Vom da scolii parghii pentru a avea autonomie

Sunteti intr-o situatie delicata venind la Ministerul Invatamantului acum: lumea asteapta sa reparati ceea ce a stricat in mandatul sau d-na Ecaterina Andronescu. Toti actorii implicati in procesul de invatamant sunt nemultumiti. Profesorii spun ca intentioneaza chiar sa ceara redeschiderea capitolului Educatie la Bruxelles. In primul rand a fost desfiintata piata libera de manuale. Ministerul Invatamantului a impus trei manuale pentru o disciplina. Cum va ganditi sa remediati aceasta situatie?

In legatura cu mandatul meu, unul scurt, mi-am propus cateva lucruri pe care sper sa le duc la indeplinire. Ele se refera in principal la ceea ce este esential ca dimensiune pentru invatamant: calitatea lui. Am in vedere in primul rand imbunatatirea conditiilor de invatamant, mai ales in invatamantul rural. Accentul in mandatul meu va fi pus pe invatamantul preuniversitar, imbunatatind conditiile materiale, curricula, oferind elevilor, absolventi de diferite cicluri din invatamantul preuniversitar cat mai multe oportunitati de a se putea integra in societate. Dorim sa promovam un sistem nou de finantare in sistemul preuniversitar si recent s-a dat pe situl web al ministerului aceasta propunere a noastra de schimbare a filosofiei de finantare in invatamantul preuniversitar, cu un accent puternic pus pe autonomia scolii in decizia financiara. Dorim sa lasam scolii parghii, posibilitati de a se implica cat mai direct si cat mai autonom in a-si face politicile de cadre, de curricula si in a-si face politicile financiare, inclusiv de a atrage venituri extrabugetare pentru ameliorarea calitatii actului de invatamant si a conditiilor in care se invata.

Au fost si succese in ultimii 13 ani si ele nu trebuie deloc negate, dar au fost si multe neimpliniri, iar reforma de multe ori a fost cuvantul care, in loc sa desemneze un proces si nu un rezultat, s-a transformat intr-un rezultat in sine.

Trei lucruri trebuie sa urmareasca invatamantul: copiii sa dobandeasca cat mai multe cunostinte utile pentru viata lor profesionala, largind paleta de oportunitati; parintii sa fie mai multumiti si mai siguri in privinta destinului de viata al copiilor si profesori recunoscuti social cu o situatie materiala si institutionala in societate care sa le permita un standard decent de viata. Poate par usor vulgare, usor simpliste, dar acestea sunt lucrurile esentiale.

E adevarat, insa sunt niste arii mult prea largi. Ce veti face cu manualele?

Noi avem deja o reusita: asigurarea in mod gratuit a manualelor pentru elevii din clasa a IX-a de liceu. Din 19 iunie, a intrat in vigoare Legea 268 care a modificat cateva din prevederile Legii invatamantului. Intre aceste modificari am in vedere faptul ca s-a prelungit invatamantul obligatoriu cu doi ani. Legea invatamantului in forma ei originara prevedea acordarea de manuale gratuite elevilor din ciclul primar si gimnazial. Cum ciclul inferior de liceu acum este cuprins in invatamantul obligatoriu, statul trebuie sa asigure in mod gratuit manualele.

