De același autor
În ciuda previziunilor exprimate public în presa autohtonă, pînă la urmă Corin a Crețu a primit totuși un portofoliu considerat important. Cel al Politicilor Regionale. Asta pare să infirme analizele anterioare și să reliefeze riscurile unui astfel de demers atunci cînd e vorba de un proces în evoluție. Faptul în sine confirmă o apreciere făcută imediat după anunțul făcut de Junker de către cotidianul "Le Monde" care vorbește despre o Comisie extrem de "politică". În care, în ciuda declarațiilor sale publice, Jean-Claude Junker a încercat să acomodeze într-o mare măsură și sensibilitățile naționale și intereselor principalelor grupuri politice pan-europene. Așa că adecvarea candidaților la pozițiile concrete de comisar a trecut, așa cum s-a întîmplat și în cazul Federicăi Mogherini, pe planul doi al priorităților.
În ciuda portofoliului primit în final de România, continui să cred că cele mai multe dintre reproșurile la adresa nominalizării trimise de la București la Comisia Europeană rămîn în fapt la fel de valabile. Într-un elan naționalist euforic mass media autohtonă s-a grăbit să iasă cu titluri de genuri: "Corina Crețu va gestiona un buget de 350 de miliarde de euro". Din punct de vedere tehnic e corect. Însă birocrația bruxelleză nu funcționează ca aceea de la București. În fapt, ea se va afla în vîrful unui uriaș aparat care urmărește aplicarea strictă a procedurile care țin de eliberarea tranșelor de bani către beneficiari și de controlul manierei în care banii europeni sunt cheltuiți.
Ca și în cazul altor poziții de comisar persoanele cheie din aparat sunt de fapt directorii generali responsabili ai diferitelor departamente, oameni de regulă cu vechime, cu stadii de ani buni de zile în interiorul Comisiei. Cu atît mai mult acest lucru este valabil în cazul unor persoane lipsite de o experiență adminsitrativă consistentă. Limitele de manevră ale comisarului responsabil, capacitatea acestuia de a-și favoriza țara de origine în cazul unui proces extrem de rigid, atît de bine pus la punct timp de ani de zile (după cum știu foarte bine toți cei care fie au gestionat fie au beneficiat de fonduri europene) sunt extrem de reduse. Tot ce poate face eventual Corina Crețu este cel mult să ofere unele informații în avans și în privat guvernanților de la București.
Pe de altă parte, la nivelul Colegiului Comisarilor, executivul UE, vocea Corinei Crețu va fi una puțin influentă. Asta nu ține neapărat de portofoliu ci de persoană. Sunt prea mulți oameni grei în jurul mesei: foști premieri, vice-premieri, miniștri sau comisari europeni. Ca o observație, Junker a găsit de cuviință să o laude explicit pe Kristalina Georgieva, fostul comisar responsabil pentru portofoliul de Ajutor Umanitar, pe care a și desemnat-o și vicepreședinte al Comisiei. Bulgăroaica, de profesie economist, va administra portofoliul Bugetului și Resurselor Umane și cu siguranța va fi semnificativ mai influentă decît Corina Crețu: datorită poziției în Colegiu, calificării profesionale și poziției anterioare de comisar european.
O remarcă specială merită Frans Timmermans, ministrul de externe al Olandei, numit prim-vicepreședinte, pe care Junker l-a descris drept "mîna sa dreaptă". Este o poziție extrem de puternică. Timmermans a avut un discurs memorabil (care a circulat enorm pe Internet) la reuniunea Consiliului de Securitate ONU prilejuită de doborîrea avionului malaiezian în estul Ucrainei, discurs care a pus Moscova într-o poziție cel puțin incomodă. În aceste condiții, numirea lui Timmermans, care vorbește curent rusește (a ocupat la un moment dat un post diplomatic la Moscova), într-o poziție atît de influentă este menită să transmită un mesaj simbolic liniștitor frontului anti-rusesc din UE (Polonia, țările baltice, Suedia) care să atenueze îngrijorările care încă persistă după numirea Federicăi Mogherini în funcția de Înalt Reprezentant pentru Politcă Externă și în egală măsură să transmită un avertisment suplimentar Kremlinului. Junker a și declarat de altfel, cu doar cîteva zile în urmă, că optimismul celor care credeau că falia care separa continentul în timpul războiului rece a dispărut s-a dovedit a fi prematur.
În același timp, Junker a spus, răspunzînd unei întrebări (probabil teleghidate) venite din partea unui jurnalist olandez, că Frans Timmermans va avea "drept de veto în privința birocrației excesive". Este un alt semnal simbolic pozitiv, transmis de această dată Marii Britanii și țărilor din grupul nordic, critici severi ai UE pe această direcție, dar si o încercare de a contracara masivul val eurosceptic de pe continent, vizibil la ultimele alegeri europarlamentare, pentru care tema birocrației de la Bruxelles a fost una aflată în prim planul de atac..
În fine, o ultimă observație. Bucuria guvernanților de la București față de primirea portofoliului Politicilor Regionale de către Corina Crețu ar trebui să fie temperată de faptul că Frans Timmermans va fi după Jean-Claude Junker cel mai influent om din Comisie. Or, Olanda a fost dintotdeauna extrem de atentă la evoluțiile politice de la București în ceea ce privește derapajele legate de statul de drept, cu trimitere specială la prezervarea independenței justiței. Alături de ambasadele Statelor Unite și Mari Britanii cea olandeză a avut întotdeauna poziții critice tranșante ori de cîte ori astfel de derapaje a avut loc în trecut. Așa că e de așteptat ca MCV-ul și atenta monitorizare de la Bruxelles a evoluțiilor de la București să rămînă foarte probabil în continuare bine mersi în funcțiune și active și de acum înainte.
