De același autor
Victoria oricăruia dintre candidați va fi mai degrabă rezultatul unei conjuncturi și al slăbiciunilor adversarului decât o victorie a propriei strategii electorale.
Cei mai mulți specialiști în comunicare care evaluează campania electorală subliniază nivelul slab al acesteia. Se referă, desigur, la campaniile oficiale ale candidaților. Asta pentru că, dacă evaluăm ultimele săptămâni din punctul de vedere al succesiunii evenimentelor care pot avea un impact asupra rezultatului final, acestea au fost mai numeroase ca niciodată. De parcă se aplică o lege a compensației. Sau poate, pur și simplu, campania din 2014 s-a dus mai mult ca oricând cu alte mijloace decât cele care sunt teoretic specifice campaniilor electorale normale.
Deși se aruncă multe cuvinte dure, o parte importantă a publicului nu le ia în serios, considerând că totul nu este decât o mare piesă de teatru. Sentimentul de inautenticitate este puternic, pentru că vine din instinctul produs de o experiență de 25 de ani cu partide mai mult complice decât inamice. Anul acesta există însă o diferență majoră: principalii contracandidați nu mai dictează agenda publică. Ei par și sunt efectiv „depășiți de evenimente“. Instituții ca DNA, ANI, Înalta Curte, SIE, președintele transformă ceea ce ar fi putut fi fundalul campaniei electorale în esența acesteia. Victoria oricăruia dintre candidați va fi mai degrabă rezultatul unei conjuncturi și al slăbiciunilor adversarului decât o victorie a propriei strategii electorale.
Dintre toate evenimentele instituționale, cel care poate avea consecințe electorale majore este implicita amenințare provenită din continuarea și mediatizarea procesului fraudării referendumului din 2012. Mulți se vor gândi acum de două ori, iar asta îl poate costa pe Ponta. Dar în contrapartidă avem, tot la Înalta Curte, istoria termenelor judecării incompatibilității primarului Sibiului reclamate de ANI. Acest subiect - piatră de moară a campaniei lui Iohannis – s-ar fi putut transforma în avantaj, dacă ar fi fost tranșat rapid, ceea ce nu se va întâmpla, Înalta Curte decizând să păstreze termenul de 18 noiembrie, după alegeri. Iohannis nu a părut grăbit, ceea ce ascunde fie teama de a pierde procesul, fie o strategie al cărăi sens acum ne scapă.
Asistăm cu toții la o confruntare care poate fi comparată cu o partidă de șah, din care nu vedem decât piesele care sunt scoase din joc, vedem rezultatul mișcărilor, fără a vedea mișcările. Principalele victime sunt din rândul conducerii PSD, care a fost decimată. Iată un partid aflat la putere, aparent favorit și la câștigarea prezidențialelor, care dă multora senzația că se află „în anul moții“. Actualul său șef speră ca în ultimul moment să se salveze din acest avion al condamnaților, prin catapultare, tocmai în funcția supremă în stat. Nu e de mirare spectacolul tragicomic al neîncrederii reciproce și al luptei de putere din PSD. Am putut afla că Vanghelie l-ar cam aresta pe Ghiță și că acesta din urmă, din postura de „autosuspendat“, își declară candidatura la șefia PSD într-un tandem improbabil cu Dragnea. În traducere liberă: lupta PSD-DNA va continua, până la dispariția (nu formală, ci ca esență) a uneia dintre cele două structuri. DNA a făcut în campanie mult mai mult decât opoziția politică. Și, cu siguranță, nu de dragul acesteia din urmă. E suficient să privim scena de la mitingurile ACL. Dar pericolul reprezentat de aceștia este infinit mai mic. În primul rând, au avut grijă să moară primii. PDL și PNL au murit decent fiecare în brațele celuilalt, iar nou-(re)născutul PNL încă nu există cu adevărat. În al doilea rând, sunt prea slabi ca să nu fie dependenți de PPE, ca să nu le fie frică de ce zic instituțiile europene și Ambasada SUA. Mai bine decență de import decât deloc!
Deși tensiunea este încă departe de cotele atinse la prezidențialele din 2009, trebuie să observăm o mult mai clară asumare instituțională a dimensiunii isterice a campaniei. Nu numai că televiziunile unor oameni politici promovează o poveste de tipul implicării unui candidat în „vânzarea de copii“, indirect se sugerează chiar traficul de organe, dar purtătoarea de cuvânt a PSD promovează intens acest tip de atac. Un PSD care deține azi puterea în parlament și în guvern revine deci la metodele din 1990. Prin fluturași otrăviți am aflat și că numai partidul fondat de Iliescu garantează primirea pensiilor. Astfel de campanii au toate șansele să provoace efectul invers celui scontat. De altfel, întreaga campanie PSD se limitează la ținerea în viață a unor sentimente din 2012, în timp ce electoratul a evoluat de atunci și, spre exemplu, are mult mai multă încredere în DNA decât în partidul condus de Ponta.
Dar puterea mediatică a PSD se manifestă cel mai spectaculos atunci când vorbim despre deocamdată reușita îngropare a subiectului Ponta - ofițer acoperit. În mod normal, nu ar fi trebuit să treacă zi fără ca presa să-l relanseze. Tema este esențială pentru tipul de carieră privilegiat în interiorul sistemului nostru politic. E simptomatic faptul că la acest capitol până și fostul prim-ministru Ungureanu a abandonat logica luptei împotriva PSD, de dragul loialității față de sistem. Dar subiectul nu poate fi cu adevărat închis, o dovedește și prea puțin comentata opinie separată a judecătorilor Zegrean și Morar, care au contrazis majoritatea formată în CCR cu ocazia respingerii unei contestații la adresa verificării eligibilității lui Ponta. Atunci când președintele CCR, dublat de un om cu credibilitatea fostului șef al DNA, consideră juridic necesar un răspuns de la SIE privitor la posibilul statut de ofițer activ al lui Victor Ponta și ceilalți judecători se opun, ceva ne spune că discuția pe acest subiect nu se va opri aici. //
CITIȚI ȘI