Cum am procedat? Programa de anul trecut nu s-a schimbat, pentru ca nu a fost timp si atunci s-a pus problema, avand o resursa financiara evident limitata, de a asigura 3.200.000 de exemplare de carti tututor elevilor de liceu si de scoli de arte si meserii din clasa a IX-a. Care erau criteriile dupa care trebuia sa alegem manualele intr-un timp extraordinar de scurt? Discutia a inceput la jumatatea lunii iulie, iar pe 15 septembrie vreau ca elevii sa aiba tot pachetul de 12 carti sau de 7-8 la scolile de arte si meserii pe pupitre. In negociere si contractare am avut in vedere: un pret care desigur nu putea fi pretul de piata pe care-l aveau manualele pentru ca noi nu aveam decat o suta si ceva de miliarde pentru cele 3.200.000 de exemplare, dar eu am spus ca vreau sa pastrez si criteriul pietii. Puteam sa spun: cine vine la disciplina cutare cu manualul cel mai ieftin care se incadreaza in posibilitatile mele de plata acela va fi ales. Dar tocmai pentru ca eu sustin alternativa educationala, inclusiv in forma pietii manualelor si alternativei de manual, am cerut sa vedem care a fost rulajul pe piata al fiecarei edituri cu manualele pe care le-a avut la clasa a IX-a de liceu anul trecut. Analiza noastra ne-a dat niste procente: cat a vandut editura cutare cu manualul cutare, cat a vandut cealalta editura. Vreau sa va spun la modul concret ca toate editurile care au vandut anul trecut manuale la clasa a IX-a au incheiat contracte cu noi, adica 28 de edituri. De fapt, toate editurile care produc carte scolara. Asa incat eu o consider un mare succes, pentru ca am impacat doua exigente: exigenta resursei financiare limitate si cea a pietei. Va inchipuiti ca noi n-am putut da banii care ii obtineau editorii de carti pe piata libera, dar ei n-au pierdut si acest lucru este bine sa-l recunoasca, pentru ca manualele acestea se cumparau intr-o proportie de 30-35% din totalul elevilor de liceu, pe cand asa procentele de piata pe care le-am recunoscut fiecarei edituri in raport cu vanzarile de anul trecut se aplica la 100%. Eu nu cred ca eu trebuie sa fiu intrebat daca sunt sau nu partizanul unei piete a manualelor. Am dovedit-o rapid si prin fapta.

Nu asta v-am intrebat.

Ce vom face pentru viitor?

Da. Cu masura luata anterior de a se limita pentru fiecare disciplina numai trei manuale.

Pentru primele doua clase de liceu, care au intrat in sistem de invatamant obligatoriu, am adoptat principiile pietei.

Imi dati de inteles ca nu veti mentine acea decizie.

Nu, nu voi mentine acea decizie, dar noi avem o resursa financiara limitata. Deci noi putem imagina si chiar vom incepe din aceasta toamna discutiile cu editorii, pentru ca eu vreau sa am un parteneriat la care ne impinge realitatea. Sigur ca editorii vor sa castige mai mult, iar noi vrem sa avem carte scolara asigurata la preturi si la eforturi financiare care ne sunt permise. Evident ca pornim de pe pozitii oarecum diferite, dar scopul nostru e comun.

Calitatea este un criteriu?

Sigur, e obligatoriu. E obligatoriu si primordial. Problema nu este aici, pentru ca marea majoritate a manualelor scolare sunt foarte bune.

Lasati-ma sa va dau un exemplu. Am vazut un caiet de vacanta al unui copil de opt ani care va fi cetatean al Uniunii Europene. Acolo era urmatoarea tema: “Spuneti ce inseamna cuvantul «suman», faceti o propozitie cu acest cuvant si dati sinonime pentru acest cuvant”. Si nu era singura ineptie in acel caiet de vacanta.

Sunt si asemenea...

Autorii acelui caiet de vacanta erau si autorii manualului dupa care copilul invatase cu un an inainte.

Da, aveti perfecta dreptate. Intotdeauna lucrurile rele, chiar daca nu sunt multe, atrag atentia puternic.

Sa stiti ca sunt suficiente.

Sigur ca noi vom verifica in cadrul structurii pe care o avem in Consiliul National de Evaluare a Manualelor calitatea lor, mai ales ca va aparea o programa noua, nu radical diferita. Ma refer la licee in primul rand, pentru ca aici va aparea aceasta modificare si aici vom acredita din nou manualele de liceu atat pentru ciclul obligatoriu, cat si pentru ciclul superior, facultativ. Dar acolo nu se pune problema si de contractare de catre minister. Acest criteriu al calitatii trebuie sa fie primordial. E normal ca pentru manualele care vor fi achizitionate din bani publici, cetatenii sa aiba tot dreptul, chiar daca nu mai au copii la scoala, sa-si spuna si ei parerea, pentru ca totusi bugetele se alcatuiesc din taxele si impozitele platite de cetateni.

