PSD a început campania pentru alegerile din 2016

PSD a fost dezavuat în noiembrie de majoritatea românilor, totuși de atunci continuă să dețină puterea legislativă și esențialul celei executive și le folosește cu cinism pentru a se menține sau pentru a-și crește șansele revenirii la putere.

Pare evident că proiectul de Cod fiscal prezentat în ședința guvernului de mier­curi, 18 februarie, nu rezultă dintr-o do­rință de a schimba politica fiscală, fiind un gest politic tactic. Aceas­tă impresie nu a putut de­cât să fie întărită de efortul mediatic de a „vinde“ mo­mentul ca fiind deja o mare „realizare“, precum și de ar­gumentele populiste de genul celor care făceau re­ferire la chingile FMI. Iată cum fosta „centură de si­gu­ranță“ este transformată cu ingratitudine într-un fel de cămașă de for­ță în care săraca Românie ar fi fost țin­tu­i­tă de creditorii internaționali. Această com­binație oximoronică de național-po­pu­lism neaoș (pentru că pe noi Syriza nu trebuie să ne învețe nimic, discursul eco­nomic cea­u­șist includea o astfel de re­to­rică) cu frân­turi de aparent liberalism dă măsura mij­loacelor prin care actuala pu­tere își pre­gă­tește probabila intrare în opo­ziție. Și, im­plicit, mijloacele cu care va fi pavat dru­mul pentru recucerirea puterii, drum care se va încheia cel mai repede în 2016. Iar aceste mijloace sunt tot cele ale unei ci­ni­ce iresponsabilități cu care PSD ne-a în­vă­țat de fiecare dată când a fost în opoziție.

La nivelul tacticii personale și pe termen foarte scurt, Ponta a împușcat deja doi ie­puri. Primul și cel mai important a fost ace­la de a nu ține prima pagină numai cu subiectul „cumnatul & Ghiță“. În locul impresiei de degringoladă a reușit, iată, să dea o lovitură politică remarcabilă. Al doi­lea iepure este dat de punerea în lumină a fragilității adversarului. La începutul anului, PNL, pen­tru a câștiga timp, găsise ca argument necesitatea pre­­gătirii unui program de guvernare, fixându-și ter­menul-țintă la sfârșitul aces­tei luni. Iată că acest program, care ar fi trebuit să fie și un argument pen­tru demiterea guvernului, este acum ridiculizat de tolba cu cadouri cu care a venit Victor Ponta, secondat de ministrul său de Finanțe. Nu cred ca după 1990 să mai fi avut un exemplu similar în care o forță politică „i-a luat fața“ ad­versarului în acest fel. Reacțiile liberalilor tip Ialomițeanu au fost atât de lipsite de consistență, încât nici nu merită amintite.

Această umilință politică venită de la un Ponta, căruia în același timp i se năruie totul în jur, pune în evidență slăbiciunile noului PNL. E adevărat că au scuza aflării în proces de fuziune a structurilor PDL și PNL. Dar aceste slăbiciuni riscă să pre­lun­gească letargia Guvernului Ponta. În plus, un PNL fără reacție rapidă, fără coor­do­nare, practic fără o conducere clară va avea mari probleme și după preluarea gu­vernării. Iar PSD probabil că asta vrea să speculeze, dar lovitura Codului fiscal are și bătaie mai lungă.

Din punctul de vedere al strategiei po­li­tice, PSD postguvernare va încerca în pri­mul rând să evite o sciziune. Păstrarea guvernării câte săptămâni se mai poate este un obiectiv deloc neglijabil, dar el este subsumat luptei interne și evitării sci­ziunii. Gruparea care l-a susținut până acum pe Ponta vrea să arate că are ins­trumentele de a păstra unitatea partidului în vederea abordării cu șanse a alegerilor locale și parlamentare din 2016. În sce­na­riul cel mai fericit pentru aceștia, dar care este acum puțin probabil, unitatea par­ti­dului este legată de unitatea actualei ma­jorități parlamentare. Dacă aceasta ar fi păstrată nu poate fi total exclusă po­si­bi­litatea inventării unui alt prim-ministru al acestei majorități, în condițiile în care Victor Ponta este convins să-și dea rapid o demisie tactică. Președintele Iohannis ar fi pus într-o situație dificilă, dacă PSD vi­ne la Cotroceni cu o propunere de prim-ministru care are majoritatea asigurată, așa cum venise și în 2009.

Poate că nu are legătură cu acest scenariu, ori­cum este semnificativ faptul că, după ce timp de aproape trei ani Ponta nu a per­mis niciunui ministru să iasă în evidență, iată că în ultimele zile Darius Vâlcov poar­tă „vestea cea bună“. S-a născut o stea. Nu știm cum de i s-a permis, poate că e numai o dovadă că Ponta pierde inițiativa sau poate că îl vom vedea pe tânărul Vâl­cov aplicându-și programul din postura de ministru liberal. Oricum, ușurința cu care se joacă cu cifrele și cuvintele îl face eligibil pentru multe combinații.

Un scenariu mai probabil este ca acest Cod fiscal virtual să facă parte dintr-o încercare a PSD de a-și schimba mesajul pentru a-și lărgi electoratul. Un electorat ale cărui speranțe au fost acum ridicate la cote nesustenabile. Viitorul guvern PNL își va pierde timpul pentru a explica de ce anumite politici fiscale „liberale“ anunțate de Ponta nu se pot face, PSD plasându-se astfel încât, în 2016, să spună că numai el știe și poate. La nevoie și ficțiunea numită Partidul Liberal Reformator poate fi re­ac­tivată. PSD știe că un guvern PNL nu va avea nici o lună de miere și că lupta împotriva corupției, chiar dacă ar lovi cu predilectie în aleși PSD, tot va costa elec­toral mai mult o putere „de dreapta“ care ar controla toate cele trei palate. Astfel, PSD poate spera într-o revenire rapidă.

PSD a fost dezavuat în noiembrie de ma­jo­ritatea românilor, totuși de atunci con­ti­nuă să dețină puterea legislativă și esen­țialul celei executive și le folosește cu ci­nism pentru a se menține sau pentru a-și crește șansele revenirii la putere. Să spe­răm că, din această lecție usturătoare ad­mi­nistrată de vulpoii pesediști, Iohannis și PNL vor înțelege că cele peste trei luni trecute de la prezidențiale sunt deja o pe­rioadă prea lungă. Trebuie să acționeze de­cisiv, până nu va deveni și mai greu să pre­ia puterea și să guverneze.