Efectul cazului Mircea Băsescu asupra alegerilor prezidenţiale

A dat PSD lovitura decisivă pentru prezidenţiale? E posibil. În 2000, cei care erau priviţi ca fiind anticomunişti au fost scoşi din parlament după dezvăluirile legate de colaborarea unora dintre ei cu Securitatea. Asta în favoarea celor mai apropiaţi de vechile structuri. În 2014, discursul împotriva corupţiei şi în favoarea independenţei justiţiei este întors împotriva celui ales în 2004 şi reales în 2009 în mare măsură datorită acestor teme. Şi de astă dată, profitorii politici vor fi tocmai cei susceptibili de a limita schimbările din sistemul judiciar.

Informaţiile de până acum şi atmosfera pu­­blică creată în jurul cazului Mircea Băsescu - „clanul Bercea Mondial“ vor avea con­se­cinţe importante atât asupra alegerilor pre­zi­denţiale, cât şi asupra con­tinuării braţului de fier în­tre magistraţi şi oameni po­litici. De altfel, cele două sunt legate, pentru că tema an­ticorupţiei poate juca un rol central în campania pre­zi­denţială, iar de rezultatul ale­gerilor pro­babil va de­pinde şi con­ti­nua­rea ac­tua­lului proces, în care o ploa­ie de dosare se abate asupra clasei politice.

Principala consecinţă a scandalului care îl are în centrul său pe fratele şefului statului are toate şansele să fie decredibilizarea în­tregului proces de combatere a marii co­rup­ţii. Acesta este şi scopul celor care azi ins­trumentalizează politic şi mediatic acest scandal, iar el va fi complet atins dacă jus­tiţia le va da dreptate pe fondul cauzei. Pâ­nă atunci, în aceste zile şi în următoarea pe­rioadă, preşedintele Băsescu se află în si­tuaţia imposibilă de a fi nevoit să-şi de­mons­treze nevinovăţia în faţa opiniei pu­blice. A unei opinii publice care îi era deja ma­joritar ostilă. Din acest punct de vedere, precampania prezidenţială a PSD a dat ast­fel o lovitură de imagine care propulsează can­didatul acestui partid în postura de mare favorit. Şi asta pentru că o strategie care putea pă­rea depăşită, ace­ea de a con­tinua să te legitimezi prin opo­ziţie faţă de Traian Bă­sescu, redevine eficientă. Iar această efi­ci­enţă politică s-a văzut deja săptămâna tre­cu­tă la vo­ta­rea declaraţiei par­la­men­tului prin care se ce­rea de­misia preşedintelui, atunci când poziţia ad­ver­sarilor PSD, PDL şi PNL, nu a fost una uni­tară. După această experienţă şi în cadrul ace­leiaşi strategii de menţinere a mo­bi­li­zării anti-Băsescu, devine din ce în ce mai pro­babilă o a treia suspendare, făcută ast­fel în­cât referendumul de demitere să fie va­li­dat, având loc odată cu primul sau cu al doi­lea tur al prezidenţialelor. Acest pro­ces ar avea un dublu rol. Primul este le­gat de păstrarea actualităţii temei anti-Bă­sescu prin uti­li­zarea unor resurse ins­titu­ţionale, per­mi­ţând păstrarea iniţiativei şi pu­nând în dificultate legătura PNL-PDL. Ce­lălalt rol ar fi unul sim­bolic, dar cu importante efecte politice şi instituţionale. Un Traian Băsescu demis ar fi un fel special de fost preşedinte, nu nu­mai nepopular, dar care şi-a primit o pe­deapsă inst­itu­ţio­na­lă pentru îndrăzneala de a fi promovat o formă de schimbare a cla­sei politice prin procurori, judecători şi cu ajutorul SRI. În acest sens trebuie citită şi ac­tuala campanie împotriva şefului statului aflat pe final de mandat: de fapt, el nu este atacat pentru vinile sale, ci pentru că a con­tribuit la re­setarea unor relaţii din in­te­ri­orul sis­te­mu­lui. Este o lecţie pentru vii­to­rul şef al sta­tului, indiferent de numele lui.

În actualul context, apărătorii nepartizani ai continuării combaterii corupţiei în rân­dul elitei centrale şi locale sunt în si­tua­ţia de a avea numai variante proaste: fie re­la­ti­vi­zează gravitatea cazului Mircea Bă­sescu şi sunt, pe bună dreptate, acuzaţi de in­con­sec­venţă, fie intră în jocul mediatic şi aju­tă, implicit, ta­băra cea mai coruptă. In­di­ferent de ale­ge­re, rezultatul agregat va fi di­minuarea cre­dibilităţii acestei zone chiar în pragul pre­zidenţialelor. În plus, mar­gi­na­lizarea aces­tui subiect şi, implicit, im­pro­ba­bilitatea cres­­cândă a unei înfrângeri a PSD va în­cu­raja tendinţa adversarilor actualei pu­teri de a repeta formula blatului din non­cam­pania pentru parlamentarele din 2012.

Totuşi, isteria permanentă încurajată de cam­­pania electorală a PSD se poate în­toar­ce împotriva iniţiatorilor, provocând o do­rin­ţă de schimbare. Împingerea în faţă a unui candidat privit ca un nou venit în po­litica centrală, cum este cazul lui Jo­hannis, poate fi în continuare varianta câş­tigătoare pentru adversarii PSD. În ciuda gafelor nou­lui preşedinte PNL, rămâne greu de înţeles cum în actualul context aproape disperat pentru opoziţie, atât din partea PDL, prin Predoiu şi nu numai, cât şi din partea PNL, prin Antonescu, această candidatură este tor­pilată. Ca să nu mai vorbim de con­du­cerea PMP, care îşi utilizează parcă şi ul­timele forţe pentru a lăsa o amintire ne­plăcută.

Cazul Mircea Băsescu va avea şi efectul neu­tralizării impactului public al evo­lu­ţiilor din alte dosare de corupţie. Miza PSD nu e aceea de a părea un vector al independenţei justiţiei, ci de a păstra o atmosferă în care toţi sunt în „aceeaşi mi­zerie“. Astfel poate relativiza orice nouă dezvăluire. Iar dez­vă­luiri ar putea veni chiar de la Traian Bă­ses­cu. Săptămâna tre­cută, directorul SRI a con­firmat faptul că preşedintele a fost lăsat fără informaţii în cazul fratelui său. SRI nu l-a informat, dar asta nu înseamnă că SRI nu ştia. Să în­ţelegem că a găsit „adrisanţi“ mai potriviţi sau instituţia a păstrat pentru sine in­for­maţii referitoare la vul­ne­ra­bi­li­zarea fra­te­lui şefului statului? A fost pre­şe­dintele tră­dat de „servicii“? Dacă da, va re­acţiona, dacă nu, ne aşteaptă mari sur­prize. Şi mai sunt multe întrebări legate de acest caz, iar de răspunsul la ele poate de­pinde nu numai soarta toamnei electorale, cât şi credibilitatea instituţiilor statului. //