Noi, cetatenii, suntem foarte de acord ca banii din taxe si impozite sa fie folositi pentru asta, dar indignarea noastra porneste din faptul ca sunt folositi clientelar.

La aceasta problema ar fi bine sa-mi explicitati acest termen “clientelar”, pentru ca eu nu stiu la ce se refera.

De pilda: dupa ce a fost distrusa piata de manuale, au fost agreate acele edituri care produceau manuale la pretul unui caiet de scris gol, un pret cu totul nerealist, oricat ar vrea ministerul sa achizitioneze ieftin. S-a vazut ulterior ca “agreatii” erau amicii partidului de guvernamant. Aceasta inseamna clientelar.

Bun. Eu va pot spune un lucru pe care mi l-a aratat o realitate recenta. In structura pretului de cost al manualelor, exista si o formula de marire a ratei profitului care e determinata de multe ori de incertitudinea pietii, de influentele date de rata inflatiei. Dar tot atat de adevarat este - negocierea pe care am avut-o a dovedit-o - ca pretul manualelor, atunci cand e comandat din bani publici, nu cand e liber pe piata, poate fi sensibil scazut.

Noi am fost criticati la inceputul acestor negocieri ca vrem sa impunem niste preturi, cum ziceati dvs., suprarealiste. Pe o analiza atenta a structurii pretului de cost am ajuns la preturi de 35- 40-45.000, 70.000 la carti de 200.000 lei si eu va asigur ca acele edituri n-au pierdut bani.

Un proces necunoscut

Daca negocierea este corecta, amandoi partenerii castiga. In 2 septembrie veti fi la tribunal, la a patra infatisare, intr-un proces intentat de trei sindicate ale profesorilor, un proces inceput in mandatul Andronescu. Aceste sindicate ale profesorilor au acuzat Ministerul Invatamantului si pe ministrul de atunci, dar dvs. preluati si aceasta grea mostenire, ca a fost incalcata Legea 84/’95 a invatamantului si Legea nr. 128 privind statutul personalului didactic, legat de metodologia cifrei de scolarizare, acordarea gradatiilor de merit si metodologia privind miscarea personalului. Cei cu care va aflati in proces astazi, buna parte din ei, faceau campanie pentru candidatul Alexandru Athanasiu pe vremea Partidului Aliantei Civice. De ce nu i-ati chemat pe acesti oameni sa discutati cu ei si sa gasiti o solutie amiabila de rezolvare a conflictului? Ei sunt hotarati sa mearga pana la capat. La noi capatul inseamna Strasbourg.

Daca ma puteti crede, nu mi s-a adus la cunostinta ca avem o citatie care deja este la un al patrulea termen. Stiu de alte procese pe care le avem pe rol, dar nu stiam de acest proces. E bine sa-mi notez. O s-o chem pe d-na director a Directiei juridice sa vedem ce este cu acest proces. Nu l-am cunoscut si deci nu va pot da nici un raspuns, pentru ca nu stiu exact continutul cererii de chemare in judecata.

Problema este ca nu ati discutat cu acesti oameni...

N-aveam cum sa discut pentru ca n-am stiut si nu a fost o solicitare la cabinet de a ma vedea cu aceste persoane.

Se pare ca au incercat dar nu s-a putut ajunge la dvs.

Nu stiu. Daca imi spuneti ca nume, poate sa...

Poate va spun juristii dvs. ca sa nu le iau obiectul muncii.

Bun, eu mi-am notat si o sa am o discutie.

OPC impotriva universitatilor ilegale

Am inteles ca aveti ca prioritate invatamantul preuniversitar, dar totusi nu cred ca va este indiferent faptul ca nenumaratele universitati private sunt pe cale de a compromite...

Ideea de alternativa educationala.

...ideea de invatamant universitar si de diploma universitara.

Absolut. Aici avem niste masuri concrete.

Mai este si efectul pervers ca universitati serioase fac rabat de la exigentele lor ca sa aiba studenti.

E un punct foarte sensibil pe care l-ati adus in discutie.

