De același autor
"Cînd într-o țară europeană este ales la un moment dat un guvern care își folosește puterea pentru a-și subordona mass media, a rescrie legea electorală în folos propriu, a submina independența justiției și a prelua controlul asupra Băncii Centrale putem vorbi de ghinion. Dacă însă aceeași putere este votată din nou atunci suntem deja în fața unui model de succes". Asta scria Ivan Krastev (care a dat recent un interviu Revistei 22) în Financial Times cu o lună în urmă. Se referea la Ungaria și Victor Orban. Dar cele de mai sus descriu foarte bine și situația din România.
De ce rămîn PSD și Victor Ponta lideri autoritari în toate sondajele după un bilanț mai mult decît discutabil în cei doi ani de cînd se află la putere? Iată o întrebare pe care am auzit-o des în ultima vreme. Un premier plagiator dovedit, arogant, cu excese autoritariste vizibile și tot mai îngrijorătoare (trecerea serviciilor de informații ale Internelor și Apărării direct în subordinea sa), care s-a afișat deschis și girează nonșalant personaje dubioase ca Radu Mazăre, Oprișan sau Duicu, un om care stă ore în șir în platourile TV așa cum nu o mai face nici unul dintre omologii săi din Europa și care a atins performanța de a se contrazice în afirmații de la o frază la alta, iată că sfideaza orice logică electorală normală. Gesturi și declarații care ar fi afectat masiv un politician prin alte părți par, din contra, să-i priască.
Explicația cea mai răspîndită este aceea că o bună parte din populație fiind profund dezamăgită de întreaga clasă politică (lucru confirmat de participarea anemică, doar 42 de procente, la ultimul scrutin parlamentar) s-a decuplat complet de procesul electoral așa că PSD și aliații săi de la guvernare, cu rețele redutabile de activiști și în urban și în rural, domină categoric alegerile. Se mai vorbește și despre manipularea segmentelor defavorizate, despre asistații sociali pe care o serie întreagă de lideri locali (care, din nou, sunt în majoritate PSD) îi manipulează în folosul partidului dar și despre fragmentarea și orgoliile din așa numita "zonă de dreapta".
Toate argumentele de mai sus stau în picioare, chiar dacă nu acoperă decît în parte realitatea electorală românească. Într-adevăr, mai ales în ultimul timp am auzit o mulțime de oameni inteligenți, unii chiar activi în spațiul public, lamentîndu-se că nu au pe cine vota, că s-au săturat să tot aleagă răul cel mai mic. Acest gen de poziție pare la prima vedere una luminată și responsabilă. Iată niște oameni cu adevărat independenți, eliberați de constrîngerile partizanatelor meschine și mărunte, un bun exemplu de urmat și de către ceilalți.
Fals, fie e vorba de neștiință, fie avem de a face cu declarații făcute știind că sună bine în spațiul public. Sau de demersuri manipulatorii de-a dreptul. Mai întotdeauna democrația autentică a avut de gestionat situații de acest gen. Nu degeaba cea mai bună constituție din lume, cea americană, pune într-o așa de mare măsură, aproape obsesiv, accentul pe așa numitele checks and balances, pe controlul reciproc al instituțiilor și nu mizează pe caracterul și onestitatea oamenilor care le populează, de la președinte în jos. Opinia publică este schimbătoare, vulnerabilă la demagogie și manipulare, iar ideile de bine și rău sunt pînă la urmă subiective. La puțin timp după ce trecuse, ca prim ministru, cu succes Marea Britanie prin război Winston Churchill a fost învins în alegeri de laburiștii conduși de Clement Attlee.
Dacă ne raportăm la istoria recentă vedem că una dintre condițiile esențiale pentru ca instituțiile să funcționeze este aceea a existentei unui echilibru politic. Acest lucru este cu atît mai valabil în țările în care instituțiile nu sunt decît parțial consolidate. De îndată ce acest echilibru se rupe derapajele devin galopante. Avem un exemplu chiar lîngă noi, în Ungaria. De la libertatea mass media la subordonarea justiției, totul este pus în discuție în ciuda criticilor severe venite de la Bruxelles.
