De același autor
E destul de plauzibil un scenariu în care Dacian Cioloș ar urma să preia conducerea PNL și, de pe această poziție, să încerce să rămână prim-ministru și după viitoarele alegeri generale, dar, de data aceasta, în fruntea unui guvern explicit politic.
Până acum, Dacian Cioloș a declarat în câteva rânduri că se vede doar ca un premier de tranziție, de cursă scurtă. Unul care va ieși din scenă imediat după alegerile parlamentare de la sfârșitul anului viitor. La fel cum a făcut-o Theodor Stolojan în 1992. Însă în politică, după cum am văzut în atâtea rânduri, orice declarații trebuie privite cu rezerva cuvenită. De altfel, primul ministru nici nu putea spune altceva în acest moment. Nu poți veni, pe valul unor proteste populare care au vizat întreaga clasă politică, în fruntea unui guvern etichetat drept unul „tehnocrat“ și, la doar câteva săptămâni distanță, să spui că ai ambiții politice de viitor. În plus, o astfel de recunoaștere ar fi complicat enorm relația guvernului cu parlamentul.
Există cel puțin trei motive majore care fac destul de plauzibil un scenariu în care, după metoda deja patentată cu Klaus Iohannis, Dacian Cioloș ar urma să preia conducerea PNL și, de pe această poziție, să încerce să rămână prim-ministru și după viitoarele alegeri generale, dar, de data aceasta, în fruntea unui guvern explicit politic. E un scenariu care circulă deja. Unii îl cred posibil, alții îl rejectează categoric. Însă o analiză la rece pare să favorizeze scenariul respectiv. Prima rațiune e de ordin personal. E pur și simplu greu de crezut că Dacian Cioloș și-a lăsat pur și simplu familia și viața de la Bruxelles doar pentru un interimat de 10-11 luni în fruntea Executivului fără să aibă niciun fel de perspectivă postelectorală. Situația sa actuală e complicată și ingrată. Nu dispune decât de o majoritate conjuncturală și nu poate face multe lucruri concrete într-un timp așa de scurt. Or, nu te angajezi la așa ceva dacă nu ai, totuși, în perspectivă, o viitoare carieră politică la vârf. Iar dacă, pentru o parte dintre membrii din cabinet veniți și ei de la Bruxelles, o poziție de ministru poate fi de folos în viitor în carieră, din punctul de vedere al CV-ului, pentru el, care venea deja după una de comisar european, această miză nu avea deloc aceeași greutate.
Al doilea motiv are legătură cu situația PNL din acest moment. Partidul pare lipsit de busolă. Cu o fuziune nefinalizată și cu destule tensiuni în teritoriu, cu doi lideri lipsiți total de charismă și cu forțe centrifuge majore care atacă același segment electoral, șansele liberalilor în viitoarele alegeri se arată a fi destul de palide. Spre deosebire de situațiile din trecut, PNL, care nici măcar nu-și poate asuma postura de partid de opoziție, este văzut, la pachet cu PSD, drept parte a unei clase politice compromise. Numai că electoratul său tradițional e mult mai sensibil decât cel pesedist la acest gen de percepții. În plus, pentru acest tip de alegători, și în mod surprinzător nu doar pentru ei, Guvernul Ponta nu este văzut deloc rău. Există câteva sondaje de opinie la nivel local care indică acest lucru.
Sigur că, pentru cercurile intelectuale, pentru o parte din mass-media, plagiatul, teribilismele fostului prim-ministru, problemele sale în justiție, inclusiv asocierea cu personaje ca Dan Șova sunt păcate majore, care îl discreditează. Însă, pentru cei cărora le-a mărit salariile, pentru cei care beneficiază de pe urma eliminării penalităților la datoriile către ANAF sau chiar pentru cei care apreciază faptul că ministrul Teodorovici a fluidizat decontările pe fonduri europene, impresiile nu sunt nici pe departe atât de negative. Pe de altă parte, PNL este erodat de noi actori politici. ALDE extrage un sprijin din zona foștilor liberali radicali care nu se împacă cu fuziunea cu PDL, în timp ce Mișcarea Populară condusă de Traian Băsescu poate atrage voturi exact din segmentul PDL dezamăgit de aceeași fuziune. Așa că, punând toate aceste elemente la un loc, vedem că perspectivele electorale ale PNL, așa cum arată el în prezent, sunt puțin spus dezamăgitoare. Or, în aceste condiții, e clar că e nevoie de un transplant spectaculos care să schimbe masiv percepția publică în ceea ce îi privește pe liberali. Acesta ar putea apărea în toamna viitoare, însă, evident, succesul său depinde decisiv nu atât de performanța în sine a guvernului, pentru că într-un timp atât de scurt nu se pot face minuni, cât de percepția acestuia în opinia publică. Or, din acest punct de vedere, comunicarea și gestiunea relației cu mass-media (cu toate complicațiile văzute și nevăzute ale acesteia!) va fi esențială.
În fine, al treilea motiv sunt semnalele interesante primite deja în acest sens. Vasile Blaga a declarat la Timișoara că s-ar bucura dacă o parte dintre membrii cabinetului ar veni în PNL. Între timp, liberalii au adoptat și un cod de integritate, un decalog, extrem de constrângător. Mulți chiar au remarcat ironic că, dacă chiar se aplică codul cu pricina, cea mai mare parte a actualilor lideri liberali, în frunte cu Vasile Blaga și Alina Gorghiu, ar cam trebui să ajungă pe tușă. Or, poate chiar ăsta este rostul acestor măsuri. De a forța la un moment dat astfel de decizii radicale care să pregătească terenul pentru un desant al unei echipe de la guvern în fruntea partidului. Și ar mai fi și decizia lui Klaus Iohannis de a-l delega pe Dacian Cioloș la summit-ul european de la mijlocul lunii decembrie. Ceea ce îl încarcă pe acesta din urmă, la scurt timp de la preluarea poziției de premier, cu un important capital simbolic.
Nu avem motive deloc să privim critic ideea ca Dacian Cioloș să rămână eventual în fruntea guvernului. Din contra, există destule elemente care să ne conducă către impresia contrară, în ciuda unor bâlbe de început, în principal menținerea ministrului Tobă după dezvăluirea plagiatului acestuia. Cu toate acestea, este prematur să estimăm în acest moment şansele de reușită a unei eventuale operațiuni de rebranding a PNL de tipul celei discutate mai sus. Sunt multe capcane și multe necunoscute pe parcurs.
