Batalia pentru TVR

 Trebuie sa fii extrem de naiv ca sa-ti imaginezi ca articolele din cotidianul lui Dan Voiculescu in care era atacata conducerea  TVR au fost determinate exclusiv din grija pentru banul public, asa cum sustinea duminica cineva din conducerea Jurnalului National. Si asta desi situatia financiara generala a Societatii Romane de Televiziune este departe de a fi una infloritoare si exista suficiente semne de intrebare privind oportunitatea externalizarii in ritm sustinut a productiei de emisiuni, in conditiile in care structura de personal a ramas, ca numar, neschimbata, daca nu chiar a crescut. Asta nu inseamna ca acest demers nu trebuia inceput, pentru ca era realmente nevoie de o fata noua a programelor, ci doar ca, fara o strategie viabila, se poate ajunge la o destabilizare financiara a institutiei. In plus, dincolo de tonul inchizitorial si tendentios din articolele cu pricina, foarte departe de rigorile de stil care ar trebui sa caracterizeze o investigatie jurnalistica, raman de lamurit cel putin cateva acuze concrete privind suparatoare conflicte de interese. Rezultatul? Se pregateste un troc: presedintele director general spera ca vor veni vremuri mai bune in ceea ce il priveste, daca o va pune pe liber pe Rodica Culcer, directorul Departamentului de Stiri, care pare sa fi iritat din cale afara si PNL, si PSD.

 Dar ce se intampla in Televiziunea publica? Cata influenta politica mai exista inca acolo si cine detine cu adevarat controlul manetelor de comanda? Ce jocuri se fac si cum se cheltuiesc banii? Pana in 2005, in perioada guvernarii Nastase, astfel de subiecte erau unele extrem de fierbinti. Acuzele privind influentarea agendei jurnalelor de stiri de catre oameni apropiati primului ministru de atunci se tineau lant. De fapt, nici nu era nevoie de analize sofisticate pentru a constata aservirea politica a institutiei cu pricina. Rezultatul era vizibil, fara dificultate, pe micul ecran. Imediat dupa alegeri s-a constituit o comisie de ancheta in parlament pe aceasta tema si, desi concluziile acesteia au fost vehement contestate de opozitie, s-a ajuns pana la urma la demiterea Consiliului de Administratie, prin respingerea raportului de activitate al  Societatii Romane de Televiziune. Dupa care fost numit un nou CA, un nou presedinte, Tudor Giurgiu, si, in mare, s-a asternut linistea asupra subiectului.

 In mod atipic,  TVR nu mai a starnit o buna bucata de vreme controverse majore si, in general, serviciile publice de radio si televiziune pareau sa fi iesit cu totul din sfera de interes politic si mediatic, cum era obiceiul in trecut. De ce s-a intamplat asa? Exista probabil doua mari explicatii. Pe de o parte, maniera in care au fost gestionate Stirile chiar s-a schimbat. Presiunile politice sunt, fara discutie, mult mai putin evidente. Pe de alta parte, s-a schimbat peisajul mass-media in general. Zi de zi, dimineata, la pranz si seara, timp de ore intregi, trei televiziuni de stiri gazduiesc dezbateri politice pe banda rulanta. De regula, sunt doar vorbe despre vorbe. Cand tragi linia, nu ramane de fapt mare lucru, nu afli lucruri noi, ci asisti mai degraba la un fel de show cu prestatii previzibile din partea invitatilor. Insa acest fenomen a erodat sever relevanta politica a Televiziunii publice. In momentele tensionate, de care, dupa cum se vede, nu ducem deloc lipsa in ultimul timp, atunci cand sunt in derulare evenimente spectaculoase, oamenii urmaresc in primul rand canalele de stiri private. In plus, prezenta generoasa a politicienilor pe micile ecrane la Realitatea TV, la Antena 3 sau chiar la minusculul N 24 satisface din belsug orgoliul supradimensionat al acestora, diminuand astfel si presiunile exercitate in mod traditional asupra Televiziunii publice.

