Dimpotrivă, jurnaliştii au consumat resurse, energie şi nervii publicului. Presa nu s-a ferit de manipulare şi nici n-a fost de partea cetăţeanului. Sartori punea lipsa de prudenţă a presei pe seama inculturii gestionarilor ei, care promovează extravaganţa, absurdul şi ţicneala şi pun umărul la înmulţirea lui homo insipiens, netot şi ignorant. Dar, ca să-l parafrazăm pe Woody Allen, „nu aruncaţi gunoiul, din el se fac ştiri“. //
