De același autor
USL a fost alianța postcomunistă cu cele mai bune scoruri electorale. Totuși de la început a fost grevată de o problemă structurală: dorința PNL de a cântări egal cu un PSD care se știa net mai puternic. Trecerea timpului nu a făcut decât să întărească această disimetrie între cele două partide. Iar momentul adevărului despre raportul de forţe între aceste partide se apropie vertiginos pentru că el va veni la alegerile din acest an. Este și motivul pentru care PSD a dorit să participe pe liste separate la europarlamentare. Separate de PNL, căci dacă liberalii chiar participă singuri, PSD-ul a preluat parșiv restul USL. Formarea Uniunii Social Democrate simbolizează perfect marginalizarea PNL, care sunt practic excluși din deja fostul USL.
În aceste condiții PNL este în corzi mai mult ca oricând. Își mai poate permite să rămână la guvernare până la europarlamentare? Nici în momente mai favorabile liberalii nu au putut prelua semnificativ din zestrea electorală a PDL/Traian Băsescu din 2007/2009. Cum ar putea-o face acum, când sunt parte a guvernării Ponta? PSD/USD practic nu are adversari pe zona sa, pe când PNL se va lupta cu PDL, probabil cu o alianță în jurul PMP, și nu în ultimul rând cu resuscitatul PNȚCD/Inițiativa România Liberală. În același timp partea electoratului USL care e acum nehotărâtă se va duce mai degrabă către USD, nu atât din confuzia de nume, cât datorită cunoscutului reflexul de a-l “vota util” cel mai puternic.
Liberalii și-au făcut cu siguranță aceste calcule. Ele nu cred că le lasă o alternativă viabilă la ieșirea cât mai rapidă de la guvernare. Teoretic care ar fi aceste alternative? Prima este să aștepte liniștiți o umilire la europarlamentare și apoi să fie scoși de la guvernare sau să plece singuri cu un cost mult mai mic pentru un PSD care îşi va fi validat superioritatea covârșitoare prin alegeri. A doua este să cedeze aproape totul în negocierile cu PSD, inclusiv candidatura unui liberal la președinție. Această variantă poate ar surâde unei părți a PNL care este foarte legată de resursele date de guvernare, dar majoritatea partidului nu ar accepta-o pentru că o renegociere umilitoare a protocolului USL ar pune PSD într-o poziție discreționară, transformând liberalii într-o simplă anexă.
PNL nu iese de la guvernare de bună voie, este practic fi obligat să o facă. Orice amânare va împinge partidul într-o situație şi mai dificilă. În mod normal PSD ar trebui să accepte prezența lui Klaus Iohannis în guvern, pentru că Ponta și ai lui știu că situația actuală este mai confortabilă pentru ei și o capcană pentru liberali. Iar asta va face și mai dificilă ieșirea PNL. Dar este clar că Antonescu știe că păstrarea unei șanse în cursa prezidențială se joacă în aceste săptămâni și depinde de modul cum va putea convinge partidul să plece din măcelărie. După 1989 nu există un precedent similar, de la guvernare au mai ieșit numai partide mici sau PD-ul în 1998 în condiții foarte diferite pentru că a lăsat guvernul Ciorbea fără majoritate. Acum PSD își va păstra majoritatea. Dar jocul politic se va deschide, continuarea devenind impredictibilă.
În concluzie PNL după ce câțiva ani s-a întins mai mult decât îl ținea plapuma plătește acum prețul: trebuie să aleagă între o rămânere la guvernare similară cu căderea progresivă în irelevanță prin dependența totală de PSD și saltul în necunoscut al ieșirii de la guvernare. Numai această ultimă variantă are oportunități pe măsura riscurilor.
