Radu Mazăre. Profilul unui fugar de sute de milioane de euro

Între Radu Mazăre urcat pe schele, pentru anveloparea blocurilor din Constanța, și fugarul Radu Mazăre, condamnat la nouă ani de închisoare în Dosarul retrocedărilor, au trecut aproape două decenii.

Ada Codau 11.02.2019

De același autor

Zi de zi, în tot acest timp, fostul primar al Constanței a fost idolul a zeci de mii de constănțeni. Continuă să fie și după fuga sa. De aceea, personajul nu merită să fie expediat la mijlocul jurnalelor de știri. Merită profilul unui fugar idolatrizat. Unul de sute de milioane de euro.

Radu Mazăre a fost, pe rând, edilul „mânca-l-ar mama”, cuceritorul de pensionare, primarul Playboy, politicianul „hărțuit” de instituțiile statului, de procurorii pe care el îi numea „slugoii lui Băsescu”. A fost preferatul multor ziariste din Constanța, dar și din capitală, care păreau că se prostesc instantaneu în fața lui, nemaifiind capabile să-i adreseze întrebări relevante. Mazăre a fost Nabucodonosor, împăratul roman Cezar, Suleyman magnificul, Ștefan cel Mare și Sfânt. Pentru bună parte dintre constănțeni, fostul pesedist a fost, chiar de patru ori la rând, urmare a alegerilor locale, un Dumnezeu pe pământ.

Cum a început idolatrizarea lui Radu Mazăre? La începutul anilor 2000, tânărul bucureștean inaugura, la Constanța, cozile umilinței. Pensionarii cu venituri mici primeau, lunar, câte un pui umflat cu apă, o sticlă de ulei și-o pungă de orez. Plătite din bani publici, nu de Radu Mazăre. Cu toate acestea, în mentalul colectiv, s-a înrădăcinat ideea că „ne dă Mazăre”, „ne face Mazăre”. Dac-ai fi spus, în anii aceia, la o coadă de pensionari, că, de fapt, primarul nu le dă nimic, riscai să fii călcat în picioare. Iar asta nu e o metaforă. Dar, de fapt, idolatrizarea sa începuse cu mult înainte, căci politicianul a dat mereu impresia că ar fi împotriva „sistemului”. În realitate, el își construia propriul sistem. El și ai lui deveneau mainstream-ul.

Au urmat, pentru primar, ani de aur, ani de huzur, ani glorioși în care Radu Mazăre defila pe bulevardele Constanței în mașini de epocă, extravagante, opulente. Nu putea fi deranjat la sediul primăriei, el „făcea teren” toată ziua, în șlapi și șort. Era acționar într-o mulțime de firme dar, paradoxal, ani la rândul, se declara sărac lipit. Cel puțin asta a reieșit, timp de peste zece ani, din declarația lui de avere. Nici casă n-avea, amărâtul...

Pentru presa aservită, obedientă, Mazăre a fost cel care a dat drumul la robinetul cu bani. Bani publici. 800.000 de euro au mers, doar în 2009, urmare a unei licitații, către TV Neptun, post de televiziune deținut de foștii săi parteneri de afaceri, sub forma unor contracte de publicitate cu Primăria Constanța și a unor „știri pozitive”, favorabile administrației Mazăre. 800.000 de euro din banii tuturor constănțenilor!

Radu Mazăre a fost cultivat ca un guru. A fost idolatrizat de presă așa cum, foarte probabil, n-a fost idolatrizat niciun alt politician român postdecembrist. Nu doar de mass-media locale, ci și de cele centrale. Pesedistul apărea în diverse știri și emisiuni TV cu evident caracter publicitar, dar „vândute” oamenilor ca materiale jurnalistice de interes public. Mazăre putea să spună orice, să facă orice aluzie sexuală, orice glumă „de șantier”. Niciun ziarist de la aceste trusturi de presă nu-l contrazicea. Culmea, nici măcar atunci când el povestea despre propriile sale ilegalități: „Am mai cumpărat câte-un consilier local, l-am convins pe altul, l-am momit pe altul”. Referindu-se la „marile realizări”, precum Aqua Magic, construit pe unul dintre terenurile retrocedate ilegal, primarul Constanței explica nonșalant intervențiile sale, subliniind la final: „Eu îți povestesc acum ce am făcut acum zece ani, că s-a prescris”. Asta declara Mazăre, în cadrul unei emisiuni cu audiență uriașă la PRO TV. În acest timp, stațiunea Mamaia era prezentată, de televiziunile centrale, ca și când ar fi fost Saint Tropez, o veritabilă rețetă de succes pentru litoralul românesc. Evident, nimic mai fals. Dar Mazăre era deasupra adevărului și a misiunii publice a presei.

