De același autor
Motto: Fiecare acțiune suportă o reacțiune, fiecare cojoc își va găsi acul.
Subminarea psihologică își atinge ținta atunci când aceasta renunță la întrebări. O gălușcă nemestecată e servită începând de luni dimineață publicului din România și de aiurea. Aproape nimeni (1) din România nu pare a fi tulburat de precizia matematică cu care sondajele prealabile și versiunile finale (de-cu-seară) ale exit-poll-urilor acreditate s-au potrivit cu datele anunțate de Biroul Electoral Central în cursul zilei de luni.
Aceleași case de sondare, afiliate (cu serenă neobrăzare) establishmentului ce deține încă importante pârghii de control în statul român, au oferit rateuri pe linie mergând până la dublul marjei de eroare (+6%) cu ocazia alegerilor europarlamentare din mai, însă duminică s-au suprapus la marele fix peste rezultatele oficiale difuzate parțial în cursul zilei de luni. Sau mai degrabă invers. Problema aparține mai puțin sondorilor ce s-au sincronizat pe fixarea targetului și mai mult lucrătorilor conștiincioși din teren și de la centralizare care ignoră faptul că statistica e o știință a probabilităților ce lucrează cu marje de eroare. Să ajungi la marje de eroare de 0,2% e paradoxal și rezonabil de suspect (2). Însă ordinul nu știe carte și nu știe să dea cu rest (cf. psihologie de milițian).
Gălușca nemestecată a fraudării alegerilor din primul tur a fost inteligent (cf. punctajul Smart & Sinteza) acoperită de scandalul voturilor din străinătate amorsat în cursul după-amiezii de duminică, element ce a monopolizat integral spațiul public, asigurând debușeele necesare pentru ranfluarea emoțiilor și frustrărilor după comunicarea de către BEC a primelor rezultate parțial consolidate. În mod bizar, după comunicarea primelor patru consolidări în cursul zilei de luni, BEC nu și-a mai actualizat pagina online cu ultimele două consolidări, prevăzute pentru orele 17.00 și 20.00 ale aceleiași zile deși mai rămăseseră 320 de secții de votare din 18847. Năruirea așteptărilor opoziției, încurajate de evoluția pozitivă a exit-poll-urilor din prima parte a zilei de duminică, însoțită ulterior de autoculpabilizarea pripită și naivă a vectorilor săi de comunicare, ranforsată subtil de purtători de mesaj atent inspirați (3), au completat restul fotografiei din ziua de luni.
Ceea ce începuse duminică ca o zi de alegeri cu prezență relativ ridicată și o mobilizare crescută a urbanului în defavoarea ruralului (predispus în general la votul din prima parte a zilei), inclusiv o mobilizare a diasporei peste nivelul din turul II din 2009, a sfârșit la finalul zilei fix în fotografia ideală pentru Victor Ponta anunțată (hammered in) de aproape toate sondajele de opinie ce au fost difuzate înaintea alegerilor în cursul lunii octombrie. Și cu o prezență la vot aproape identică cu cea din turul I din 2009.
Victor Ponta a fost votat la scor confortabil în vechiul Regat, plus Hunedoara (cf. soții Ridzi, UNPR) și Caraș-Severin (cf. Sorin Frunzăverde, ACL), cu excepția Sectorului 1 din București. Și asta în condițiile în care gruparea anti-Ghiță din PSD (Geoană-Vanghelie) i-a arătat pisica lui Victor Ponta, Sectoarele 5 și 3 din București (cf. Marean Vanghelie & Robert Negoiță), împreună cu baronatele Vrancea (cf. Marian Oprișan) și Constanța (cf. Radu Mazăre) performând sub scorurile lor istorice. Nu degeaba domnul Mircea Geoană se arata luni îngrijorat de numirea unui tehnocrat în funcția de prim-ministru fără ca acesta din urmă să posede o experiență politică relevantă și suficientă. Mai mult poate ca altădată, domnul Geoană chiar este o persoană foarte bine avizată în acest dosar.
Lui Klaus Iohannis i-a rămas restul, adică Transilvania (în sens restrâns) cu Banatul și Crișana, fără județele majoritar maghiare Harghita și Covasna, adjudecate de Hunor Kelemen, plus Sectorul 1 din București (privilegiat ca și structură calitativă a electoratului). Și, bineînțeles, numărătoarea paralelă a ACL (courtesy of Gheorghe Flutur, ACL) care, de această dată, spre deosebire de europarlamentare, s-a coordonat în mod eficient cu rezultatele anunțate de BEC și casele de sondare ale lui Victor Ponta ferindu-i pe toți de suprizele neplăcute pentru participanții la actul politic transpartinic ce ar fi venit din partea electoratului.