Perioada de gratie a luat insa sfarsit. Iar pretul pentru graba cu care s-a decis, in vara anului 2005, sa se treaca la numirea unui nou Consiliu de Administratie, fara a modifica inainte legislatia care guverneaza serviciile publice de radio si televiziune, asa cum cerea insistent societatea civila, il platim acum. Un necesar proces de reforma a fost inghetat, pentru ca nimeni nu-si mai imagineaza acum ca o lege buna in materie ar mai putea fi votata in noile conditii. Atunci, ar fi bine sa ne aducem totusi aminte, doar presedintele Basescu s-a opus acestei solutii deloc fericite. A refuzat chiar sa-si desemneze reprezentanti in cele doua consilii. Fara succes. Ceilalti au sustinut ca noua lege va fi votata ulterior, pana la sfarsitul anului 2005. Numai ca, intre timp, au venit inundatiile, criza anticipatelor, relatiile intre PNL si PD s-au deteriorat si totul a ramas in suspensie, pe termen nedefinit.

 Asa se face ca si astazi toate elementele din cauza carora  TVR, ca si Radio Romania de altfel, este extrem de vulnerabila la presiunile politice sunt bine mersi la locul lor. Institutiile depind de bunavointa Executivului, care fixeaza nivelul taxei audiovizuale. Iata un prim instrument de presiune. Al doilea e legat de aprobarea raportului de activitate in parlament. Daca raportul este respins, indiferent de motivatie, pentru ca in esenta este vorba de un vot politic, intregul CA este demis. Cum nimic nu s-a schimbat intre timp in ceea ce priveste cadrul de reglementare, acest gen de butoane de interventie raman la fel de active ca pe vremea guvernarii Nastase. Si se pare ca vor fi si utilizate ca atare in perioada imediat urmatoare.

 Vartejul politic declansat dupa 1 ianuarie 2007 nu avea cum sa ocoleasca  TVR. Totul a inceput atunci cand, intr-un context destul de confuz, Televiziunea publica a pierdut in favoarea postului de televiziune Kanal D, apartinand grupului turc Dogan, drepturile de transmisiune a meciurilor diviziei nationale de fotbal. Putin dupa aceea, au inceput si atacurile furibunde venite dinspre Jurnalul National in zilele din urma. Adevarata cheie de lectura e oferita insa de criticile vehemente indreptate impotriva Rodicai Culcer, un personaj devenit cu totul indezirabil pentru frontul anti-Basescu. Am avut primele semne explicite atunci cand am asistat la atacurile virulente venite si de la Ion Iliescu, dar si de la Calin Popescu Tariceanu.

 Cu acest prilej putem vedea,  live, cum poti construi un scandal menit sa-l puna sub presiune pe presedintele TVR pentru a obtine eliminarea directorului Departamentului Stiri. Ca la biliard. Un bun studiu de caz: iata cum pot fi intrebuintate cu folos Antenele si Jurnalul National din panoplia lui Dan Voiculescu. Liderul conservator incepe sa devina un adevarat expert in materie. In baza unor intelegeri din culise, el creeaza premizele declansarii atacurilor impotriva redutelor considerate deranjante pentru coalitia anti-Basescu, in care liberalii incearca sa se expuna direct cat mai putin posibil. Tehnica a fost utilizata si la declansarea atacului impotriva Monicai Macovei, si la instituirea comisiei de ancheta din parlament privind suspendarea lui Traian Basescu.

Si, dupa cum se vede, sistemul functioneaza. Duminica, in cursul unei conferinte de presa, Tudor Giurgiu a anuntat ca ii va solicita Rodicai Culcer demisia. Sigur, se vorbeste despre demiterea mai multor sefi de departamente. Premiul cel mare il stim insa cu totii. E o tactica riscanta insa si pentru Tudor Giurgiu, si pentru cei care au orchestrat din umbra demersul. Demiterea directorului de Stiri nu e chiar asa usor de fortat. Pentru ca, din punct de vedere formal, nu va fi usor sa explici cum de ajungi sa ii acorzi Rodicai Culcer la evaluarea semestriala o nota sub 6, o conditie contractuala care ar justifica eliberarea ei din functie, dupa ce, la cele doua de dinainte, a obtinut calificative peste 9. In al doilea rand, intregul proces va crea multe valuri in exterior, va readuce in discutie problema presiunilor politice la care este supusa Televiziunea publica si nu va face decat sa atraga si mai mult atentia asupra campaniei mediatice montate impotriva lui Traian Basescu. Probabil insa ca, pentru artizanii acesteia, e pana la urma un pret care merita platit.