Și tot în relația cu presa, Radu Mazăre era un bărbat lipicios. Cu ziaristele. Uneori, intra cu ele într-o cadă umplută, probabil, cu lapte, pentru a vorbi despre... nimic. S-a întâmplat la Acasă TV, acolo unde a întrebat-o pe reporteriță dacă i-ar face plăcere sexul în trei și dacă e dispusă să plece cu el spre Constanța, după emisiune. Chiar și astăzi, la niște ani de la plecarea sa, unele dintre aceste ziariste par să trăiască în umbra fostului primar. El și numai el le făcea să uite, mai ales la TV Neptun și la cotidianul Telegraf, ce presupune profesia de jurnalist, ce înseamnă, de fapt, să iei un interviu decent, cât de important este, și dincolo de vremuri, adevărul.

Altfel, Radu Mazăre organiza conferințe de presă pe faleză, în piețe, în parcurile puține, triste și murdare ale Constanței, în cafenele și hoteluri. Chiar și ședințele de consiliu locale erau organizate în hotelul unui prieten. Și chiar și ele aveau, uneori, un aer de tavernă, când și când ceva suburban. Când nu încerca să pară un lord, Mazăre era un misogin autentic. Fapt pentru care n-a avut nicio rezervă în a-și numi colegele de partid, consiliere locale, „găini proaste”. Îl enervaseră ele cu ceva, fapt pentru care le-a pedepsit public.

În ultimii ani de mandat, Mazăre se declara din ce în ce mai „hărțuit”. Pe cale de consecință, mesajele sale către instituțiile publice ale statului au devenit mai sfidătoare, mai de prost gust, mai vulgare, mai agresive. Cu aproximativ un an înainte de demisia sa, Mazăre transmitea procurorilor care-l anchetau să-l „pupe-n...” posterior. Sigur, el n-a fost atât de elegant în exprimare. Fostul primar făcea, atunci, o demonstrație de putere. Cum, de altfel, a tot făcut de-a lungul mandatelor sale: demonstrații de putere în relația cu cetățenii Constanței, pe care nu îi consulta cu privire la cheltuirea banului public, în relația cu colegii săi de partid, pe care îi domina din priviri, în relația cu instituțiile publice (ANI, Poliție, DNA), pe care le sfida fără rezerve.

Atunci când nu se certa cu procurorii, Radu Mazăre defila pe un car alegoric prin Mamaia și participa, săptămânal, la un festival din stațiune. Avea, în ultimii ani din mandat, o plăcere aproape patologică de a fi, cel puțin vestimentar, vizual, altcineva decât era, de fapt. Împărat, sultan, faraon, salvamar. Iar asta plăcea mulțimii, turiștilor veniți de departe, care se uitau la fostul primar al Constanței ca la urs. Ce rușine pentru constănțenii onești, care nu-l votaseră! De altfel, ce rușine pentru orașul acesta!

În „interviul” acordat în cadă, Mazăre a spus că vrea să îmbătrânească pe mare, „pe un yacht populat de niște prezențe agreabile”. Nu-i tocmai departe de ce-a „profețit”. Atâta doar că acum e un fugar. Și tot acolo, în cadă, fostul primar a mărturisit: „Important nu e cât stai la birou, important e ce faci pentru oraș”. Ce-a făcut el pentru Constanța? El și o parte dintre „colegii” din Dosarul retrocedărilor? Au păgubit orașul cu peste 100 de hectare, prin retrocedări ilegale. Au păgubit statul român cu 114 milioane de euro, prejudiciu calculat în urmă cu peste zece ani. Este, probabil, unul dintre cei mai extravaganți și mai scumpi fugari.

Ceea ce trebuie să înțeleagă și cei care nu sunt constănțeni este faptul că, în acest oraș, vreme de 15 ani, legea și Constituția au fost călcate în picioare. Terenurile statului, inclusiv plaja, clădiri de patrimoniu, precum Castelul regal din Mamaia, parcul Tăbăcărie, toate au devenit victime ale lăcomiei „socialismului caviar”. Pe coperta revistei Playboy, unde a pozat Radu Mazăre, titlul era: „Eu cuceresc, nu plătesc”. Sigur, el se gândea la altceva. Dar noi, cei care nu l-am idolatrizat, ne-am gândit tot timpul că nota de plată ne revine tot nouă. Prin acest verdict, Justiția română a redat constănțenilor speranța.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22