În ce privește scorul lui Klaus Iohannis, acesta este suficient fix cât să-i asigure postul de figurant al turului II și justificarea existenței unor inițiați cu șorțuleț din aparatul de partid al ACL (cf. Sorin Frunzăverde & Mihai Stănișoară, spre un exemplu), însă nimic mai mult. Ca și Mircea Geoană de partea PSD-ului, și poate mai mult decât altădată, Vasile Blaga este o persoană foarte avizată în acest moment atunci când le cere socoteală unora din colegii din PNL ce au subperformat, tot așa cum alți colegi ai săi din PDL au dreptate să pună la îndoială atitudinea îngust-arogantă a candidatului Iohannis față cu ceilalți oameni politici din spațiul opoziției și, în general, cu electoratul anti-PSD.
Dacă vrea cu adevărat să fie o alternativă la Victor Ponta, Klaus Iohannis trebuie să ofere mult mai mult decât a oferit până în prezent, nu doar un upgrade al campaniei sale. Vestea mai puțin bună e că s-ar putea să nu fie totuși în stare, chiar și dacă va dori, în ciuda faptului că s-a prezentat cu un profil de mediator și negociator (dincolo de certele sale capacități de administrator, amplu demonstrate la Sibiu).
Revenind însă la principalele întrebări relativ la rezultatele comunicate luni, acestea par a fi următoarele:
(a) nimeni nu-și pune problema să verifice listele suplimentare din țară pe care au votat mai mult de un milion de persoane (aproape 12% din voturile exprimate) – cu excepția marilor centre universitare Cluj, Timișoara, Iași, și eventual Craiova, plus localitățile turistice sau de tranzit, toate ușor de identificat, restul intră cu mare probabilitate la potențial de fraudă;
(b) cum s-a evaporat într-o după-amiază trendul descrescător al lui Victor Ponta, acesta evoluând spectaculos de la un bazin relativ sigur de 2,8 la 3,3 milioane de voturi PSD la mai mult de 3,8 milioane – mobilizarea exemplară (în cadrul legal) a baronetelor cu șefii arestați și pomenile electorale ale guvernului fiind explicații insuficiente în condițiile în care: (i) au votat pe listele suplimentare generalizate (introduse de guvern prin ordonanță de urgență fix înaintea campaniei electorale) mai mult de 1 milion de cetățeni, imensa lor majoritate, în țară, și preponderent în județele din sudul Munteniei și Olteniei, (ii) aproximativ 10% din primarii opoziției au fost piratați de guvern printr-o altă ordonanță de urgență (complet ilegală și neconstituțională) fix înaintea campaniei electorale;
(c) nimeni nu-și pune problema să verifice performanța electorală relativ surprinzătoare (iată că la alții se poate !) a celor doi candidați-bidon pentru Victor Ponta, Corneliu Vadim Tudor & Dan Diaconescu (doi oameni aflați totuși de ceva timp într-un con de irelevanță destul de evident);
(d) nimeni nu-și pune problema cum Monica Macovei ar fi reușit să adauge în campania electorală doar încă circa 100.000 de votanți după depunerea listelor cu puțin mai mult de 300.000 de semnături, în condițiile în care candidați-carton reprezentativi (cf. Theodor Meleșcanu) au reușit să strângă de 4 ori mai puține voturi decât semnăturile prezentate la depunerea candidaturii; cele câteva procente în plus (probabil 400.000-500.000 de voturi) care i-au fost furate Monicăi Macovei au ca unic scop discreditarea mesajului unui nou partid anti-corupție (o idee cu largă adeziune transpartinică) și descurajarea echipei și votanților acesteia prin subminarea pragului psihologic dat de locul 3 și un scor probabil de 8-10% (deși, în realitate, și în cifre absolute, pe rezultatele actuale Monica Macovei a luat mai multe voturi decât a luat PMP la europarlamentare, spre exemplu); întâmplător (sic!) toate casele de sondare afiliate establishmentului (singurele de altfel) au acreditat sistematic în sondajele făcute publice din august încoace ideea de Monica Macovei = un candidat de 3-4% (însă deloc întâmplător, unele dintre acestea au confirmat în sondajele distribuite intern cifre sensibil diferite).
Lecția imediată și pentru viitor pentru echipa Monicăi Macovei și votanții săi se numește (a) partid – pentru a avea reprezentanți în secțiile de votare, și (b) înregistrarea prealabilă a votanților potențiali și declarați prin comunicarea către stafful de campanie a unor date de identificare și contact pentru realizarea unei numărători paralele în timp real și pentru facilitarea constituirii probelor în cazul acțiunilor de contestare a rezultatelor în caz de fraudă în alegeri în secțiile unde există suspiciuni.
De altfel, ultima parte a acestei acțiuni își are și o rațiune practică imediată în actualul context, având în vedere suspiciunile de furt sau anulare a voturilor pro Macovei de la alegerile de luni și eventuala contestare a acestora (nimeni nu trebuie a se lăsa descurajat de parelele forțate cu CVT pe care specialiștii în subminarea moralului și deontologii de servicii le vor scoate din buzunar). Toți votanții Monicăi Macovei care au impresia că li s-a tras preșul de sub picioare duminică nu sunt departe de adevăr și au motive serioase să participe la acest demers de recenzare (util și din perspectiva unui nou tur de alegeri). Explicat mai simplu: fără baze de date v-au ciuruit de nu v-ați văzut și i-au umflat cu voturi-bidon pe unii ca CVT & DD.
