Reformăm PSD până îngropăm anticorupția

PSD pare nepregătit nu doar pentru reformă, în general, dar nici pentru o discuție serioasă despre lupta sa proprie anticorupție.

„Ne reformăm, până totul în jur în­gro­păm“, este sloganul care i se potrivește cel mai bine PSD după Consiliul Național de luna trecută. Între câteva declarații de intenție – măsuri graduale de în­depărtare a mem­bri­lor cu funcții în partid care sunt anchetați și con­damnați pentru corupție și res­pin­gerea etichetelor de moș­tenitori ai co­mu­nis­mu­lui, cei de la PSD au re­nunțat la orice discuție despre le­gitimitatea și eficiența men­ținerii la putere a actualei gar­nituri de lideri. Victor Ponta și Liviu Dragnea vor fi şefii fără con­testatari ai PSD, până în noiembrie, când, la un an de la eșecul la alegerile pre­zi­dențiale, este programat un congres.

În acest moment, firavele gesturi de opo­ziție la leadershipul Ponta-Dragnea, care își făcuseră curaj după16 noiembrie, sunt fie în afara partidului, fie în ancheta DNA. Mircea Geoană și Marian Vanghelie au fost excluși imediat după ce l-au atacat frontal pe Victor Ponta, cerându-i explicit să se re­tragă. Mircea Geoană anunța că vrea să-i ia locul lui Ponta chiar și exclus fiind din partid. Primarul Sectorului 5 este acum în arest sub acuzații de corupție, dar, înainte de a fi ridicat, a făcut dezvăluiri ca din fil­mele cu gangsteri despre cercul apro­pia­ților lui Ponta și, deloc de neglijat, după ce a afișat plecarea din PSD a 15 par­la­mentari care urmau să se alăture opoziției în cazul unei moțiuni de cenzură.

Cătălin Ivan, un politician descins de la Iași și cu o ascensiune susținută direct de Victor Ponta – lider al europarlamentarilor PSD, purtător de cuvânt al partidului, șef de filială la Sectorul 1 –, s-a văzut exclus după seria de critici explicite și anunțarea intenției de a-i fi contracandidat la șefia PSD lui Victor Ponta. Robert Negoiță, pri­marul de la Sectorul 3, un apropiat al li­derului PSD, ceruse și el după alegerile pre­zidențiale ca res­pon­sa­bilii de campanie să plă­teas­că. Renunțarea la criticile publice la adresa conducerii PSD l-au transformat pe Negoiță într-o persoană ex­trem de discretă, despre ca­re nu se mai știe nimic. În fine, Dan Șova, prietenul pâ­nă deunăzi al pre­mie­rului, a cunoscut meandre în relația cu partidul. După alegeri a cerut și el capete, a fost apoi ex­clus, pentru ca, fix înainte de cererea DNA de arestare pentru dosarul Rovinari-Tur­ceni, să fie reprimit în PSD. Inspirată i-a fost decizia lui Șova de a cere ispășirea păcatelor din declarațiile publice, căci s-a dovedit că scutul format de votul PSD și mirul parlamentar pot fi garant al li­ber­tății. Într-o singură săptămână, de la Con­siliul Național până la Bunavestire, PSD a aruncat la coș modificările la statut care anun­țau că orice pesedist cu funcție acuzat de corupție nu mai este apărat de partidul condus de Ponta și Dragnea. Dacă luăm în calcul faptul că Dan Șova avea, îna­inte de alegeri, promisiunea lui Viorel Hrebenciuc de sprijin în alegerea ca pre­ședinte PSD, în schimbul promovării Legii amnistiei, se poate spune că orice pas îna­inte al DNA în anchetarea dosarului Ro­vi­nari înseamnă încă un contracandidat al lui Victor Ponta la șefia partidului trecut în adormire. Cum și Hrebenciuc se află în arest, jocurile rămân pentru baroni și ti­nerii din PSD.

Întrebarea care persistă este de ce PSD nu-l schimbă pe Victor Ponta, mai cu sea­mă pentru că dosarul Comarnic (care i-a adus cumnatul în arest, iar mama și sora, la DNA), ca și dosarul Rovinari (despre ca­re se pare că ar indica un traseu al banilor ajunși la premier) îi afectează considerabil imaginea.

În primul rând, pentru că PSD a învățat din propria istorie că o dezbatere publică despre ineficiența liderilor săi poate duce la scindări, cum s-a întâmplat în 1997, cu formarea ApR, sau în 2010, cu UNPR. Ori­ce schimbare de președinte la PSD s-a fă­cut, din 2005 încoace, prin alianțe interne ad-hoc și strict în zilele premergătoare fo­ru­rilor importante de decizie în partid. De notat, schimbările de lideri la PSD nu au avut loc niciodată cu doi ani înainte de ale­geri.

Un alt motiv al menținerii actualei con­du­ceri ar fi acela că schimbarea lui Ponta ar putea aglutina o majoritate parlamentară în tabăra PNL, ceea ce ar însemna trecerea în opoziție. În perspectiva alegerilor din 2016 însă, erodarea la guvernare și ab­sen­ța reformei interne ar putea avea un efect de bumerang asupra partidului lui Ponta.

Desigur, asemenea celorlalți actori po­li­tici, și cei de la PSD așteaptă în ritmul im­pus de DNA finalizarea anchetelor de co­rupție. Or, aceasta este marea problemă a acestui partid.

PSD pare nepregătit nu doar pentru re­formă, în general, dar nici pentru o dis­cuție serioasă despre lupta sa proprie an­ti­corupție. Criteriile de integritate adoptate la Consiliul Național au expirat deja, câtă vreme în cinci zile de la adoptare nu au fost aplicate nici lui Dan Șova, nici lui Da­rius Vâlcov, acesta din urmă fiind susținut de Victor Ponta, sub semnul imperiosului Cod fiscal, până în ziua arestării. Că la PSD nu este luată în serios lupta an­ti­co­rupție stau martore modificările la Codul de Procedură Penală despre care scrie pre­sa, cele care le asigură politicienilor imu­nitate absolută față de arestul pre­ven­tiv și față de încătușare, inițiate de par­la­mentari PSD. Chiar dacă Victor Ponta nu asumă în numele PSD modificările amin­tite, declarațiile lui Georgică Severin din tim­pul Consiliului Național al PSD vali­dea­ză părerea că PSD mai degrabă ar împie­dica anchetarea corupților politici. În­gro­parea Codului Penal, a ANI, de s-ar putea, par mult mai aproape decât delimitarea de corupți. Iar dacă PSD ar fi avut o al­ter­nativă la Ponta, în toată această campanie de răsturnare a puterii DNA, cu siguranță nu ar fi trecut neobservată. O singură vo­ce de condamnare a corupților venită din sânul PSD ar fi reprezentat, în tot acest răs­timp, un semn că partidul este atent la schimbările pe care le trăim. Altminteri, PSD riscă să piardă pariul cu timpul și să devină o relicvă.