De același autor
Anul 2016 debutează sub cele mai negre auspicii. Anunțul de astăzi al Coreei de Nord că a ar fi testat cu succes o bombă cu hidrogen, o știre care domină toate fluxurile de știri în acest moment, nu a făcut decît să ridice la cote explozive temperatura unui climat geopolitic oricum grav deteriorat de tensiunile din zona Golfului dintre Arabia Saudită și aliații săi din regiune, toate țări predominant sunnite, și Iran, o teocrație în care trăiesc cam o treime dintre musulmanii shiiți de pe planetă. Anunțul de la Pyongyang vine cu două zile înainte de ziua de naștere de vineri a "Marelui Succesor", Kim Jong Un, cel de-al treilea dictator din regimul dinastic care a condus Coreea de Nord încă de la constituirea țării. El face foarte probabil parte din regia propagandistică care însoțește obligatoriu acest gen de evenimente și este menit să consolideze poziția tînărului lider nord coreean care s-a dovedit pînă acum semnificativ mai impredictibil decît tatăl și bunicul său, poate și dintr-un sentiment de insecuritate.
Dacă anunțul se confirmă ar fi o evoluție majoră și foarte gravă. Bomba cu hidrogen este mult mai distructivă decît cea atomică. De pildă, cea testată de Statele Unite în 1954, în atolul Bikini din Pacific, a fost de 1000 de ori mai puternică decît cea de la Hiroshima. E adevărat, plecînd de la analiza efectelor post-explozie (precum datele seismice) majoritatea experților și serviciile de informații sunt sceptici că ar fi fost cu adevărat o detonație termonucleară. Însă chiar și în aceste condiții există informații recente că programul nuclear nord-corean (care a debutat în 2006- 3 din cele 4 teste făcute pînă acum fiind în perioada administrației Obama) ar fi de fapt semnificativ mai avansat decît se credea. Se estimează că în prezent Pyongyang-ul deja dispune de 20 de încărcături nucleare și ar putea avea un număr dublu la sfîrșitul anului 2016. Oricum, chiar dacă nu sunt finalizate în prezent, cercetările în direcția fabricării unei bombe cu hidrogen sunt și ele probabil destul de avansate.
E greu de crezut că Pyongyang-ul chiar ar putea decide la un moment dat să utilizeze armele nucleare, oricît de imprevizibil ar Kim Jong Un. Însă sub acest scut atomic regimul de acolo își poate permite să sfideze fără mari rețineri comunitatea internațională. Pe diferite planuri, de la intensificarea acțiunilor de cyberterorism la alte gesturi agresive, mai ales în regiune. Nu se poate exclude cu totul nici măcar ideea de a furniza o încărcătură nucleară unei organizații teroriste. De pildă, deși regimul nord-corean a negat că ar fi fost la originea atacurilor cibernetice împotriva studiourilor Sony, serviciile de informații americane sunt convinse de acest lucru. În plus, și asta este poate cel mai grav, Coreea de Nord poate fi un exemplu pentru alte regimuri totalitare agresive care ar putea fi și ele tentate să intre în cursa de obținere a tehnologiilor nucleare. Iar pentru a face lucrurile si mai complicate, dincolo de declarațiile de condamnare care au curs în ultimele ore, la Seul, Tokyo, Washington și chiar la Moscova si Beijing, capacitatea comunității internaționale de a schimba prin presiuni comportamentul agresiv al Pyongyang-ului este aproape zero. Cu excepția Chinei care, deși iritată de astfel de gesturi, nu este deloc dispusă să pericliteze soarta regimului Kim Jong Un. Din diverse considerente. De la dorința de a ține în șah aliații Statelor Unite din regiune, Coreea de Sud și Japonia, pînă la îngrijorarea că s-ar putea confrunta cu un flux imigraționist peste granița comună.
Din acest ultim punct de vedere, deși nu este neapărat vizibil la prima vedere, există un fir roșu care unește cele două provocări majore ale momentului: ambițiile nucleare ale Coreei de Nord și deteriorarea gravă a conflictului din Orientul Mijlociu. După ce Statele Unite și alte puteri occidentale au semnat un tratat cu Iranul care în teorie ar trebui să împiedice Teheranul să construiască arme atomice (mulți analiști avînd însă serioase dubii că regimul de acolo va respecta cu adevărat, pînă la capăt, termenii acordului), Arabia Saudită, care s-a simțit abandonată de principalul său aliat strategic, Statele Unite, a declarat deschis că nu exclude opțiunea de a lansa un program militar nuclear propriu. O opțiune care ar putea fi și mai tentantă acum cînd tensiunile iraniano-saudite au atins cote atît de ridicate, cu un răspuns pe măsură, previzibil, al Teheranului.