E o problema care trebuie rezolvata rapid si care, din pacate, a trenat de foarte multi ani. Este problema universitatilor care n-au nici macar autorizare provizorie de functionare. Presa a semnalat in cateva randuri cazuri grave de universitati care nu exista ca universitati, pentru ca n-au cerut nici macar autorizare de la CNA, dar care scolarizeaza si impotriva carora, cu toate scandalurile mediatice, nu s-a facut nimic. De ce? Pentru ca nu s-a putut folosi cadrul legislativ actual care este lacunar in aceasta privinta. Ma refer direct la Legea 88 din ‘93 privind acreditarea institutiilor de invatamant superior care nu prevede nici un fel de sanctiune pentru cei care functioneaza ca universitati in afara legii. Pentru aceasta categorie de probleme si de situatii, noi avem in vedere doua masuri. Una am luat-o rapid si ea va incepe sa functioneze zilele acestea. Solicitam colaborarea OPC-ului si eu deja am vorbit cu d-na Rovana Plumb ca intr-o prima actiune sa inceapa sa le dea amenzi pentru ca au in competenta Oficiului pentru Protectia Consumatorului sanctiuni impotriva celor care fac propaganda mincinoasa. Sa faci si sa distribui materiale publicitare (bannere, pliante) despre o universitate care nu functioneaza legal inseamna propaganda mincinoasa.

A doua masura va fi luata odata cu inceperea sesiunii ordinare a Parlamentului. Avem modificari la Legea acreditarii, Legea 88 prin care stabilim sanctiuni grave, inclusiv trimiteri la legislatia penala pentru cei care functioneaza in aceasta situatie.

Dvs. ati adus in discutie universitati care au primit autorizare sau chiar acreditare sau sunt pe cale sa primeasca si nu toate ar atinge standardul educational minim necesar pentru a fi ca atare calificata, deci ca universitate. Aici e o problema mai complicata. Pana in 1990 Romania avea cea mai redusa populatie scolara universitara din Europa. Dupa 1990 a aparut acest invatamant privat universitar care este un lucru foarte bun in sine. Sunt si rezultate bune in unele universitati private care sunt deja acreditate, dar orice constrangere genereaza in momentul cand dispare, excesul.

Este vorba de o afacere in cele din urma, ce s-o mai ascundem.

Un business. Si ca e un business nu e rau in sine, dar nu in materia asta a invatamantului. Daca ar fi un business care aduce profit si ar ajuta dezvoltarea Romaniei, ar fi un lucru absolut ok si de dorit. Numai ca in loc sa infiintam intreprinderi profitabile, infiintam universitati care nu sunt profitabile pentru invatamant, ci sunt profitabile pentru buzunarul unor persoane. Ceea ce e grav.

Dar au aparut si multe universitati de stat cu o calitate discutabila, care au luat o halca din bugetul si asa mic al invatamantului.

D-na Palade, eu vreau sa fiu realist fara a fi cinic. Nu pot sa rezolv intr-un an si ceva atatea probleme. Nu am aceasta putere de a rezolva toate excrescentele daunatoare, pentru dezvoltarea invatamantului, dar putem incepe niste procese importante, cum ar fi adoptarea unei legi a calitatii invatamantului si instituirea unei comisii care sa evalueze calitatea in invatamantul preuniversitar si universitar. O asemenea institutie dorim s-o creem legislativ, pana la sfarsitul acestui an. Noi avem CNA-ul pentru tronsonul de invatamant universitar, dar pentru invatamantul preuniversitar noi nu avem o institutie care sa evalueze periodic calitatea in invatamant.

Cum vad eu dezvoltarea lucrurilor? Primii pasi ar trebui sa fie in directia concentrarii de universitati in jurul centrelor, polurilor universitare traditionale, care si-au dovedit si in trecut, dar si in prezent abilitatea si capabilitatea de a dezvolta cunoasterea. Apoi, o lege de organizare si functionare a universitatilor mi se pare poate mai importanta decat o lege a invatamantului universitar in general. Va dati seama insa ce sensibilitati, ce poli de ostilitate si de conflict ar putea crea acest lucru, pentru ca aici e vorba pana la urma de pozitia unor persoane, de structuri care au fost deja create.

