De același autor
Destinatarii acestor mesaje se gasesc evident exclusiv in interior. Cei din afara stiu fara indoiala ca nu trebuie sa ia in serios mai mult decat trebuie afirmatiile facute pe parcursul campaniilor electorale. Dar care este ecoul in interior? Cei pentru care lipsa vizelor conteaza cu adevarat sunt in general destul de informati pentru a nu inghiti prea usor astfel de gogosi de alegeri. Pentru ca sutele de mii de romani plecati la munca in strainatate din zonele rurale sarace, in afara de faptul ca au trimis acasa sute de milioane de euro in fiecare an, contribuind astfel semnificativ la cresterea produsului intern brut cu care se lauda acum Executivul, nu numai ca si-au modificat intre timp semnificativ felul lor de a gandi dar l-au influentat si pe al celor ramasi acasa. Un proces care a erodat, de altfel, semnificativ un electorat care era traditional captiv PSD. Pe de alta parte, acuzele lansate impotriva lui Basescu nu au facut decat sa intareasca un mesaj prin care el a vizat cu precadere alegatorii lui Vadim Tudor. Un fel de serviciu pana la urma.
De fapt, aceasta disputa se inscrie intr-una din cele doua teme fundamentale care domina actuala campanie electorala: coruptia, aroganta puterii, pe de o parte, si competenta, calificarea profesionala, pe de alta. Stiind foarte bine ca nu mai are practic cum sa demonteze o perceptie publica bine consolidata atunci cand vine vorba de coruptie, PSD se concentreaza masiv pe a doua tema, readucand in prim-plan discutiile pe marginea responsabilitatilor din trecut si a capacitatii de administrare a tarii. In plus, partidul de guvernamant se zbate sa inoculeze ideea ca Traian Basescu nu este de fapt calificat pentru pozitia de sef al statului, un exemplu fiind presupusa sa incapacitate de a gestiona relatiile Romaniei cu principalii ei parteneri occidentali.
Strategia adoptata de PSD e relativ limpede. Discutiile pe programul de guvernare fiind de natura tehnica, greu digerabile la nivelul marii mase de alegatori, Alianta poate doar cu greutate sa marcheze puncte prin propunerile pe care le inainteaza. In schimb, se expune astfel permanent atacurilor emise de putere, concluzia logica fiind aceea ca e de preferat predictibilitatea unei guvernari PSD, cu toate tarele ei, unei aventuri in necunoscut cu liberalii si democratii. Asa ca ceea ce face acum PSD este sa trimita mesaje negative, mesaje sperietoare, care sa exemplifice posibilele efecte ale deficitului de competenta de care s-ar face face vinovata Alianta D.A. si candidatul ei in alegerile prezidentiale. Ni se spune, de exemplu, ca masurile de relaxare fiscala propuse de opozitie ar putea conduce la imposibilitatea de a plati la un moment dat in cursul anului 2005 salariile bugetarilor si pensiile. Sau ca procesul de integrare europeana ar putea fi compromis daca va castiga alianta dintre liberali si democrati.
E prematur sa spunem daca acest tip de abordare care completeaza alte acuze emise de PSD, precum cele care isi propun, mai ales la sate, sa inoculeze teama ca o schimbare de guvernare ar duce la pierderea subventiilor de tot felul oferite generos de partidul condus de Adrian Nastase in ultima perioada, va avea pana la urma succes. In primul rand, pentru ca si Alianta D.A. a punctat din acest punct de vedere. Discutiile, atatea cate au fost, au lasat totusi impresia ca si opozitia este capabila nu numai sa critice coruptia din tara, ci sa si discute relativ competent pe teme precum reforma fiscala. Mai mult, o analiza comparativa a celor doua programe de guvernare facuta de un grup de experti la solicitarea saptamanalului Dilema veche a dat chiar opozitiei note ceva mai bune. Pana la urma, batalia electorala de pe 28 noiembrie va fi transata in functie de capacitatea coalitiei PNL-PD de a convinge alegatorii ca riscul pe care si-l asuma scotand PSD de la guvernare e cu adevarat unul putin semnificativ. Ca, altfel spus, consecintele unei schimbari politice la Bucuresti nu vor fi nici pe departe atat de negre precum le picteaza partidul domnului Nastase.
