De același autor
"Scopul fundamental al modificarilor legislative este cel al aplicarii, in justitia romana, a epurarii si inlocuirii pe criterii politice a tuturor celor cu functii de conducere, proces care se desfasoara in toate structurile societatii romanesti, de sase luni incoace, cu consecinte dezastruoase. In domeniul justitiei acest fapt este neconstitutional si intolerabil." Citatul ii apartine lui Adrian Nastase si este extras din scrisoarea pe care acesta i-a adresat-o lui Franco Fratini, comisarul european pentru Justitie si Afaceri Interne.
"Ne aflam in fata unei incercari clare de a schimba regimul politic din Romania intr-un sistem autoritar", clameaza dramatic si Adrian Severin. Si, cum un astfel de pericol mortal trebuie privit cu toata seriozitatea, el a tinut sa precizeze ca PSD a inceput sa sesizeze mai multe organisme internationale pentru a cere o expertiza pe proiectele de legi initiate de Ministerul Justitiei. Potrivit lui Severin, PSD a contactat deja Consiliul Europei, Comisia de la Venetia si Departamentul pentru Afaceri Juridice al Consiliului Europei. La fel de ingrijorat se declara a fi si Cristian Diaconescu, fost ministru al Justitiei, care crede ca obiectivul esential al limitarii interferentei politicului in actul de justitie este grav afectat prin propunerile de reforma initiate de ministerul condus de Monica Macovei.
Cuvinte grele. Daca le-am lua ad litteram, ar trebui sa fim de-a dreptul ingrijorati in legatura cu soarta democratiei in Romania. Perspectiva se schimba insa semnificativ, daca privim lucrurile prin prisma bataliei politice. In plus, exponentii guvernarii trecute dispun de resurse de credibilitate extrem de subtiri cand aduc astfel de acuze. De altfel, raspunderea pentru introducerea clauzei de salvgardare pe problemele legate de justitie revine exclusiv fostei guvernari si are legatura directa cu petele negre acumulate in acest domeniu in perioada 2001-2004. Asa ca astfel de diatribe au un impact destul de limitat si asupra mass-media, si asupra opiniei publice in general.
Si atunci, de ce oameni politici precum cei mentionati mai sus, care nu pot fi nici intr-un caz suspectati de lipsa de inteligenta si de realism, se angreneaza sub stindardul PSD intr-un atac atat de virulent impotriva demersului de reforma a justitiei propus de Monica Macovei? Pentru ca ar fi putut alege teme pe care cei in cauza sa fie mai confortabili din punctul de vedere al credibilitatii. Motivul e acela ca prezervarea cu doar mici retusuri cosmetice a actualului sistem din aparatul de justitie in ansamblu, care la varf e in mare parte mostenit din perioada comunista, e chiar un obiectiv strategic major al fostei puteri, fiind una din redutele de rezistenta esentiale, din perspectiva bataliei politice autohtone. Un aspect sesizat doar in mica masura si de catre un segment al societatii civile care, eludand acest context, tinde sa vada lucrurile pur tehnic si sa insiste, asa cum o face si PSD, pe ideea ca actualul mecanism e in regula si ca e nevoie doar de eforturi pe partea de implementare.
Interesul fundamental al PSD este de a prezerva inertiile si complicitatile puternic sedimentate in structurile aparatului institutional din justitie. Chiar daca acesta nu se suprapune total in plan politic cu partidul, mentinerea integritatii sale in formula actuala asigura la nivel instinctiv o relatie privilegiata cu acesta si garanteaza pana la urma protectia impotriva unor atacuri devastatoare, mai ales in teritoriul coruptiei inalte, dar si prezervarea bazei de putere a PSD in general. Or, din acest ultim punct de vedere, o miza importanta este chiar aparatul de justitie. De unde si aceasta batalie acerba, mai ales pentru respingerea a doua dintre propunerile facute de Monica Macovei. E vorba de mecanismul de numire a procurorilor si diminuarea varstei de pensionare pentru magistrati. Pentru ca toate numirile in structurile cheie din aparat, de la CSM la Curtea Constitutionala, au fost facute in perioada in care controlul PSD asupra statului era absolut, ele reflecta in mod natural realitatea politica a acelui moment. Inghetand sistemul in acel punct si golind de continut rolul ministrului Justitiei, ideea de primenire si reformare a acestuia devine mai degraba o gluma.
Asa se explica de ce Adrian Nastase si colegii sai de partid descriu "neschimbarea" drept o garantie a independentei politice a justitiei. Chiar daca ei nu sunt probabil prea populari cu acest discurs la nivelul opiniei publice autohtone, o fac totusi pentru ca vizeaza un auditoriu relativ restrans, dar important: oamenii cheie plasati de fosta putere in intregul aparat institutional, inclusiv cel din justitie. Altfel spus, mesajul transmite un semnal de incurajare si de reafirmare a unor aliante traditionale. Pe plan extern, scopul este de asemenea unul punctual: acela de a mina pe cat se poate sprijinul substantial oferit de Bruxelles in favoarea demersurilor Monicai Macovei.
Chiar daca Franco Fratini are probabil destule informatii in acest moment pentru a intelege ceea ce se intampla cu adevarat la Bucuresti, el va avea probabil dificultati acum, cand i s-a cerut explicit acest lucru, sa sustina deschis masuri care, desi justificate in contextul romanesc, intra oarecum in coliziune cu cadrul de abordare tehnica acceptat in Uniunea Europeana. Si sa nu subestimam nici alte jocuri de culise. Si Mircea Geoana, si Adrian Nastase au destula trecere si la Bruxelles, si in marile capitale europene, iar PSD tocmai a devenit membru plin al Internationalei Socialiste. In aceste conditii, daca fostul partid de guvernamant reuseste sa atenueze semnificativ sprijinul din exterior pentru pachetul de reforma din Justitie, capacitatea sa de a-l mina in interior creste considerabil, mai ales in conditiile existentei unei fragile majoritati parlamentare.
Prin aceste miscari sofisticate, PSD se dovedeste inca o data o masinarie politica redutabila, chiar si in conditiile in care are inca probleme interne serioase sa absoarba eliminarea influentei politice a lui Ion Iliescu. O realitate de care Alianta ar trebui sa tina cont in mod serios, cu atat mai mult cu cat pana acum nu a dovedit ca dispune de un strateg politic de talia lui Adrian Nastase, iar suspendarea de facto a proiectului de fuziune dintre liberali si democrati lasa oricand loc aparitiei unor falii de interese periculoase la nivelul coalitiei aflate la putere.
