De același autor
Cert este ca deocamdata nici Traian Basescu nu a putut determina un transfer de popularitate semnificativ catre PD si nici PNL nu a reusit sa capitalizeze electoral statutul de singur reprezentant de centru-dreapta din Parlament.
Faptul in sine e departe de a fi surprinzator. Conditiile sociale din Romania imping in plan secund motivatiile de ordin ideologic in cazul optiunilor electorale.
Romanii au trecut printr-o iarna nu tocmai usoara. Cheltuielile la intretinere au atins niveluri record. Urmeaza poate luni si mai grele. Proaspata marire a accizelor va determina cresteri deloc neglijabile ale pretului combustibililor si al bauturilor alcoolice.
De voie, de nevoie, cursa pentru NATO si rigorile impuse de derularea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana pun Executivul condus de Adrian Nastase in situatia de a trebui sa promoveze masuri economice nepopulare. Nemultumirile vor creste cu siguranta. Nu e insa deloc clar ca ele se vor contabiliza, cel putin pe termen mediu, ca plusuri electorale la "opozitia democratica".
Exista chiar destule semne, mai ales daca vorbesti cu fostii votanti PSD din zonele muncitoresti din tara, ca Vadim si PRM raman in continuare optiuni reale ca puncte de acumulare a frustrarilor unei parti importante din randurile alegatorilor romani.
O buna explicatie, si din pacate nu foarte departe de adevar, este aceea ca multi dintre politicienii din PD si PNL sunt vazuti mai degraba ca parte a unui "establishment" politic decat ca adversari reali ai partidului de guvernamant.
O parte dintre ei sunt, de altfel, oameni cu afaceri importante, care depind in buna masura de bunavointa structurilor de putere din tara, toate controlate de catre PSD. In aceste conditii, perceptia PRM ca partid anti-sistem ii este acestuia extrem de folositoare. Comportamentul politic normal nu mai pare deloc popular.
E tentant sa gasesti o multime de dusmani externi, de genul FMI, Banca Mondiala sau chiar Uniunea Europeana, si sa injuri clasa politica in ansamblul ei. Si nu numai la noi. Iata ce s-a intamplat duminica in Franta, o tara mult mai prospera decat Romania. Intrarea lui Le Pen in turul doi al alegerilor prezidentiale a produs un soc major in intreaga Europa, mai ales ca vine dupa experienta Haider din Austria.
Pe de alta parte, intr-un mod "foarte romanesc", principala opozitie pare sa se coaguleze chiar in interiorul puterii. Se vorbeste deschis despre tabara Iliescu si tabara Nastase. Nu sunt numai speculatii.
Iata, d-l Iliescu ataca vehement, la Cluj, Fondul Monetar International si considera inacceptabile conditiile puse de NATO privind eliminarea fostilor securisti din structurile de decizie ale statului. Asta in plina campanie de integrare euro-atlantica! Pe de alta parte, cu prilejul unor consultari ale presedintelui cu partidele parlamentare pe tema tratatului romano-rus, Corneliu Vadim Tudor este din nou invitat la Cotroceni, dupa o perioada de ruptura totala dintre cei doi.
Ce se ascunde in spatele acestor miscari? Ce semnale trimit, vorba domnului Nastase? Deja s-a acreditat ideea coagularii in jurul presedintelui Iliescu a unor forte care se opun, chiar daca nu explicit, integrarii Romaniei in NATO: securisti, fosti activisti de partid, oameni din armata si politie, adica toti cei care ar avea de pierdut de pe urma integrarii in lumea occidentala.
O fi ceva adevar aici, dar iata ca si ipotetica "tabara reformista" condusa de primul ministru e si ea plina ochi de o multime de personaje controversate. In aceste conditii, fie - lucru totusi destul de putin probabil - asistam la un extrem de sofisticat aranjament de culise intre Ion Iliescu si Adrian Nastase, in care rolul primului este acela de a crea senzatia in interiorul si exteriorul tarii ca premierul trebuie sprijinit pentru a putea face fata unor cercuri conservatoare ostile, fie d-l Iliescu, fara a fi defel un aprig adversar al integrarii in NATO, are abilitatea politica de a trimite catre public cateva mesaje care sa transfere catre tabara sa nemultumirile previzibil in crestere fata de Guvernul Nastase.
In paralel, prin primirea la Cotroceni a lui Vadim, presedintele incearca, pe aceeasi linie logica, sa impiedice canalizarea frustrarilor populare exclusiv catre liderul PRM, protejandu-si astfel si partidul sau de suflet, PSD. Adica, in esenta, Ion Iliescu face eforturi pentru a mentine in jurul sau un puternic sprijin popular, disociindu-se intr-un mod indirect de masurile dure in plan economic pe care echipa lui Adrian Nastase va fi obligata sa le ia in lunile urmatoare.
Ce va face cu acest sprijin popular prezervat d-l Iliescu - e o intrebare deschisa. Va putea reveni in fruntea PSD, dupa viitoarele alegeri. Va putea eventual decide schimbarea primului ministru. Va putea sustine un anumit candidat - poate altul decat Adrian Nastase! -, la viitoarele alegeri prezidentiale. Cert este ca viitorul sau rol in politica romaneasca nu se arata a fi deloc unul decorativ.
O amenintare reala pentru d-l Nastase, din echipa caruia s-ar putea sa fi aparut chiar si sugestia, transmisa discret catre presa, a coagularii aripii anti-NATO in jurul presedintelui. E vorba pana la urma de o sofisticata batalie politica in interiorul puterii in care, daca nu se trezeste la vreme, "opozitia democratica" risca sa ramana la conditia de simplu spectator.