Mi-ati spus la inceput ca sunt intr-o situatie delicata pe care trebuie s-o repar. Dar nu tot ceea ce s-a intamplat in mandatul anterior a fost rau. Au fost si lucruri bune. Am doua exemple importante: programul de informatizare din invatamantul liceal care este un mare castig si al doilea: inceputul de rationalizare a retelei de invatamant, deci gruparea de scoli in raport cu numarul de beneficiari, de elevi s.a.m.d., este iarasi un lucru foarte bun, pe care l-a facut d-na Andronescu. Cum foarte multe alte lucruri bune le-au facut toti ministrii Invatamantului.

Profesorii spun ca scoala a fost impinsa cu zece ani inapoi...

Asta nu e adevarat. Scoala romaneasca n-a fost impinsa cu zece ani inapoi.

Sa mai luam un caz concret. Acum un an si ceva Ministerul Invatamantului a lansat o oferta prin care chema catedrele din universitati sa faca niste programe de cercetare, care sa se dezvolte sub egida CNSIS-ului. Au fost oameni care s-au apucat de treaba, s-au trimis sute, poate mii de proiecte de acest fel. Doua comisii s-au ocupat serios de aceste lucruri, s-au dat rezultatele, s-au pus note, s-au publicat pe situl Ministerului Invatamantului. Dupa aia n-a mai urmat nimic. Oameni din comisii au soptit in privat ca nu sunt bani pentru asa ceva. Ce se intampla cu acest program?

A fost o lipsa de finantare. Am vorbit cu d-l Dumitrache, care este presedintele CNSIS si rectorul de la Politehnica, chiar pentru aceasta rectificare bugetara. Ei aveau nevoie de 100 miliarde pentru granturile acestea. La rectificarea de buget, care a fost una a reducerilor, noi ne-am bucurat totusi de o intelegere a d-lui ministru Tanasescu pentru un domeniu principal pe care il gestionez, de asemenea, cel al cercetarii. Cercetarea are o situatie mult mai grava decat invatamantul. Am obtinut pentru cercetare 200 miliarde in plus, iar pentru granturile administrate de CNSIS, 15 miliarde. Nu e suficient, dar este totusi ceva.

Salariile profesorilor sunt la limita supravietuirii

O sa va citesc niste cifre pe care o sa va rog sa le comentati: 3.693.000 brut si 2.856.000 net - salariul unui profesor debutant; 11.360.000 brut si 7.668.000 net - salariul unui profesor cu peste 40 de ani vechime, toate gradele, 10% dirigentie, valabil numai pentru barbati, pentru ca femeile nu pot face 40 de ani vechime; 7.390.000 brut si 3.968.000 net - pentru o invatatoare cu peste 40 de ani vechime, toate gradele si un profesor universitar, cu peste 40 de ani vechime - circa 10.000.000 lei.

De la 1 ianuarie puteti corecta cifra pentru profesorii universitari si puteti spune 33 milioane brut.

Nu suntem totusi in 1 ianuarie. Profesorii universitari asteapta de un an. Dar dvs. ce credeti de o invatatoare care la sfarsitul carierei ia in mana 3.968.000 lei?

Ca e putin. Ca e foarte putin. Ca este aproape la limita supravietuirii. Ce facem e mai important. Ce putem comenta e simplu.

In urmatorii 10-20 de ani Romania nu va avea resurse financiare atat de consistente incat sa isi permita alocari bugetare, inclusiv pentru invatamant, la nivelele pe care le merita profesorii sau in general aceasta categorie profesionala. Nu va avea de unde. Eu sunt foarte realist. O economie care nu este intre fruntasii europeni n-are cum sa alimenteze bugetul invatamantului. In momentul in care ai creste mai mult la invatamant ai debalansa alocatii bugetare in alte domenii, ai crea dezechilibre, tensiuni si pana la urma inoperabilitatea unei asemenea masuri.

Ce se poate face insa la nivelul unui guvern, indiferent ce guvern, al Romaniei? Cred ca in primul rand ar trebui sa fie create in domeniul invatamantului conditiile de a rationaliza reteaua de invatamant, cu alte cuvinte, comasari de scoli, comasari de grupe de elevi. Nu trebuie sa avem o populatie scolara dispersata, pentru ca asta e un lux pe care, iata, nu ni-l putem permite.

