De același autor
Oxford Street, principala artera comerciala a Londrei. Turistul (mai greu vizibil zilele acestea) ar putea crede ca-i aglomeratie. Gresit. In mod normal, la pranz, gradul de umplere pietonala e ca la iesirea de la meci. Acum e ca la iesirea de la teatru - cunoscatorii si cine n-a avut de-ales (cate nu face omul din dragoste!). Oricum, e mai multa animatie ca acum trei zile. Nu vad semne ca s-ar traduce în practica sondajul cu islamicii care vor sa fuga în masa din Marea Britanie. A fost comandat de ziarul The Guardian si preluat instantaneu de televiziunile serioase, in frunte cu Al Jazeera. Strazile, magazinele, restaurantele, transportul in comun n-au fost luate in stapanire de “Fetele Palide”. Publicul e la fel de amestecat ca-ntotdeauna, doar ca s-a rarit.
Metrou, Tottenham Court Road. Cu o zi in urma, vazusem la stiri ca politia trimisese patrule inarmate la statiile importante. Azi, nici picior. Calatori putini, liniste. Imediat dupa bombele din 7 iulie s-a fugit de metrou. Taxiuri, masini personale, biciclete. Arde insa al naibii la buzunar, asa ca s-a revenit in subteran. La orele de varf, e plin - lumea trebuie sa ajunga la serviciu si sa se intoarca acasa. Sigur, londonezii s-au gandit sa evite aglomeratia pe care o cauta “martirii” lui bin Laden. Pleaca mai devreme, vin mai tarziu. Cum toata lumea a avut aceeasi idee, aglomeratia s-a mutat la alte ore. In restul timpului, gasesti mereu loc sa stai jos. Teama e palpabila, oamenii se uita in jur (ceea ce, la Londra, nu se face; nu te zgaiesti la altii, ca nataraul). Acum insa, e vorba de “suspecti”.
Fotografiile asasinilor din 7 iulie si ale sinucigasilor ratati din 21 sunt gravate in mintile tuturor. Ia, seamana careva? Poate tanarul cu barbison, aparent arab? Sau junele african cu sapca “New York”? Acum o saptamana, nervii au cedat la aparitia tanarului cu aparenta de pakistanez si rucsac negru. Pana sa se inchida usile, cativa pasageri au coborat iute. In vagon, alti calatori s-au tras, incet, spre capatul celalalt. Cineva a deschis usa si s-a trecut, in corpore, in vagonul de alaturi. Eram toti albi, nu? Nt! Esantionul a fost absolut reprezentativ pentru diversitatea pigmentara a Londrei. Spaima de moarte nu e monopolul albilor. Nici rasismul, de altfel.
Hyde Park, Coltul Oratorilor. Tribuna libertatii absolute de expresie. Vroiam sa vad ce se mai joaca. Pana la macel, erau doua capete de afis. Eternul succes: “F**k Capitalism!” si revelatia ultimelor stagiuni: “World Peace! F**k Bush/Blair!”. E pustiu. Ma asez pe o banca si scot din geanta Guardian-ul cu sondajul, cat si sondajul propriu-zis, luat de pe Internet. In articol, preluat, cum ziceam, de toate televiziunile serioase, scria: “de teama persecutiilor, sute de mii de musulmani s-au gandit sa plece din Marea Britanie dupa atacurile cu bomba de la Londra”. Ma uit sa vad cum suna intrebarea din sondaj.
Interesant. “In lumina recentelor evenimente, v-ati gandit daca vreti sau nu sa ramaneti in Marea Britanie?” (ce frumos spus: “evenimente”). Si 63% din cei 500 de musulmani chestionati (esantion reprezentativ) au raspuns ca da, s-au gandit daca vor sau nu sa ramana in Marea Britanie. “Si la ce concluzie ati ajuns - ramaneti sau nu?” Ei, bine, intrebarea asta n-a mai fost pusa! Din moment ce “s-au gandit daca sa plece sau nu”, pentru Guardian e clar ca “da” - sunt gata sa plece! Deh, asa e Guardian. Intelege uneori altfel anumite probleme. Mai demult, il simpatizau sincer pe Ceausescu. Acum, au antipatii la fel de sincere. Spre exemplu, o afirmatie clara, pe inteles: “cine nu e cu noi, e cu teroristii” (George Bush despre razboiul cu terorismul) a devenit, la transcriere: “cine nu e cu noi e impotriva noastra”. Ati dedus corect: The Guardian e organul stangii militante.
Acum e vorba de viata si de moarte. Iar lumea incepe sa intrebe si ce nu era de bon ton: nu cumva legea a trecut cu vederea prea multe? Unul din teroristii capturati primise cetatenie dupa ce facuse cinci ani de puscarie! Mult mai grav: altul, din lotul “detonatorilor”, fusese chestionat cu luni in urma, dar lasat in pace din lipsa de probe concludente. Iar moscheea unde se banuieste ca au fost racolati a fost inchisa de-abia anul trecut, desi se stia foarte bine ce se predica acolo. Vina politiei? Dupa lege, un suspect de terorism poate fi arestat preventiv 48 de ore. Apoi, daca aproba judecatorul, pana la maximum 14 zile. Suspectul nu trebuie sa se simta “oprimat” si i se garanteaza 8 ore de somn pe zi. Ca daca vine obosit la interogatoriu, poate il ia gura pe dinainte... Se stie apoi ca grupurile teroriste islamice sunt foarte greu de “infiltrat”. Se poate recurge atunci la interceptari electronice, audio-video. Care in Marea Britanie nu sunt recunoscute ca probe la proces. Pe unii ii supara foarte tare si felul cum face politia arestari. Ar trebui sa fie mult mai atenti, sa nu se mai repeada. “Domnule suspect, sunteti terorist islamic?” “Sigur ca nu.” “Multumesc. Dar de ce fugiti? Va pot ajuta cu ceva?” “Da, sa leg sarmele astea la baterie.”
Se aud sirene, trec cateva masini in goana, fara insemne. Pe trotuar, lumea se opreste, o ia mai pe langa gardul parcului. O fi iar ceva? N-o fi? Hotarasc s-o iau din loc, am o intalnire peste o ora, langa Center Point, si parca n-am nervi de inca un metrou. Asa ca o tai pe stradute, mai la fereala. Ha! Pe stradute e mai plin decat pe bulevard, normal. Uite si turistii, in grupuri - cu harti in mana, navigand departe de statii de metrou, autobuze, magazine, pana prin dreptul cate unui “obiectiv”. Acolo, iute, poze, si iar pe stradute, pana la urmatorul! Omul meu suna ca e obligat sa intarzie mai mult - imi sugereaza sa-l astept “la loc sigur”. Parculetul de langa Federatia de Fotbal, unde e si un festival de jazz, gratis, sponsorizat de Starbucks. Muzica se aude de la distanta. O mana de spectatori. Pacat, trupa suna perfect. Pe de alta parte, foarte bine - putini cum suntem, nu prezentam interes pentru “martirii” bombardieri, piosi nevoie mare, cu gandul la sex in grup cu 70 de fecioare, in rai. Desi - jazz, decadenta occidentala, poate nu suntem chiar lipsiti de interes ... De bordel n-or fi auzit, martirii? Ma asez pe iarba. Alaturi, doi tineri in tricouri cu Che Guevara. Supremul chic! Ia, si un ceas de plastic, cu Mao, la o fata! Cu Osama inca n-am vazut. Cand vine in sfarsit amicul, ma anunta ca l-au prins in Italia si pe-al patrulea din lotul “21 Iulie”. La mai mare! Ca nu-si face nimeni iluzii ca s-a terminat.