Tensiunile sectare dintre sunniți și shiiți nu sunt un lucru nou. La originea acestora a fost schisma de acum 14 secole care i-a împărțit pe musulmani în două mari tabere. În acest moment shiiții reprezintă doar maximum 13-14 procente din totalul musulmanilor din lume. Însă în ceea ce privește Orientul Mijlociu regimurile shiite sunt la putere în trei puncte cheie: în Iran ( o țară cu 77 milioane de locuitori), la Bagdad (deși în teorie guvernul are în componență și sunniți, pozițiile importante sunt controlate de shiiți, care dețin majoritatea în țară) și în Siria. Ultimele două state sunt în centrul disputelor regionale pe un teren periculos de instabil și extrem de violent pe care se confruntă ISIS, Rusia, Iranul, Turcia, kurzii, Arabia Saudită și aliații săi plus principalele puteri occidentale.
Avem așadar de a face cu un pachet geopolitic exploziv în care vechile diviziuni și tensiuni religioase sectare sunt amplificate de o mulțime de ambiții, resentimente, falii ideologice. Iar asta se întîmplă într-un moment în care administrația Obama, al cărui comportament excesiv de retractil pe plan internațional este incriminat nu numai de adversarii republicani, pare nu doar depășită de succesiunea de crize externe ci mai degrabă interesată de disputele politice interne. Principala dezbatere de la Washington din acest moment este cea legată de legislația în privința armelor. Sigur, e vorba de o problemă importantă în America, cu puternice accente ideologice. Însă abordînd-o acum Barack Obama încearcă, pe de o parte, să-și lase amprenta pe ceva semnificativ la sfîrșit de mandat (în condițiile în care deciziile sale de politică externă au stîrnit destule nemulțumiri în lume) iar, pe de alta, să încerce să influențeze în favoarea democraților campania electorală pentru Casa Alba. Nimic anormal, desigur. Problema este că în acest timp peisajul geopolitic global devine unul tot mai exploziv, cu fiecare zi care trece.
 - Copy.jpg)
Comentarii 11
Felix - 01-08-2016
Iara se publica selectiv comentariile, as vrea sa inteleg criteriul de accept/reject. Hai sa mai incerc unul. Articolul e intr-adevar foarte biased, in sine e perfect legitim, numai titlul ala cu "analiza 22" e eronat. Corect ar fi "opinie". Din punctul meu de vedere, cui nu ii place ce face Obama ar putea sa spuna concret ce ar fi facut el. Deal-ul cu Iranul e periculos, dar un Iran fara nici o inspectia ONU e si mai periculos; deal-ul include si inspectii. Un pic mai mult control al armelor merge impotriva "american way of being", dar 30 000 morti pe ani sunt de asemenea impotriva acestui mod de a fi (in 5 ani un oras ca Pitesti-ul ar ramane gol daca ar fi impuscati 30 000 / an) Obamacare a salvat vieti omenesti, mii de oameni ar fi muri fara Obamacare, si acum vor trai. Ca directie generala insa, imi pare ca articolul vede corect: Coreea de Nord si Orientul Mijlociu sunt pericole uriase la adresa omenirii, si nu pare sa stie nimeni cum sa tratam aceste pericole.
RăspundeGheorghe Popescu - 01-07-2016
Un proverb spune sa-ti tii aproape prietenii, dar dusmanii sa ii tii si mai aproape. Daca sauditii sint atit de rai cum spui dumneata, stau si ma intreb cit de bine o sa fie lumii astia civilizate, cu sauditii aliniati cu rusii. Cei mai mari producatori de petrol in tabara lui Putin! Intr-adevar, o mare realizare a presedintelui american! Mai pui la socoteala si racirea cu evreii in favoarea iranienilor si ai un cocteil Molotov perfect. Ca tot vorbesti dumneata de pace aici! In ce priveste revigorarea industriei auto, a fost inceputa de Bush. Ford a refuzat categoric orice ajutor si a iesit mult mai bine din criza. Vom vedea rezultatele acestei guvernari la viitoarele alegeri. Daca americanii o vor vota cu catel si purcel pe Holary, atunci actualul presedinte a avut priza la public, daca e pe dos, atunci administratia lui a fost un fiasco. Oricum, doar americanii au dreptul sa-l judece si sa decida, ca e presedintele lor, nu al socialistilor ofuscati din tabara putinista, care viseaza cai verzi pe pereti si fac propaganda aici pe net. Domnul Lazescu e doar un jurnalist care spune lucrurilor asa cum le vede el, nu cum doreste Internationala a saptea.
