PDL- criza mor(t)ală

Alexandru Gussi 18.12.2012

De același autor

După perioada postelectorală din 2001-2002, Partidul Democrat este pentru a doua dată în istoria sa pe marginea prăpastiei.

Pe 9 decembrie, PD(L) nu a pierdut numai alegerile. Prin atitudinea sa din campanie, PDL a pierdut şi ce îi mai rămăsese din respectul celei mai reformiste părţi din so­cietate, cea definită politic prin opoziţia constantă faţă de partidul lui Ion Iliescu. În 2004 şi 2008, PD (în Ali­anţa D.A., apoi ca PD-L) a avut succes pentru că s-a pl­a­sat ca alternativă la PSD. După 9 decembrie şi după in­capacitatea liderilor aces­tui partid de a-şi asuma ero­rile, de la cele din gu­ver­nare până la cele din cam­panie, devine clar că de la actualul PDL nu se mai poate aştepta construirea unei al­ternative la partidul-stat care se re­com­pune încet, dar sigur.

Primul motiv pentru care o asemenea al­ternativă nu se va mai naşte în această zo­nă politică vine chiar din faptul că actuala conducere nici nu îşi mai propune aşa ce­va. Ca să înţelegem motivul, trebuie să ne uităm în trecut. Partidul Democrat s-a năs­cut în martie 1992 din dorinţa unei sur­prinzătoare majorităţi a delegaţilor la Con­venția Naţională a FSN de a se despărţi de Ion Iliescu, pe care nu au mai vrut să-l sus­ţină pentru un nou mandat. Povestea PD este deci aceea a aripii reformiste a FSN, care devine antiprezidenţială, pre­fe­rându-l pe Petre Roman preşedintelui de atunci. În virtutea acestei atitudini, PD se va alia timp de opt ani, în opoziţie şi la putere, cu partidele din Convenţia De­mo­cratică, dar acest ciclu politic se va în­che­ia prin scorul umilitor (3%) al lui Petre Ro­man la alegerile prezidenţiale din 2000. După ce vine la conducerea PD, Traian Bă­sescu scoate partidul din zona discursului cu tente social-democrate, în favoarea unui pragmatism piperat cu teme populiste, dar mai ales vizează elec­toratul ex-CDR, rămas or­fan, dar reconstituit ulte­rior prin crearea Alianţei PNL-PD. În aceeaşi logică urmărită cu consecvenţă trebuie văzută şi trecerea în barca PPE, apoi fuziunea cu o facţiune a PNL. Vic­to­ria la europenele din 2007 şi mai ales scorul din 2008 şi cel de la primul tur al prezidenţialelor din 2009 (ambele cu aproa­pe 33%) sunt deci rezultatul unei in­te­ligente strategii pe termen lung. În acelaşi timp, a fost o strategie care nu a fost dusă până la capăt, partidul nici nu s-a pro­fe­sionalizat, nici nu s-a democratizat. Ati­tu­dinea anticorupţie nu a fost în mod sincer aplicată în interiorul partidului, sub­mi­nându-se astfel avantajul moral uriaş pe care îl avea la un moment dat în faţa unor adversari politici reprezentaţi de oameni ca Iliescu, Năstase, Voiculescu, Vântu etc. Atacurile mediatice permanente la care a fost supus PDL nu aveau o eficienţă atât de mare, dacă nu plecau de la o realitate, de multe ori locală, pe care oamenii o cunoşteau nemijlocit.

Oricărui partid i se poate reproşa o rup­tură între discurs şi realitate, dar, dacă aceasta frizează indecenţa şi, ca în această toamnă, cinismul devine manifest, panta descendentă devine singura direcţie, care va continua şi după momentul electoral. PDL nu a reuşit să-şi facă o analiză critică a propriei guvernări, pentru că aceasta ar fi revelat faptul că partidul regretă ce a fă­cut bine (spre exemplu, raţionalizarea unor cheltuieli ale statului) şi nu regretă ce a fă­cut prost (aroganţa şi, în general, lipsa des­chiderii partidului faţă de societate). Dacă USL a câştigat datorită unui discurs presărat cu populisme, asta nu înseamnă că PDL (sub forma ARD) nu a pierdut mul­te puncte din alt motiv: pierderea oricărei credibilităţi pe tema anticorupţie.

În zilele acestea, unii lideri ai PDL au atins o nouă culme a insultării inteligenţei oa­menilor care fac greşeala să-i mai bage în seamă atunci când au dat vina pe ARD pentru eşecul lor. Intenţia mea nu este să apăr proiectul ARD. Într-un articol de di­naintea lansării acesteia, încercam să ar­gumentez faptul că soluţia orientată spre viitor era cea a diversităţii, nu a unităţii în jurul PDL. ARD s-a născut tocmai din frica apariţiei unui concurent, cât de mic, pe culoarul PDL. S-a repetat astfel eroarea de după europenele din toamna lui 2007, ca­re confirmaseră viabilitatea PLD, când s-a preferat soluţia fuziunii, din aceeaşi ego­istă dorinţă a PD de a nu avea com­petitori în această zonă. Strategia ARD „a reuşit“ în interesul liderilor PD(L), ARD acum poate să moară. De fapt, pare că va fi omorât chiar atunci când are mai mult sens.

În aceeaşi logică se situează şi expedierea întregii responsabilităţi a decăderii PDL către Traian Băsescu. Este evident că aces­ta are o mare parte de vină, dar preşe­din­tele este şi cel care a transformat un par­tid muribund într-un partid care l-a dat pe primul ministru pentru aproape patru ani şi a guvernat şase din ultimii opt ani. Electoratul are tot dreptul să ceară so­co­teală preşedintelui pentru starea PDL, dar liderii acestui partid, fără merite in­con­testabile şi cu vini evidente, nu prea pot fa­ce acest lucru. În această vară sus­pen­darea preşedintelui a adus mult mai multă dinamică în acest electorat decât a adus campania electorală pentru parlamentare. De ce a existat o atitudine atât de diferită între cele două momente? Ipoteza pe care o consider cea mai probabilă este că PDL a mizat pe varianta demiterii preşedintelui şi a văzut în campania de dinaintea re­fe­rendumului începutul unei dinamici în ve­derea unor duble alegeri, prezidenţiale şi parlamentare. Văzând că reacţia externă, dar şi interesele unei părţi a PSD au dus la evitarea demiterii, nu puţine personalităţi din zona politică presupus pro­prezi­den­ţială şi-au dorit ca Traian Băsescu să de­misioneze. Trădarea şi-a primit răsplata prin trimiterea ARD către zone mlăş­ti­noase, în care părţile componente se vor afunda până când îşi vor găsi un (nou?) salvator. Va fi însă greu să devină altceva decât un partid căruia scorul ARD din de­cembrie 2012 i se va părea o ţintă ambi­ţi­oasă. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22