Iohannis și revitalizarea funcției prezidențiale

Alexandru Gussi 09.06.2015
SHARE 0

De același autor

Indiferent cum va pleca Ponta de la Palatul Victoria, brațul de fier va fi între președinte și parlamentari, adică partidele politice.

 

„Solicit demisia primului ministru Pon­ta“, declara vineri, 5 iunie, președintele Iohannis, marcând astfel intrarea într-o nouă etapă a mandatului său. Dincolo de circumstanțele care au dus la această declarație, e un gest care aruncă o nouă lu­mină asupra primei etape și deschide o perioadă pli­nă de oportunități, dar și de riscuri pentru titularul funcției prezidențiale.

 

Prima observație care se im­pune este aceea a pu­ternicei impresii de trecere fără tranziție de la o ti­mi­ditate plină de ezitări la una dintre cele mai importante și controversate mișcări pe care le poate face șeful statului. Eve­nimentele ulterioare ne vor demonstra da­că Iohannis a acționat exclusiv în calitate de președinte-garant al ordinii cons­ti­tu­ționale sau are pregătiți și acei pași politici care vor duce la schimbări de majorități și, implicit, la creșterea influenței prezi­dențiale.

 

Contextul de dinainte de acest moment era marcat de înmulțirea criticilor la adre­sa izolării și neputinței prezidențiale, în contrast cu așteptările din toamnă, un con­trast accentuat de revenirea primului ministru în centrul dezbaterii publice. Pon­ta le părea multora înșurubat în func­ție până la alegerile parlamentare de anul viitor și asta sublinia nu numai mar­gi­na­li­zarea lui Iohannis, ci și a funcției prezi­dențiale.

 

Pus în fața unei probleme de credibilitate și de autoritate, dar foarte popular, lui Io­hannis îi pică perfect această criză. În ge­neral, instituția prezidențială își crește pu­terea în astfel de momente, însă decisiv va fi deznodământul crizei.

 

Criza instituțională de care vorbim este o reeditare a unui „război între palate“, inerent logicii noastre cons­tituționale, mai ales când ne aflăm în situație de co­abitare, ca acum, dar nu nu­mai. Însă în mod eronat acest conflict este în ge­ne­ral prezentat ca fiind unul între titularii fotoliilor de la Palatele Cotroceni și Vic­toria. De fapt, este o ten­siune între legitimitatea di­rectă dată de alegerile pre­zidențiale și cea indirectă dată premierului de alegerile parlamentare.

 

Din această perspectivă, ofensiva me­dia­tică și politică în care se afla Victor Ponta până acum câteva zile era într-o con­tra­dicție flagrantă cu eșecul său de la pre­zi­dențiale. Faptul că se menținuse în funcția de șef al guvernului era deja o anomalie, dar faptul că se obrăznicise și mai mult era deja semnul unei rupturi de realitate ca­re se cerea amendată de către pre­șe­din­te, ceea ce acum s-a și întâmplat.

 

Nu întâmplător, contraofensiva preșe­din­telui PSD a fost declanșată duminică, 7 iu­nie, de la Palatul Parlamentului. Victor Pon­ta s-a prezentat ca fiind șeful majo­ri­tății parlamentare și a invocat le­gi­ti­mi­ta­tea parlamentară pentru a sublinia că ce­rerea prezidențială este o eroare.

 

Conflictul este deci între actuala ma­jo­ri­ta­te și președinte, dar disimetria între lip­sa de popularitate a acesteia și po­pu­la­ritatea șefului statului face dificilă intrarea într-un proces de suspendare a șefului sta­tului. Totuși, experiențele din 2007 și 2012 au des­chis această cale de „rezolvare“ a con­flictului politic între cele două ins­ti­tuții.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/2015/1316/Desene_Perjo/22%20presed-parla%20(gussi)%20lung%202015.jpg

Declanșarea unui astfel de proces ar fi prin­cipalul risc care se află acum în fața Ro­mâniei. El nu poate fi exclus, dacă ob­servăm că discursul politic și mediatic ca­re vine dinspre PSD a mers până la in­vo­carea repetată ideii de „lovitură de stat“. Formula este deocamdată folosită mai ales pentru a decredibiliza DNA și justiția în general. Dar cine ar fi beneficiarul acestei „lovituri“? Președintele. Deci, discursul des­pre „lovitura de stat“ poate pregăti sce­nariul în care să ne trezim pentru câ­te­va săptămâni cu Tăriceanu la Cotroceni, caz în care este ușor să ne închipuim cum va „evolua“ legislația anticorupție.

 

Totuși, acest scenariu este prea negru pen­tru evoluția României pentru a fi probabil, iar în absența lui actuala majoritate nu are de ales decât între două variante foarte proaste: prelungirea crizei prin men­ți­nerea lui Ponta și o schimbare controlată. A doua variantă este mai rațională, dar are un impediment major. Majoritatea din jurul PSD poate teoretic veni la Cotroceni cu o nouă propunere de prim-ministru. As­ta ar aminti de momentul din 2009, când o nouă majoritate parlamentară a în­cercat să-i impună președintelui un prim-mi­nis­tru care întâmplător se numea Klaus Io­han­nis. Au fost atunci voci care con­si­de­rau că gestul lui Traian Băsescu nu era co­rect constituțional. Totuși, Constituția ofe­ră președintelui pârghia teoretică a di­zol­vării parlamentare, tocmai pentru situația în care există un conflict între cel care deține prerogativa constituțională de a „de­semna un candidat la funcția de prim-ministru“ și parlamentul care îl va­lidează, sau nu. Acest conflict este tranșat prin alegeri anticipate sau prin re­con­fi­gu­rarea majorității parlamentare. Frica de ale­geri anticipate a făcut ca în România di­zolvarea parlamentului să nu aibă loc, dar această situație oferă președintelui o pâr­ghie de putere esențială. Acum, Iohannis probabil înțelege mai bine constitu­ționa­litatea gestului prezidențial din 2009.

 

Indiferent cum va pleca Ponta de la Pa­la­tul Victoria, brațul de fier va fi între pre­ședinte și parlamentari, adică partidele po­litice. De modul cum își va juca Iohannis cartea va depinde atât restul mandatului său prezidențial, cât și evoluția din ur­mă­torii ani a PSD și PNL.

Comentarii 0

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22