Răspundemihailstanciu - 01-07-2016
Din pacat articolul este serios dezechilibrat din cauza bias-ului politic al autorului.Acordul americano-europaeno-rus cu Iranul a fost cel mai bun fel de a iesi dintr-o situatie care se apropiase periculos de razboi.Am ajuns oare atat de fanatici in sustinerea ideologiilor incat sa preferam razboiul ca solutie?Si sa acoperim de insulte si epitete derogatorii personalitati precum Obama si Papa Francisc care vad razboiul ca degradarea ultima a umanitatii?Suntem inundati de descriptii incriminante ale "terorismului" iranian dar nu auzim decat o tacere asurzitoare cand e vorba de Arabia Sauita,care executa disidentii politici,care sprijina cu arme si bani ISIS,care reduc drepturile cetatenesti,politice si de orice alta natura la o gluma.Dramele in care isi pierd viata prin impuscare un numar din ce in ce mai mare de americani,inclusiv copii,sunt bagate sub pres,iar incercarile Presedintelui american de a introduce masuri asiguratorii la momentul cumpararii armelor(fara nici o limitare a dreptului de a avea arme-(o minciuna sfruntata a lobby-ului NRA) sunt descrise ca manevre electorale!Si apropos,dle Lazescu,Presedintele Obama lasa mai multe realizari "semnificative" cum le numiti dvs,la sfarsitul celor doua mandate:asigurarea medicala,salvarea industriei de automobile,programul de ameliorare al infrastructurii,scaderea semnificativa a somajului,iesirea din recesiune,modificari importante in legislatia imigratiei,etc
RăspundeGheorghe Popescu - 01-07-2016
Pt.Felix: Ghilimelele nu sint inregistrate in noul format al revistei. Comentariul a fost scris ca o nota de sarcasm. Vezi comentariile si actiunile conducerii orasului Koln.
RăspundeFelix - 01-07-2016
@profesoru: corect, si nu i s-a dat ci i s-a luat, adica nu impartim ci inmultim, sau invers:))) Nu mai scriu nici un mesaj cand sunt obosit, ca vaz ca oboseala si neatentie imi dau crampe aritmetice:))
RăspundeFelix - 01-07-2016
In plus, daca regimul nord-coreean ar cadea in mod violent, China si Coreea de Sud s-ar trezi brusc cu 10 milioane de refugiati, ceea ce nu isi doresc nici ei si nici vreun prieten de-al lor, ba nici macar vreun adversar.
RăspundeFelix - 01-07-2016
@Gheorghe Popescu: de unde ai scos-o frate pe asta cu "e vina lor ca au iesit pe strada"? Asa gandeste lumea in Romania?
Răspundeprofesoru - 01-07-2016
Cei 70.000 de morti pe an in Iraq echivaleaza cu 700.000 de morti la o populatie de 10 ori mai mare. Adica, proportional la populatie, mortalitatea prin impuscare in SUA a fost de 23 ori MAI MICA decat in Irak-ul sub ocupatie, dottore :)
RăspundeFelix - 01-07-2016
In SUA mor prin impuscare cam 30,000 oameni anual. Daca e sa ii credem pe cei mai inversunati critici ai americanilor in chestiune Irak, atunci intre 2003 si 2011 au murit pana la 600,000 oameni, adica ceva mai mult de 70,000 pe an. Si daca ne gandim ca Irak-ul are o populatie de aproape 10 ori mica decat USA, vedem ca, proportional la populatie, mortalitatea prin impuscare in SUA a fost de 5 ori MAI MARE decat in Irak-ul sub ocupatie.
Răspundeprofesoru - 01-06-2016
Coreea de Nord a fost şi este un caz special. Dacă americanii ar fi distrus instalaţiile nucleare nord-coreene, Seulul, cu 10 milioane de locuitori, aflat la vreo 30 km. de linia de demarcaţie, ar fi fost supus drept represalii unui atac convenţional devastator. Alte state cu ambiţii nucleare nu beneficiază de acest avantaj al nord-coreenilor şi instalaţiile lor nucleare ar fi distruse de americani dacă ajung într-o fază avansată cu fabricarea bombelor.// Siitii sunt majoritari şi în Azerbaijan, iar şiiţii Houthi controlează capitala Yemenului, Sanaa.
RăspundeGheorghe Popescu - 01-06-2016
Mie mi se pare ca cel mai grav lucru e ca am devenit imuni la astfel de stiri. Stirile despre polei sau viscol sint mai importante decit ca un dictator dement a obtinut bomba cu hidrogen. Zeci de femei sint agresate de refugiati arabi in inima Germaniei? E vina lor ca au iesit pe strada. In schimb devenim lei paralei si scuipam simbolurile crestine. Nu ne mai trebuie Mos Craciun, e de bon ton sa fim intelectuali superiori si ne batem joc de cei care inca mai cred in Dumnezeu. In ce priveste criza din Orientul Mijlociu, cred ca dictatorii locali au avut si ei rostul lor, sa-si tina salbaticii intre propriile hotare. Cei care vor pierde cel mai mult sint democratii americani, indecisi, mult prea pacifisti pentru o lume atit de razboinica, si teribil de “intelectuali”. Se pare ca omenirea inca mai are nevoie de mina forte. Obama se chinuie sa scoata pistoalele din casele americanilor, in timp ce rusul distribuie Kalasnicoave in stinga si-n dreapta.
Răspunde