De același autor
Cele mai importante declarații politice de săptămâna trecută au fost cu siguranță cele ale președintelui Iohannis referitoare la preferința sa a avea un “guvern PNL” condus de Cătalin Predoiu care să fie instalat cât mai repede. Deși formularea a fost foarte prudentă, “acum sau după 2016, cu atât mai repede, cu atât mai bine”, acestă formulare, pusă în contextul interviului de la Realitatea TV, echivalează cu o declarație de război la adresa premierului Ponta. Sigur, o declarație făcută în stilul politico-diplomatic al noului președinte, dar care este un punct de plecare al luptei publice între cei doi. Devine astfel transparentă o tensiune personală și instituțională pe care o puteam doar bănui. Deși Iohannis a făcut clar distincția între ce vrea și ce poate, această ieșire este o formă de asumare a încercării PNL de a constitui o nouă majoritate. O asumare care vine într-un moment de maxim al popularității sale și după victoria de la IICCJ. O asumare care este cvasi-explicită tocmai pentru că tot discursul a fost unul al implicitului: “Președintele nu poate să schimbe Guvernul”, “se întâmplă reorientări în Parlament”, “e posibil ca în cursul acestui an să se schimbe majoritatea și e normal…”.
În același timp totul pare lăsat pe seama PNL: PNL l-a propus pe Predoiu, PNL va trebui să-și găsească majoritatea. Cu alte cuvinte încercarea de a schimba Guvernul este cauționată de șeful statului, care a pomenit și de data de 2 februarie, dar implementare este în sarcina liberalilor care atunci revin la Parlament.
Iată un discurs care nu este ușor de interpretat pentru că poate fi citit și cu următoarele sensuri complementare: pe de o parte, actualul Prim-ministru nu are aceleași principii ca și mine, deci agenda prezidențială nu va putea fi îndeplinită decât după ce voi avea un premier care își asumă această agendă. Asta înseamnă că românii care au încredere în Iohannis sunt invitați să sprijine demersul de schimbare a Guvernului, de altfel interviul s-a terminat cu o invitație (iar implicită) în acest sens. Pe de altă parte, cei care aduc schimbarea guvernamentală sunt responsabili de modalitățile prin care se va ajunge la aceasta. PNL este astfel în același timp încurajat, responsabilizat dar și avertizat că trebuie să-și asume faimoasele broaște râioase care vor fi înghițite pentru a realiza o nouă majoritate.
Pentru toți cei care doresc schimbarea lui Victor Ponta intervenția prezidențială ar fi trebuit să fie o veste bună. Totuși stilul discuției, tihnit, cam ca în fața șemineului, a diminuat impactul acesteia. Se va spune că acesta era și scopul, că totul a fost minuțios pregătit, întrebare cu întrebare și răspuns cu răspuns. Cu siguranță așa este, iar exercițiul de imagine a fost unul reușit. Dar a fost reușit pentru că a urmărit să răspundă așteptărilor și atât. Adevărul este că această emisiune putea foarte bine să aibă loc și acum o lună. Ar fi avut același conținut.
Dar principala parte negativă a interviului de la Realitatea TV este legată de privilegiul dat unui fost suporter din campanie, lui Rareș Bogdan, de a fi primul realizator invitat pe platoul TV de la Cotroceni. Aici Klaus Iohannis a căzut într-o capcană cel puțin sentimentală. Suporterii din campanie pot fi răsplătiți, dar nu așa. Președintele Iohannis măcar acum nu are nevoie ca între el și români să fie pus un fan al domniei sale. Tocmai popularitatea de care se bucură îi dă luxul de a se dispensa de propagandă (de altfel prea transparentă), cel puțin pentru o perioadă. Oricum, în momentul foarte apropiat în care lupta politică va fi mult mai explicită și mai contondentă orice cadru prea aseptic și orice discurs prea aseptic vor părea rupte de realitate.
Joi președintele Iohannis a arătat o direcție corectă, dar pe fundal se putea întrevedea cum efortul de a se conecta la manetele puterii instituționale îl poate face să uite de societatea anti-sistem pe valul căreia a învins în noiembrie. Dacă acest fenomen continuă exercițiile de imagine nu-l vor putea ascunde iar valul respectiv riscă fie să cadă în dezabuzare, fie să se întoarcă împotriva celui propulsat la Cotroceni. Deocamdată însă dorința de a scăpa de premierul Ponta rămâne cel mai bun element mobilizator al momentului. Este deci de așteptat ca Războiul Rece dintre Palate să se încălzească, iar cei care așteaptă artificii să nu fie dezamăgiți. Fiecare drum începe cu un pas, iar acesta pare să fi fost făcut de Iohannis.