Explicația fețelor lungi de duminică seara:
(a) Călin Popescu Tăriceanu și Elena Udrea au performat foarte aproape de potențialul lor real (cu ceva suspiciuni la CPT, săltat în poziția de follower al lui Iohannis, în caz de incompatibilitate a ultimului). Cei doi nu au primit niciun bonus din tortul electoral administrat de aliații lor din USD întrucât și-au îndeplinit rolul și misiunea. CPT nu trebuie să aibă pretenții prea mari la fotoliul de premier (căci acesta ar putea fi deja rezervat pentru altcineva), iar Elena Udrea a reputat un succes deosebit în această campanie electorală anihilând complet potențialul omului politic Traian Băsescu, scos pe tușă din punct de vedere electoral (deconectat de electoratul său).
(b) Victor Ponta & PSD au performat în realitate mult mai slab decât în rezultatele oficiale. Conivența cu o parte din stafful ACL și eforturile semnificative făcute în a doua parte a zilei pentru recuperarea ecartului față de target prin mijloacele consacrate de Liviu Dragnea, precum și mai ales, complicitățile cu persoane influente din cadrul unor importante instituții din statul român, au ascuns deocamdată acest lucru. Problema lor imediată rezidă în repetarea exercițiului la o scară mai mare în turul II.
Și aici însă, și deloc întâmplător, un politician bătrân și hârșit în multe (mai ales rele) precum Ion Iliescu a sesizat corect fundătura în care a fost împins PSD de către cei care dirijează partidul în prezent (4):
“Aţi creat un monstru. Să nu uitaţi ce vă spun, dacă pierdeţi alegerile, partidul se va pulveriza. Nimeni nu vă va mai ierta!”
*
În ce-l privește pe politicianul Traian Băsescu, acesta își poate lua acasă drapelul statului de drept, pe persoană fizică, și să îl împăturească frumos pe etajeră. Încape fix în poșeta Elenei Udrea. Cum însă românul știe să facă și haz de necaz, mai există ardeleni care îl posedă abundent, împreună cu un fin simț al autoironiei:
http://vasiledancu.blogspot.fr/2014/10/se-implinesc-anul-acesta-25de-ani-in.html
* *
Note:
(1) Aproape nimeni*:
http://www.kmkz.ro/investigatii-2/pe_surse_umane/cat-s-a-furat-pentru-ponta-la-primul-tur/
http://www.comisarul.ro/politic/exploziv/intre-300-si-400000-de-romani-din-straina_263773.html
(2) Precizie matematică și chutzpah galactic, courtesy of Remus Ștefureac:
http://www.bec2014.ro/wp-content/uploads/2014/11/comunicatCentrOra10_20.pdf
(3) Purtători de mesaj & formatori de trend; Bonus – calitatea e pe măsura măiestriei din peniță:
http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/putem-vota-in-fiecare-zi–355941
http://turturica.ro/marele-cutremur/
(4) Ion Iliescu, dincolo de bine sau de rău, un exemplu (punctual) de onestitate intelectuală:
http://www.ionpetrescu.ro/2014/11/04/carevasazica-3/
http://www.comisarul.ro/politic/exclusiv/ion-iliescu-avertisment-dur-a%C5%A3i-creat-un-_262338.html
* * *
Post-scriptum: Memento pentru curioși și uituci – ziua în care ucrainienii au scăpat de un bandit.
Un bandit a ajuns președinte. S-a întâmplat în Ucraina. Viktor Yanukovych, la bază un bandit de drept comun, a câștigat primele sale alegeri prezidențiale în Ucraina prin fraudă, în noiembrie 2004, fiind învins apoi de Viktor Yuschenko (otrăvit cu dioxină în septembrie 2004) în reluarea celui de-al doilea tur în decembrie 2004, consecință a ceea ce s-a numit Revoluția Portocalie din Ucraina. După o perioadă de 4 ani de guvernare a fostei opoziții (foarte asemănătoare guvernării CDR din perioada 1996-2000), Yanukovych câștigă din nou prin fraudă turul II al alegerilor prezidențiale în februarie 2010 urmare a complicității Înaltei Curții Administrative ce a refuzat să examineze probele prezentate de Yulia Tymoshenko. Restul e o istorie ce se încheie patru ani mai târziu, pe 22 februarie 2014, urmată de actuala fază de renaștere a națiunii ucrainiene (a work-in-progress, still).
Post-post-scriptum: Vocabular est-european (1)
kurwa = treachearous cunt, applicable to men & women alike; Polish guaranteed original flavor, common in south-slavic languages, Serbo-Croat & Macedo-Bulgarian, also Romanian; a good illustration of the word in context is rendered in Emir / Nemanja Kusturica’s movie ”Zavet” (2007) – “Једном курва увек курва ! / Jednom kurwa uvek kurwa !“ = “Once a whore, always a whore !“ (Jasna’s mother dixit by Ljiljana Blagojević).
Articol publicat de contributors.ro