Peste tot în țările în care există alegeri libere trei sunt constrîngerile care modelează comportamentul actorilor politici: 1. existența sau inexistența unui echilibru politic, nu doar în Parlament ci și pe diferite alte paliere ale puterii (primării, consilii locale și județene, regii, organisme de supraveghere si control, etc); 2. gradul de independență a justiției; 3. valorile prevalente în societate, costul politic pe care cineva îl plătește pentru fapte sau declarații fiind intim legat de acest context. De pildă în Germania, Suedia sau Danemarca un plagiator ar fi fost practic expulzat din viața publică. La noi crește în sondaje. După cum ar fi de neimaginat ca o persoană condamnată pentru corupție să cîștige fotoliul de primar. La noi e un fapt comun. Iar primele două condiții sunt în special importante în țări, ca România, în care valorile nu sunt în mod real luate în serios.
Există voci care se întreabă unde sunt cei care susțineau entuziast cu doar 7-8 ani în urmă aderarea țării la Uniunea Europeană și principiile fundamentale ale statului de drept (de tipul celor pomenite de Joe Biden sau Barrosso) ? Dacă așa multă lume ar fi crezut în ele atunci ar fi trebuit să respingă ferm ceea ce s-a întîmplat în vara anului 2012 oricît de mult l-ar fi antipatizat pe Traian Băsescu. Iar oameni ca Voiculescu, exemplul emblematic al răului care subminează din temelii bazele instituționale ale unei democrații liberale, nu ar fi fost ales în triumf nu undeva într-o zonă rurală periferică ci în inima capitalei. Trebuie să fii naiv să crezi că liberalii au ieșit din USL din cauza "nepotrivirii de caracter", a setului de valori diferit. Au făcut-o pentru că PSD îi împinsese într-o zonă periferică a guvernării și le blocase accesul la resurse.
Astfel de lucruri ilustrează pînă la urmă amploarea curentelor anti-reformiste din societate, inclusiv la nivelul elitelor. Nu e vorba nici pe departe doar de cei neinformați sau manipulați. Rectorul Universității din Suceava care, în complicitate cu Ministerul Educației, a atacat în justiție sistemul de clasificare a instituțiilor de învățămînt superior (esențial pentru a introduce o scară obiectivă de valori în zona academică) a fost aplaudat entuziast de o bună parte dintre colegii săi reuniți în Consiliul Rectorilor. Una e să saluți, așa în general, promovarea unor exigențe înalte și introducerea unor proceduri și reguli transparente și competitive în administrație și pe alte paliere instituționale și cu totul altceva să le pui în practică. Între timp mulți au descoperit că toate aceste demersuri îi încurcă serios, le aduc deservicii lor și familiilor lor. Pentru mulți români un sistem rigid de reguli și proceduri nu e deloc ceva simpatic în realitate.
Bineînțeles, la nivelul discursul public auzim altceva. Că sistemul nu e bine conceput, că nu ține cont de realități, etc De pildă, Victor Ponta și colegii săi din PSD nu spun că vor să blocheze anchetele din justiție împotriva celor din grupul lor de interese, ci că vor să curățe sistemul de băsiști. Mulți au realizat între timp că nu e deloc ușor și nici ieftin să se conformeze unor norme europene, e drept, nu rareori excesive. La stat sau în zona privată. Oameni din regiile locale sau naționale sau din administrația publică obișnuiți să acționeze într-un sistem clientelar cu rente și complicități convenabile pentru mulți formează o masă importantă și influentă din societatea românească ale cărei interese au fost efectate de ceea ce s-a întîmplat, cu bune și cu rele, cu toate poticnelile, în perioada așa numitului regim Băsescu.
Toți cei în cauză nu sunt neapărat mari fani ai PSD și cu atît mai puțin ai lui Victor Ponta. Dar pentru ei actuala putere este garanția că aceste demersuri reformiste vor fi dacă nu inversate măcar înghețate. De aceea rețeaua de susținere a PSD, și nu e vorba de cea la vedere, de activiști, este atît de extinsă. Peste tot, în sindicate, în rîndul bisericii ortodoxe, în TVR și Radio România, în rețeaua de sănătate, în sistemul școlar și în zona academică. Aceasta este armata tăcută care în mod activ sau tacit va asigura, probabil pe termen lung, dominația politică a PSD și aliaților săi. Simțind că acest regim post-Băsescu va dura destulă vreme tot mai mulți se grăbesc să i se alăture, de la Gabriela Szabo la persoane (pe hîrtie mari promotori ai reformelor) din anturajul actualului comisar european Dacian Cioloș. La urma urmei nu e nimic nou sub soare. Și în timpul regimului comunist am văzut cum, în proporție covîrșitoare, structurile și elitele s-au integrat cuminți în angrenajul puterii de atunci.
