Reașezarea sistemului și povestea PSD

Pare că se mișcă plăcile tectonice ale sis­te­mului instituțional postcomunist. Lustra se leagănă ușor, ba chiar au căzut și câ­teva cărți din bibliotecă. Activitatea se­is­mi­că se face simțită, dar nu avem cu ce să o mă­su­răm. Presa pe bune nu mai există, intelectualii au pier­dut secretul focului cu care arătau calea. Institutul de fizică a fugii pământului de sub picioare e mut, în ge­neral instituțiile statului sunt mai zgârcite în co­mu­nicare ca niciodată.

Se întâmplă ceva, dar nu prea înțelegem ce. Putem doar observa se­misurpriza pe care ne-o oferă cronologia evenimentelor de la începutul lui sep­tem­brie și până acum: perioada campaniei elec­torale oficiale a fost cea mai liniștită, a fost o paranteză. Și nu, nu putem da vi­na numai pe regulile specifice campaniei. Pur și simplu turația „scandalurilor“ a fost diminuată, apoi au repornit. De unde și bănuiala că oamenii politici sunt, ca și noi, mai degrabă spectatori sau cel mult actori secundari în piesa care se joacă pe scena națională.

Operațiunea Ghiță - file de poveste pare re­zultatul celui mai dur conflict intra-sis­tem de după 1990, cel puțin dintre con­flic­tele la care publicul este mantinela unor mesaje numai de unii decriptate. Putem spune asta nu pentru că un domn dat în urmărire își deapănă memoria selectivă într-un serial făcut să dureze. Importanța conflictului intra-sistem poate fi dedusă din rezultatul de până acum: suspendarea șefului operativ al SRI. Iar dacă revelațiile cu iz de intoxicare e greu și chiar pe­ri­cu­los să fie interpretate, acest rezultat con­cret constituie trecerea de la simplu scan­dal la cel de eveniment politic și poate fi interpretat ca atare.

Principala intervenție a po­liticului în această poveste este aceea a șefului sta­tu­lui, care a făcut publică în­tâlnirea pe care a avut-o cu Florian Coldea cu puțin timp înainte de a fi anun­țată suspendarea acestuia. Astfel, Iohannis practic și-a asumat această mișcare de la vârful ierarhiei mi­litare a SRI. De aici nu este decât un pas până la interpretarea că această asumare vine nu numai pentru a sublinia faptul că „situația e sub control“, dar și că asistăm la o victorie a președintelui. Sigur că acest pas poate fi unul imprudent, dar, în lipsa unei reacții prezidențiale mai ample, el este legitim. Președintele a suferit o înfrân­gere atât de mare pe 11 decembrie, im­pli­cit și la momentul desemnării actualului pre­mier, încât nu-și mai poate permite să facă pași înapoi. Pentru a arăta că mai are ceva sub control, era practic forțat să pară că suspendarea celui numit de Traian Bă­ses­cu e în interesul său. Reprezentanții PNL au salutat acest eveniment și au în­tă­rit această interpretare a victoriei pre­zi­dențiale. Totuși, credibilitatea lor (și) pe acest subiect e redusă pentru că înainte de suspendare nu am văzut vreun re­pre­zen­tant PNL să întrevadă public această so­luție.

Trebuie mai degrabă să vedem în această cvasi-destituire de la șefia SRI o victorie a PSD? Reprezentanții acestui partid, alături de cei ai ALDE, PMP, PRU, au exultat, dar mai ales au cerut să se meargă mai de­parte. Președintele PSD a cerut Comisiei de control al SRI să-l convoace pe șeful ci­vil al SRI. Dragnea a făcut chiar mai mult, a vorbit despre faptul că a avut „ani de zile o prietenie foarte strânsă cu Eduard Hellvig“. În context, și-a amintit de: „acel proiect frumos, USL... am avut zi­le, nopți, săptămâni, luni, în care tre­bu­ia să gestionăm niște negocieri destul de dure... amândoi stăteam umăr la umăr ca să ducem proiectul mai departe... du­pă ce nu o să mai fim în aceste funcții pro­babil că relația de prietenie va fi um­plută din nou de substanță cu mare drag și din partea mea și din partea lui“.

Președintele partidului de guvernământ e galant cu șeful SRI, dar ancheta merge mai departe, eventual în paralel cu dez­vă­luirile fostului PSD-ist de frunte, Ghiță. Pu­tem înțelege că, la o eventuală sus­pendare a președintelui, Hellvig poate fi cruț­at. Dar aparenta mână întinsă de Drag­nea pare mai degrabă una la intimidare: te cunosc, știu ce poți, atenție la pașii greșiți, vor fi aspru sancționați.

PSD, după ceea ce e cel puțin o victorie sim­bolică, se simte destul de puternic în­cât să dea șah la conducerea principalului serviciu secret. Iar asta e consecvent cu discursul-program al coaliției rostit de Tă­riceanu la votul de învestitură: „În ul­timii ani, românii şi-au dat seama că, dacă prezumția de nevinovăție nu se aplică în justiție, este doar o problemă de timp până când va fi ignorată şi în acțiunile altor instituții ale statului. Românii au vo­tat pentru o țară... în care deciziile ma­jore sunt luate de liderii aleşi prin vot, și nu dictate din afară sau influențate de instituții de forţă. Deciziile într-un stat democratic nu se iau nici împotriva ins­tituțiilor de forţă, nici în favoarea ins­ti­tuțiilor de forţă. Ci în afara influenței lor. Rolul lor este să servească statul și ce­tățeanul. Nu să devină centre de pu­tere în afara oricărui cadru de control de­mocratic“.

PSD-ALDE ar vrea să se vadă în fruntea unei revolte cetățenești antiautoritare, an­ti­imperialiste și prodemocratice. E o po­ves­te croită cu grijă, în care un rol decisiv îl are reușita primelor luni de guvernare și acumularea unei popularități cât mai mari. Se știe că după alegeri partidul câș­ti­gător își sporește popularitatea, efect care e acum accentuat de politicile sociale ale guvernului. Totuși, nu e exclus ca, în do­rința sa de a acapara toată puterea, PSD să cadă victima propriilor povești. Rea­șe­za­rea plăcilor tectonice poate rezerva mul­te alte surprize.