America si lumea

Daca in perioada postbelica alegerile prezidentiale americane au starnit intotdeauna mult interes in exterior, e prima oara cand asistam totusi la un asemenea nivel de participare afectiva. Pana la urma, americanii i-au acordat un mandat solid lui Bush, desi, in proportie zdrobitoare, de sase-sapte la unu, nonamericanii l-ar fi preferat pe John Kerry. Cotidianul Le Figaro trage concluzia ca "lucrurile esentiale pentru planeta lasa Statele Unite indiferente". Fostul ministru de Externe al Frantei Hubert Vedrine e si mai transant din acest punct de vedere: "Avem de a face cu un presedinte care incarneaza o ideologie pe care restul lumii nu o intelege". Elitele americane de pe cele doua coaste ale Statelor Unite care l-au sprijinit aproape fanatic pe Kerry, sau mai precis s-au raliat fanatic frontului anti-Bush, se declara la fel de ingrijorate de faptul ca realegerea acestuia ar largi primejdios de mult falia care desparte cele doua maluri ale Atlanticului. Charles Kupchan, profesor de relatii internationale la Universitatea Georgetown, ii indeamna pe europeni, ca reactie post-electorala, sa-si intensifice eforturile pentru coagularea unei politici de aparare si de securitate comuna la nivelul Uniunii Europene, dar sa evite in acelasi timp tentatia de a-si defini propria identitate prin opozitie cu Statele Unite, pentru a nu afecta si mai mult relatiile transatlantice, "una dintre cele mai mari reusite ale secolului al XX-lea, care a consolidat o zona de pace stabila prin asocierea principalelor democratii ale lumii". Acest gen de opinii pleaca de la premisa fundamentala ca pe 2 noiembrie am asistat doar la un fenomen accidental si ca, daca avem suficienta rabdare, lumea se va putea intoarce la cursul ei obisnuit peste patru ani. A doua premisa e aceea ca Bush si americanii care l-au votat acum o saptamana pur si simplu nu inteleg lucruri dezarmant de clare pentru restul planetei. Criticii lui Bush sugereaza ideea ca exista solutii mai eficiente si mai putin hazardate pentru solutionarea problemelor acute ale lumii contemporane, doar ca actuala administratie de la Washington nu vrea sa le ia in consideratie din orbire ideologica si din cauza constrangerilor impuse de clientela sa politica. Numai ca simplificarile sunt periculoase, cu atat mai mult cu cat provocarile internationale de astazi nu seamana deloc cu cele din trecut. In primul rand, datorita reverberatiilor mondiale ale unor crize care cu 15 ani in urma ar fi fost considerate doar unele cu impact local sau regional. Insasi participarea afectiva fara precedent a lumii la ultimele alegeri americane este expresia unor interdependente planetare mai puternice decat le banuim.

E adevarat, chiar si mass-media care au fost departe de a-l diaboliza pe Bush cred ca e nevoie de o schimbare de stil in cursul celui de-al doilea mandat al presedintelui. Dupa ce apreciaza ca, desi instinctele sale politice s-au dovedit in general corecte, executia, punerea lor in practica, a lasat mult de dorit, The Economist crede ca, pentru a fi unul de succes, cel de-al doilea termen al actualei administratii de la Casa Alba cere, pe langa adoptarea unui nou ton si a unor noi manevre tactice, obtinerea unui sprijin mai larg atat in Statele Unite, cat si pe plan international. Cum resursele militare si financiare ale Statelor Unite par sa fi ajuns la limita, pare oricum inevitabil ca, in urmatorii patru ani, sa asistam la adoptarea unei linii mai putin inflexibile la Washington. Fareed Zakaria, editorul Newsweek International, crede ca noul mandat Bush va fi semnificativ diferit de primul. Din pragmatism mai degraba decat din convingere. Mai mult, departe de a trebui sa ne temem de o America agresiva, presedintele va deveni, in opinia sa, tocmai din motivele enumerate mai sus, un fel de "tigru de hartie". "Vom vedea doar o retorica a confruntarii si o realitate a acomodarii. Bush va vorbi despre faptul ca nu va tolera bombele atomice ale Coreii de Nord, dar le va tolera. Va insista pe faptul ca nu va permite Iranului sa devina o putere nucleara, dar o va face. Rezultatul final va fi o politica externa americana golita de continut."
Poate ca Washingtonul este acuzat cu o anumita indreptatire de comportament "unilateralist", dar raspunsul corect, din punctul de vedere al prezervarii in limite rezonabile a climatului de securitate la scara globala, nu poate fi in nici un caz o paralizie de tip "multilateralist", simbolizata perfect de ONU. Intr-un articol publicat recent de International Herald Tribune in care face radiografia provocarilor pe plan international cu care ne vom confrunta probabil in perioada urmatoare, fostul secretar de stat Henry Kissinger pledeaza pentru refacerea unei axe de stabilitate ancorata in principal in lumea occidentala, adica in Statele Unite si Europa, care sa nu mai fie obsedata de obtinerea consensului universal. "Daca unilateralismul de dragul unilateralismului este perdant, acelasi lucru se poate spune si despre multilateralismul abstract." Dar mai este acest lucru posibil?
George W. Bush a fost reales in mare parte datorita faptului ca, in mod neasteptat, "valorile morale" au devenit tema dominanta a campaniei electorale, inaintea economiei, Irakului si terorismului. Un lucru care contrariaza multa lume in Europa, unde, in ciuda insistentelor unor tari ca Polonia sau Italia, orice referiri la radacinile crestine ale Europei au fost de eliminate din textul noii Constitutii. In timp ce, pe celalalt mal al oceanului, tema "valorilor morale" transeaza cursa prezidentiala in favoarea actualului locatar de la Casa Alba, pe vechiul continent, din contra, Rocco Buttiglione, nominalizat de Italia pentru portofoliul Justitiei si Afacerilor Interne in noua Comisie Europeana prezidata de Jose Manuel Barroso, a fost nevoit in final sa se retraga tocmai pentru vina de a-si fi exprimat prea deschis convingerile la audierile din fata Parlamentului European. E o diferenta importanta de atitudine. Daca americanii cred ca batalia se da in fond pentru salvarea valorilor esentiale ale civilizatiei occidentale, in Europa se considera ca in lumea postmoderna principiile si convingerile pot fi totusi negociate, pentru a obtine o relativa "liniste" planetara. Un participant la dezbaterile organizate de BBC inaintea alegerilor din Statele Unite facea o observatie esentiala pentru intelegerea diferentelor fundamentale dintre cele doua tipuri de abordari. Si George Bush, si majoritatea liderilor europeni care i se opun folosesc in mare aceleasi cuvinte pentru a spune ca nu vor tolera terorismul international si proliferarea armelor de distrugere in masa. Diferenta e aceea ca lumea stie deja ca avertismentele presedintelui american chiar trebuie luate in serios.