USL, Frontul Salvării Nomenclaturii

Şocul de săptămâna trecută poate schimba decisiv atitudinea opiniei publice faţă de actuala putere. Reacţia încă firavă a societăţii civile poate fi înşelătoare. Se anunţă un început de 2014 foarte diferit de ceea ce puteau spera liderii USL până de curând.

Cea mai nerușinată acțiune din istoria re­centă a parlamentului nu a venit în­tâm­plător la împlinirea unui an de când avem un guvern USL cu o supermajoritate. Îna­in­tea noului an electoral tre­buiau plătite datoriile că­tre sponsorii din 2012. Este și una dintre ex­pli­cațiile supraviețuirii USL până acum: nu se puteau despărți până nu rezolvau problemele lor şi ale sus­ți­nătorilor lor cu justiția. Im­portantă nu este ma­jo­ri­ta­tea, pe care PSD o avea de mult, ci diluarea res­pon­sa­bi­lității: treaba murdară o face o masă indistinctă de parlamentari PSD-UNPR-PNL-PC. Probabil ideea iniţială era că USL poate să moară după ce își va fi făcut da­to­ria de front al salvării noii nomenclaturi.

Ştiam deja toate acestea, totuşi putem spu­ne că marți, 10 decembrie 2013, a fost un moment al adevărului. Și, ca orice mo­ment al adevărului, conține învățăminte de­cisive și chiar vești bune. Voi rezuma aici partea plină a paharului aparent gol. Prima veste bună este că o putere cu o ma­joritate de peste 70% nu își poate rezolva problemele în mod informal, așa cum func­­ționarea partidului-stat ne învățase până în 2004. USL a eşuat în ofensivele sa­le repetate asupra instituțiilor pe care nu le domină. Acest eșec este dovedit de fap­tul că majoritatea condusă de premierul Pon­ta se vede nevoită să plătească un im­portant cost din cauza soluțiilor legislative pe care le-a promovat în ultimul timp. Mai mult, costul plătit este însoțit și de ris­cul ca el să nu fie urmat de atingerea obi­ec­tivelor mai sus amintite. Iar acest risc este legat de a doua veste bună: puterea ac­­tuală a dat un inconștient şah principalilor noștri ali­ați occidentali. Aceștia vor fi nevoiți să răspundă pe măsură. Ponta și-a început probabila campanie pre­zi­den­țială dând mâna cu pre­ședintele SUA, dar mai ales atrăgându-l pe acesta într-o capcană penibilă. Barack Obama l-a legitimat pe un Ponta care, exact în acel mo­­ment, își încălca promisiunile făcute SUA. Să ne imaginăm că Iliescu, în 1990, ar fi fost primit la Casa Albă, în timp ce mi­ne­rii curățau Piața Universității. Putem spu­ne același lucru despre situaţia în care au fost puşi liderii din UE. Atitudinea cri­tică a social-democraților europeni este cu atât mai importantă, cu cât ne aflăm îna­intea unor alegeri europene, în care PSD este un actor foarte important pentru PES. Dar oricâte voturi ar aduce PSD, acu­zaţia că exis­tă o cauționare a corupției din Ro­mâ­nia devine o armă la îndemâna po­pu­la­ri­lor europeni şi a tradiţionalilor ad­ver­sari ai lărgirii UE. De altfel, toți liderii eu­ro­peni care, cel puțin decla­rativ, l-au cau­țio­nat pe Victor Ponta sunt puși într-o si­tua­ție ridicolă. Soluțiile eu­ropene de până acum pentru a trata cazul România s-au dovedit ineficiente și tre­buie să ne așteptăm la o graduală schim­bare de atitudine. În plus, evenimentele din Ucraina accentuează in­teresul pentru această zonă și pentru rea­li­tățile interne ale unor structuri statale fragile. Mai mult, şi la nivelul relațiilor in­ternaționale, ci­ne se aseamănă se adună. SUA şi prin­cipalele țări din UE vor fi mai active în a evita ca liderii de la București să semene din ce în ce mai mult cu liderii unor re­gi­muri nedemocratice.

Alte vești bune țin de viața internă a USL. E greu să credem că toți parlamentarii ca­re au votat inconștient sunt mulțumiți de modul cum au reușit să intre în istorie. Cel puțin o parte dintre ei le vor cere so­coteală lui Ponta și lui Antonescu. Ori­cum, încrederea că aceștia le pot asigura o viață tihnită scade pe zi ce trece. Anunţul public al trecerii a opt par­la­mentari PPDD la UNPR trebuie citit și în acest context. Pe de altă parte, ne putem întreba de ce aceștia nu s-au dus la PSD. Unul dintre răs­punsurile posibile este că Ponta are un interes în întărirea generalului Oprea, ce­ea ce este prost văzut de o parte a PSD.

Liberalii erau până acum mulțumiți că mai rămân la butoane, amânarea ruperii USL părând a fi (și) în interesul lor. Acum se trezesc că, poate, e prea târziu pentru o ieșire/dare afară acceptabilă. Complice la două tentative de asasinare a statului de drept, PNL are toate șansele să iasă cel mai prost din combinația cu mai versatul său aliat. Antonescu nu mai este lo­co­mo­tiva care părea să fie, aşa că mulţi în PNL se gândesc la soluţii alternative, in­di­vi­duale sau pentru conducerea partidului.

Nu în ultimul rând, şocul de săptămâna trecută poate schimba decisiv atitudinea opiniei publice faţă de actuala putere. Reacţia încă firavă a societăţii civile poate fi înşelătoare. Se anunţă un început de 2014 foarte diferit de ceea ce puteau spera liderii USL până de curând. Acum, Ponta şi Antonescu par panicaţi de noua pers­pectivă, răspunsul lor mărginindu-se la ten­tativele de a se decredibiliza reciproc. Es­te singurul lucru care le reuşeşte. Aici ves­tea bună nu este că USL dispare, ci fap­tul că asta se poate întâmpla fără ca ali­anța să-și îndepliniască multe dintre obiec­tivele cele mai păguboase pentru România. Transformarea acestei crize într-o opor­tu­nitate depinde în egală măsură de ati­tu­dinea societăţii româneşti şi de capacitatea adversarilor actualei derive politice de a se coordona între ei. //