Dificilul drum de la USL 1 la un posibil USL 2

Semnul trecerii de la USL 1 la USL 2 va fi acceptarea de către naţional-liberali a unei remanieri guvernamentale, în care miniştrii care au intrat în conflict cu premierul sunt înlocuiţi.

Acum câteva luni, opinia dominantă era că pactul de colaborare instituţională între şeful statului şi cel al guvernului este o simplă foaie de hârtie. Azi, aceeaşi colaborare nu numai că es­te privită ca o evidenţă, dar a devenit foarte răs­pândită ideea că aici rezidă cauza unei iminente rup­turi a Uniunii care numai cu şase luni în urmă a câştigat zdrobitor alegerile parlamentare. Iar această trecere de la o extremă la alta nu este decât unul din­tre semnele că lentila prin care cetăţenii sunt îndemnaţi să vadă realitatea este grav deformată.

În ultimele zile, concentrarea pe conflictul din USL a dus la ratarea analizării ştirii că o instituţie din subordinea directă a pre­mierului, Corpul său de control, a sesizat DNA în legătură cu anumite presupuse ilegalităţi ale unui consilier prezidenţial, fostul ministru Daniel Funeriu. Nu am vă­zut niciun „Breaking News“ care să anun­ţe faptul că primul ministru dă un şah pre­şedintelui atacându-i un apropiat. Atunci când o informaţie, măcar la o primă ana­liză, se opune unei scheme dominante de interpretare a realităţii, această informaţie este golită de semnificaţia ei principală.

Pe de o parte, gesturile publice ale Cor­pu­lui de control sunt şi gesturi politice. Pe de altă parte, atacul la un consilier pre­zidenţial este şi un atac la preşedinte. Pac­tul de coabitare nu putea interzice astfel de evenimente instituţionale, dar în acest caz momentul ales este strict unul politic. Atacând un membru important al echipei de consilieri prezidenţiali, Victor Ponta vrea să demonstreze în interiorul USL şi al PSD, precum şi publicului, că nu este complice cu Traian Băsescu. Astfel, pre­şe­dintele este pus cel puţin într-o poziţie delicată, din cauza unor interese conjunc­turale ale primului ministru. Putem deci vorbi de un tip de atitudine care încalcă implicit pro­tocolul de colaborare şi ca­re cere o replică din partea preşedintelui.

Acest incident este sem­ni­ficativ şi pentru faptul că Vic­tor Ponta consideră re­la­ţia cu Traian Băsescu drept principala sa vul­ne­rabi­li­ta­te. Nu numai pentru că îm­potriva acestuia s-a format USL, ci şi din cauza răs­pândirii unei teorii a conspiraţiei care ajunge la concluzia că tot din cauza lui Tra­ian Băsescu USL se va rupe. Teoria res­pectivă serveşte perfect PNL în dorinţa sa de a fi singurul depozitar al moştenirii USL. Dar o astfel de teorie este fie falsă, fie in­completă. Victor Ponta are în egală mă­­su­ră nevoie de şeful statului, atât ca să cola­boreze cu acesta în anumite probleme, cum ar fi cele legate de externe sau jus­tiţie, cât şi ca să i se opună. Iar aici re­ciproca este va­labilă. Dar această coa­bi­tare, care ar tre­bui mai corect numită con­vieţuire, este tem­porară, fiind un echi­li­bru instabil, care depinde de mulţi factori. Principalii sunt aceia ai capacităţii gru­pului Ponta de a guverna, dar şi de a con­trola PSD şi USL. Dacă Victor Ponta ajun­ge la con­clu­zia că, pentru a controla PSD, trebuie ca PNL să fie scos de la guvernare, acesta va fi scos, dar un astfel de eve­ni­ment nu ar putea fi cauzat de Traian Bă­sescu. Sigur că li­derii PNL vor vedea „mâ­na“ preşe­din­te­lui în tot ce li se întâmplă şi mai ales o vor invoca pentru a-şi ataca actualii aliaţi. În acest sens, când apare numele Băsescu în­tre actualii parteneri din USL, legătura cu realitatea puterii aces­tuia este facultativă, trebuie numai să în­ţelegem că neîn­cre­de­rea s-a instalat du­rabil în USL. Totuşi, ac­tuala criză poate fi numai una de etapă, în care premierul şi PSD vor să mai taie din ela­nul şi aroganţa care au caracterizat PNL în ultimul an.

Victor Ponta ştie că liberalii mai vor să stea la guvernare şi pot face compromisuri în acest sens. Astfel este atins obiectivul con­solidării premierului în partidul său, dar as­ta numai dacă PNL este umilit, fără ca USL să dispară. În aceste zile, pentru pri­ma dată de la alegeri, apar public diver­genţe în PSD, zona Dragnea fiind mult mai puţin agresivă cu liberalii decât zona Pon­ta-Sârbu. Este clar că ofensiva primului mi­nistru a început atunci când a fost sigur că poate să facă o majoritate parlamentară fără PNL. Asta nu înseamnă însă că re­con­figurarea majorităţii parlamentare trebuie să se petreacă mâine. Din contra, Victor Pon­ta va fi judecat după capacitatea sa de a folosi eficient ameninţarea cu exclu­de­rea, fără însă a o utiliza.

Cărţile sunt deci în mâna PSD, iar liberalii nu pot decât să-şi aducă aminte cum i-au exclus ei de la guvernare pe partenerii de Ali­anţă D.A. în primăvara lui 2007. În acest moment, Crin Antonescu nu poate să ex­plice teritoriului de ce strică USL numai ca să-şi păstreze aura de etern opozant al sistemului, în vederea prezidenţialelor. Ne­voia de resurse probabil va păstra PNL la guvernare, dar locul său de partener egal în USL s-a încheiat, era numai un rol de scenă. Din acest punct de vedere, USL în for­ma sa iniţială va lăsa locul unui USL 2, în care va fi clar cine conduce. Semnul tre­cerii de la USL 1 la USL 2 va fi acceptarea de către naţional-liberali a unei remanieri guvernamentale, în care miniştrii care au intrat în conflict cu premierul sunt înlo­cuiţi. O astfel de remaniere devine din ce în ce mai necesară, dar, pentru moment, Ponta a gestionat-o greşit. În loc să fie omul care negociază, a trecut la stilul smuls, care îl pune în pericolul de a apă­rea drept responsabil pentru o criză po­litică şi pentru ruperea USL. Ar fi deci în in­teresul său ca o astfel de criză majoră să nu se producă acum. //