De același autor
A admira Cenaclul Flacăra și filmele istorice ale lui Sergiu Nicolaescu înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A spune că rușii sunt buni și americanii sunt răi înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A crede că Uniunea Europeană este o nouă Uniune Sovietică înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A spune că Nicolae Ceaușescu a fost, totuși, un patriot înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A fi nostalgic după generația „cu cheia la gât“ și după obiectele care făceau atmosfera acelei epoci (bancnotele cu Bălcescu, televizoarele în alb-negru, uniformele de pionieri, bicicletele Pegas, mileurile, magnetofoanele etc.) înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A crede că e de la sine înțeles să se găsească în magazine carne, hârtie igienică, gumă de mestecat, tampoane, Coca-Cola, ginși, aparate cu telecomandă înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A înlocui, în limba de zi cu zi, substantivul „siguranță“ cu substantivul „securitate“ (ca și cum a maimuțări engleza e mai important decât a-ți aminti ce instituție sumbră a fost Securitatea) înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A călători tot timpul prin Europa, dar a rememora, duios, epoca voiajelor la Băile Herculane înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A profeți, încântat, că lumea de mâine va fi a chinezilor, nu a americanilor înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A admira dictatori precum Vladimir Putin sau Recep Erdoğan înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A cădea în dacomanie (dacii au fost o civilizație glorioasă) și protocronism (românii sunt un popor mai inteligent decât altele, toate invențiile majore au fost patentate de „ai noștri“) înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A gândi că România lui Ceaușescu era „independentă“, iar România de azi este o „colonie“ înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A ști cine au fost Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor, dar a nu cunoaște niciun nume de opozant la adresa regimului comunist înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A ține la inimă performanțe sportive obținute prin metode sovietice de cantonament și dopaj înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A crede că străinii sunt pecinginea de la care ni se trage tot răul înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A considera că menirea școlii este să formeze câțiva olimpici uluitori, nu milioane de adulți informați și cumsecade, înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A purta tricouri cu Che Guevara și Fidel Castro înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A-ți aminti cu mândrie anii în care pe șoselele patriei circulau numai Dacii și camionete ARO înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A crede că băiatul tiranului, Nicu Ceaușescu, a fost un personaj „simpatic“ înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
A invita la televizor scursuri umane precum Serghei Mizil înseamnă să nu ai niciun respect pentru revoluție.
Să ne înțelegem: nu poți respecta simultan și comunismul, și dărâmarea lui. Ori ești cu victimele, ori ești cu călăii. Nu poți să suspini cu unii și să rânjești cu ceilalți. Nu poți trăi tot anul într-o confuzie mentală absolută, pentru ca în decembrie să te pui pe plâns morții din '89.