Eu cred ca trebuie sa vedem - si asta pe baza discutiei cu cei implicati, sindicatele profesorilor, cu profesorii direct, cu scolile - ce metode putem gasi pentru a avea un numar de posturi care sa corespunda criteriilor didactice, iar clasele sa nu fie mai mari de un anumit numar de elevi; numarul de ore din norma didactica sa nu depaseasca un numar care ar face imposibila calitatea. Cred ca o crestere de salarii se va face tinand seama de aceasta rationalizare a retelei de invatamant. Cum tot asa de adevarat este ca scolii trebuie sa i se dea - repet - o anumita autonomie in formarea si in distribuirea resurselor, pentru ca invatamantul este - mai ales cel preuniversitar - bugetat, dar lui trebuie sa i se dea si posibilitatea de a atrage venituri suplimentare. Deci trebuie create reflexe de initiativa din partea managerului scolii. El stie ca primeste de la buget, prin Consiliul local - care este titularul acum, ordonatorul de credit pe banii de scoala si de administrarea scolii si de salarizare -, dar trebuie sa-i creem posibilitatea de a se manifesta cat de cat autonom si sub aspectul acesta: de a atrage resurse. Si sunt, credeti-ma, posibilitati. Poate, de pilda, la un moment dat, sa inchirieze un teren de sport care-l are si pe care nu-l foloseste tot timpul si astfel sa-si creeze venit extrabugetar.

Are parghiile ca sa faca asta?

Inca nu. Si la asta vreau sa lucram. Schimbarea sistemului de finantare cu lasarea la indemana scolii a mai multor parghii financiare si, in general, decizionale poate fi un prim pas spre o ameliorare de salarii.

Ca sa duceti la bun sfarsit intentiile dvs. bune, aveti o pozitie convenabila in partid? Sunteti coleg acolo cu oameni foarte, foarte tari. Dvs. sunteti un nou venit. Cum va situati fata de, sa spunem, d-l Cozmanca, de d-l Mischie, Oprisan?

Nu stiu daca toti pe care i-ati amintit au aceste pozitii in raport cu care eu par slab sau un nou venit. Nu. Este un partid mare, intr-o permanenta transformare interioara, care atrage sigur tensiuni. E firesc.

Eu nu cred ca exista partide bune sau rele. Exista valori si principii politice care sunt slujite corect sau incorect de partide. Unii din oamenii care le alcatuiesc pot avea probleme sau pot sa fie ca atare apreciati bine sau rau. Eu sunt convins ca ideile mele sunt ideile partidului in privinta educatiei. Eu cred ca principiile social-democratiei in materie de invatamant trebuie slujite. Nu putem spune ca invatamantul are o singura filosofie. El are un singur important scop: ameliorarea lui. Caile pentru ameliorarea lui sunt colorate de valori si principii politice. Eu cred de pilda ca social-democratia, aplicata la invatamant, inseamna acces nediscriminat la invatamant; egalitate de sanse; justitie sociala in materie de invatamant prin sprijinirea celor care au venituri mai mici si numai datorita acestui lucru, nu pentru ca sunt incompetenti, nu pot sa acceseze cicluri de scolaritate inalta. De pilda, unul din obiectivele mele este sa aducem copii de la tara in invatamantul universitar. Este rusinos ca intre 1 si 2% din populatia studenteasca sunt copii proveniti din mediul rural. Niciodata n-a fost asa. Nici in Romania antebelica. Noi nu putem sa confundam invatamantul de elita cu elita originii.

Sigur ca eu am in vedere aplicarea unor principii ale partidului si din punctul asta de vedere eu ma simt foarte puternic, pentru ca nu pozitia mea conteaza la un moment dat, ci taria ideilor pe care le slujesti. Taria nu ti-o da nici contul din banca la un moment dat, nici relatia de putere in cadrul unui partid. Puterea ti-o da consecventa cu slujirea unor principii si valori de la care incerci sa te abati cat mai putin.

Interviu realizat de Rodica Palade