De același autor
De cateva zile presa avanseaza cu frenezie tot felul de scenarii privind o viitoare formula de guvernare. Multe dintre ele nu au insa nici o legatura cu realitatea si se discuta doar asa, pentru a umple timpul taind firul in patru prin nenumarate talk-show-uri. Pentru ca, foarte probabil, formula catre care ne indreptam va fi aceea a semnarii unui protocol de sustinere explicita de catre PSD a unui cabinet Tariceanu III. O formula care evita anticipatele, pe care, cu exceptia PD si partial PLD, daca ne oprim doar la formatiunile cu reprezentare parlamentara, nu pare sa le doreasca nimeni altcineva, legalizeaza concubinajul politic dintre pesedisti si liberali si da prilejul celor din urma sa se mai bucure o vreme de beneficiile puterii..jpg)
E o formula proasta pentru Romania, desi majoritatea politicienilor se straduiesc din rasputeri sa demonstreze contrariul. Suntem intr-o situatie tipica de criza care ar trebui transata prin alegeri inainte de termen, daca o Constitutie extrem de proasta nu ar bloca de facto, din start, o astfel de solutie. E drept, Partidul Democrat, aflat pe val dupa consumarea referendumului, incearca insa din rasputeri prin intense manevre de culise sa obtina un astfel de deznodamant. Cu sanse mici de reusita, pentru ca in PSD pare sa fie dominant punctul de vedere care favorizeaza varianta in care partidul condus de Mircea Geoana isi intareste parghiile de sprijin institutionale, fortand PNL sa-i ofere pozitii de influenta importante la nivel central si local. Se pare de altfel ca deja a fost transata in favoarea PSD presedintia TVR, iar prin tara o multime de pesedisti asteapta nerabdatori sa ocupe pozitiile ce vor fi eliberate dupa eliminarea oamenilor propusi de catre PD. Promotorii acestei linii cred ca avantajele oferite de noile oportunitati vor stimula si mobiliza activul PSD, compensand confuzia electorala indusa de situatia ambigua a unui partid care va fi la putere fara a fi explicit in guvern, ceea ce, cu siguranta, va eroda credibilitatea mesajelor livrate public in cursul viitoarelor alegeri.
Daca e optiune buna sau nu e inca neclar, dar cel putin are o anumita logica. Pentru ca, de exemplu, PNL nu incearca nici macar astfel de dileme. Linia adoptata de conducere prin asocierea deplina a partidului la ofensiva antiprezidentiala i-a dus pe liberali intr-o fundatura din care e greu de vazut cum pot iesi. Poate ca o iesire acum de la guvernare si o fortare a alegerilor anticipate le-ar da sansa de a ramane totusi in parlament. Nu e o solutie apetisanta, evident, dar ar fi cea mai putin proasta. Numai ca stim ca acest lucru nu se va intampla. Forurile de conducere ale PNL s-au pronuntat deja.
Dar, probabil chiar, si in conditiile in care conducerea de la Bucuresti ar fi dorit parasirea guvernarii, ceea ce oricum nu a fost cazul, liderii din teritoriu nu ar fi sprijinit o astfel de decizie, aspect esential pentru o formatiune politica in care puterea este atomizata.
Liberalii au ajuns sa detina, ca niciodata dupa 1990 incoace, o multime de functii la nivel central si local. Multi dintre oamenii din activ, care ocupa pozitii la varf in institutii descentralizate ale statului, care adesea mai castiga si zeci, daca nu sute de milioane datorita pozitiilor pe care le ocupa in felurite consilii de administratie, sunt foarte tineri, uneori abia iesiti din facultate, fiind proiectati acolo datorita puternicei organizatii de tineret liberale aflate sub influenta directa a lui Bogdan Olteanu. Asa ca nu e greu de imaginat ca pentru niste oameni pe care adesea nu-i asteapta mai nimic interesant, in cazul in care si-ar pierde functiile actuale, perspectiva parasirii guvernarii e un adevarat cosmar. De aceea nici nu e surprinzator ca ideea de a trece in opozitie, avansata recent de Ludovic Orban, a fost primita cu o totala lipsa de entuziasm. Cea mai mare parte a activului liberal vrea ca lucrurile sa ramana exact asa cum sunt acum. Cat priveste strategia politica pe termen lung, ei bine, mai toata lumea asteapta miracole, ca lucrurile sa se rezolve cumva de la sine.
Ghinionul PNL e ca nu mai exista nici un grup in interior capabil sa ofere o alternativa credibila la actuala conducere si linie politica. Cei care ar fi putut sa o faca sunt acum in PLD. De aceea o revolta interna nu e de asteptat in acest moment. In schimb, ea nu poate fi exclusa dupa alegerile europarlamentare de la sfarsitul anului, cand foarte probabil scorul liberal va fi unul foarte prost. Va fi insa, aproape sigur, prea tarziu. Doar cu multa sansa PNL se va mentine deasupra liniei de 5 procente care sa-i asigure intrarea in parlament.
