Câteva observații înaintea legislativelor din Franța

La République en Marche, partidul prezidențial francez, nu suscită entuziasm, dar își va strivi adversarii în alegerile legislative.

Alexandru Gussi 06.06.2017

De același autor

 

După spectaculoasa victorie a lui Emma­nuel Macron din 7 mai, după numirea unui premier de dreapta, Edouard Philippe, pe 15 mai, alături de un guvern care conține personalități de stânga, cen­tru, dreapta, tehnocrați și din zona societății civile, mai rămâne ca alegerile le­gislative să confirme do­mi­nația noii majorități pre­zi­dențiale. Una cu o iden­ti­tate compozită, în formare, a cărei principală calitate e noutatea și al cărui prin­ci­pal argument de campanie e acela de a asigura tâ­nă­rului președinte mijloacele de a guverna și de a-și aplica programul.

 

Cum trebuie să interpretăm scurta cam­panie și rezultatul din ce în ce mai pre­vi­zibil? Prima observație e că înfrânții pre­zidențialelor nu mai joacă niciun rol în această campanie, cu excepția celor de la extreme. Mobilizarea pentru legislative e slabă, zarurile par și chiar sunt aruncate, în sensul unei victorii a majorității pre­zi­dențiale reprezentate de La République en Marche (LREM).

 

Conform unei anchete IPSOS-Cevipof rea­lizate săptămâna trecută, candidații pro­pre­zidențiali vor domina Adunarea Națio­nală cu aproximativ 400 de deputați din 577, asta în ciuda faptului că LREM e cre­ditată cu 31% din intențiile de vot, față de 22% pentru centru-dreapta (Les Ré­pu­bli­cains-UDI) și 18% Frontul Național. Cu al­te cuvinte, deși progresul partidului pre­zidențial este evident față de primul tur al prezidențialelor (Macron obținuse 24%, deci un progres de 7%), totuși anunțata do­minare a Adunării Naționale e posibilă datorită tipului de scrutin (uninominal ma­joritar în două tururi) și datorită po­ziționării candidaților LREM. Nu e vorba de candidați aflați strict la centru, ma­jo­ri­tatea sunt de centru-stân­ga sau de centru-dreapta, fi­ind repartizați conform sen­sibilităților cunoscute ale electoratelor din cir­cum­scripțiile respective.

 

Astfel, forța LREM ține de capacitatea de a construi majorități între turul întâi și turul doi, ceea ce nu era evi­dent acum câteva săp­tă­mâni. Aceste majorități nu sunt rezultatul unui acord între partide, ci sunt posibile tocmai datorită slăbirii celor două partide „tradiționale“.

 

Creditați cu puțin peste 8%, socialiștii care dețin azi majoritatea vor fi prin­ci­pa­lele victime ale votului-sancțiune, fiind reduși la cel mult câteva zeci de deputați, o zecime din ce aveau după alegerile din 2012. Supraviețuirea lor ca partid major după aceste alegeri ar ține de miracol. Cu 11%, mișcarea lui Mélenchon, La France In­soumise, e mult sub scorul de aproape 20% obținut la prezidențiale. Din cauza incapacității de a face alianțe, nu va putea să aibă decât cel mult o prezență simbolică la nivel parlamentar.

 

Stânga parlamentară va fi așadar mar­gi­nalizată, cvasi-absentă. Dar situația par­ti­dului socialist e însă și mai gravă pentru că speranțele de revenire sunt drastic li­mi­tate de faptul că stânga e acum repre­zen­tată de facto de acea parte a socialiștilor care a decis să meargă cu Macron.

 

Deși în procente centrul-dreapta stă mult mai bine, slăbirea acestei zone e și ea inevitabilă. Cele 22% ale Les Républicains (LR), aliați cu centriștii din UDI, vor adu­ce în jur de 100 de locuri de deputați, adi­că o înjumătățire față de situația actuală. Din perspectiva celor cinci ani de opoziție și mai ales a situației de favoriți din care începuseră anul 2017, rezultatul anunțat e unul dezastruos. La asta se adaugă tentația unor viitori deputați de a se apropia de ma­joritatea prezidențială. Numeric, aceas­ta nu are nevoie de ei, dar strategic pare că LREM dorește slăbirea și chiar ruperea LR, așa că a anunțat deja că după alegeri guvernul va fi lărgit și cu alți oameni de dreapta.

 

După ce PS era de mai mult timp muri­bund, principala țintă a campaniei LREM era partidul de centru-dreapta, care chiar acum două săptămâni mai spera să câștige 200 de deputați. Operațiunea de desta­bi­li­zare realizată de zona Macron pare a fi re­u­șit, dar ea pune și mai bine în evidență faptul că forța partidului prezidențial stă mai mult în slăbiciunea (provocată sau nu) a adversarilor decât în existența unui masiv entuziasm în favoarea șefului sta­tului francez. Acesta există mai ales la ni­vel mediatic.

 

De fapt, numai în mod înșelător celor 66% din al doilea tur al prezidențialelor le va corespunde o majoritate absolută la ni­vel parlamentar după 11 și 18 iunie. Pentru cinci ani, toată puterea legislativă și executivă va fi în mâinile unui partid nou, dar baza sa electorală, sub o treime din electorat, e departe de majoritatea stri­vi­toa­re care se anunță. Deocamdată, s-a cons­truit numai un monstru cu picioare de lut. Teoretic, el va trebui să reformeze Fran­ța și să contribuie decisiv și la revi­gorarea instituțiilor UE. Vom vedea în ce măsură retorica reformistă va fi urmată și de rezultate, singurele care pot înlocui pi­cioarelor de lut.

 

Regimul semiprezidențial francez al celei de a V-a Republici e construit pentru a produce astfel de majorități prezidențiale prin scrutinul majoritar și prin adevărata anexare a legislativelor de către pre­zi­dențialele desfășurate puțin timp înainte. Din această perspectivă, rezultatul LREM nu va fi o surpriză. Apariția unui nou par­tid prezidențial e un fenomen politologic remarcabil, dar el nu schimbă cu nimic logica instituțională și constituțională. În plus, sociologic vorbind, noul partid adu­ce mult aer proaspăt la nivelul elitelor po­litice, dar aria de selecție (elita marilor școli, tehnocrați) rămâne identică cu cea a „vechilor“ partide. Revoluția Macron e, de fapt, producerea de către esta­blish­ment-ul francez a unei mișcări politice adap­tate pieței politice actuale. 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22