China, beneficiarul turneului lui Trump în Asia

Tendințele izolaționiste ale SUA, pe fondul retragerii din TPP, impredictibilitatea președintelui, ostilitatea sa față de aranjamentele multilaterale lasă cale liberă dominației Chinei.

Alexandru Lazescu 14.11.2017

De același autor

 

Câteodată, detalii aparent minore spun mai mult decât pagini întregi de analiză po­li­tică. În timp ce discursul ținut de Donald Trump la reuniunea APEC de la Danang, în Vietnam, a fost marcat doar de aplauze răzlețe, Xi Jinping, care a vorbit ime­diat după el, a fost aplaudat în picioare. Liderul chinez a pledat pentru aran­ja­men­te c­omerciale globale mul­ti­laterale, spunând, cu tri­mi­tere transparentă la Statele Unite, că „deschiderea în­seamnă progres și cine se izolează va rămâne în ur­mă“. Președintele american s-a poziționat la polul opus. El vrea o lume în care fie­ca­re intră în competiție cu fiecare, cu acor­duri bilaterale, nicidecum cu unele mul­tilaterale. Iar judecând după reacția au­dien­ței, e clar cine a câștigat partida geo­politică de PR.

 

Și asta deși unele lucruri spuse de Trump, precum „nevoia de a respecta legislația in­ternațională, drepturile individuale și li­bertatea de navigație pentru rutele co­merciale“, răspundeau deschis îngri­jo­ră­ri­lor unor state din regiune care se opun pre­tenției Beijingului de a considera în­tre­gul areal al Mării Chinei de Sud, prin care se derulează 21% din comerțul mondial, drept un lac chinezesc. Între acestea, țara gazdă a reuniunii, Vietnamul, care se sim­te amenințată de China și speră că Ame­ri­ca va asigura o contrapondere la aceasta în regiune. După ce a remarcat că, în cur­sul recentului său discurs de la congresul Par­tidului Comunist Chinez, Xi Jinping s-a referit de 26 de ori la statutul de mare pu­tere al Chinei, un influent general viet­na­mez, Le Van Cuong, a avertizat că am­bi­ții­le liderului chinez „pun întreaga lume în pericol“ și s-a întrebat de ce țările din re­giune aliate cu America o duc mult mai bi­ne decât Coreea de Nord, Pakistan sau Cam­­bodgia, care sunt apropiate de Beijing.

 

În ciuda acestei constatări factuale, cei care l-au aplau­dat pe Xi Jinping au luat act de faptul că tendințele izolaționiste ale SUA, care chiar în debutul man­da­tu­lui lui Trump s-au retras din TPP, impredictibilitatea președintelui, ostilitatea sa față de aranjamentele mul­tilaterale lasă cale liberă do­minației Chinei, care este deja este principalul partener comercial pen­tru majoritatea țărilor din regiune. De pildă, schimburile comerciale totale din­tre Coreea de Sud și China sunt mai mari decât cele combinate cu Statele Unite și Ja­ponia. De aceea, chiar țări teoretic apro­pia­te de Statele Unite încep să ia tot mai mult în considerare o distanțare relativă de Washington și o recunoaștere a rolului dominant jucat de China. Un fost ministru australian de externe, Gareth Evans, descria succint noul context: "Să ne bazăm mai mult pe forțele proprii. Mai multă Asie. Mai puțină Americă".

 

În mod ironic, în ciuda retoricii con­ton­dente a lui Trump, nu America, ci China este cea care încalcă normele de bază ale sis­temului global de comerț, deschis și trans­parent, propovăduit de Xi Jinping, la Davos sau la Danang. În fapt, președintele american avea dreptate atunci când, fără a nominaliza direct China, a vorbit despre furtul de proprietate intelectuală, de blo­ca­rea accesului pe piața internă a unor corporații străine (Google, Facebook, Twit­ter sunt exemple notorii) sau de subsidiile financiare de stat care distorsionează com­pe­tiția pe piața mondială. Și la fel de iro­nic este și faptul că o parte a acestor pro­bleme semnalate de Trump își găseau re­zol­varea în acordul TPP. Așa se întâmplă atunci când decizi că aplauzele bazei tale electorale sunt mai importante decât inte­resele geostrategice ale Statelor Unite.

 

O constantă în discursul șefului Casei Albe în turneul din Asia au fost referințele re­pe­tate la un „spațiu indo-pacific liber și des­chis“. Pe hârtie, acest enunț sună bi­ne. Dar nu există niciun aranjament ins­tituțional multilateral care să îl susțină. Ni­mic în plan comercial sau în materie de se­curitate. Pactul TPP avea, pe lângă dimen­siunea comercială, și una importantă în plan geopolitic. Dar, paradoxal, deși o se­rie de apropiați ai lui Trump, precum Pe­ter Navarro sau fostul său consilier Steve Bannon (care nu s-a sfiit să compare as­cen­siunea de astăzi a Chinei cu cea a Ger­maniei din anii 1930), au fost în același timp și mari promotori ai renunțării la TPP, care era gândit ca un element esen­țial al acestei strategii. Însă China își ex­tinde influența globală prin politici de na­tură economică. Așa că, dacă era relativ ușor să faci trimitere la amenințarea mi­litară reprezentată de Uniunea Sovietică, e îndoielnic că țările vizate vor considera comerțul cu China și investițiile în in­fra­structură o amenințare. Avem un exemplu recent. Pentru a rezolva diferendul cu Chi­na, care îi impusese sancțiuni comerciale du­pă instalarea sistemului anti-rachetă THAAD, Coreea de Sud a acceptat să dea asigurări Beijingului că nu va intra în ni­cio alianță de natură militară cu Statele Unite și Japonia.

 

În aceste condiții e greu de văzut în ce fel, cu ce instrumente, ar putea America să contracareze ascensiunea accelerată a Chinei nu doar în Asia, ci pe plan global. O analiză recentă din Foreign Affairs reliefa că prin renunțarea la TPP Statele Unite pierd partida chiar în imediata lor vecinătate, în America de Sud. China, care a anunțat investiții pe continent de $250 miliarde pînă în 2019, ocupă deja locul 1 sau 2 în schimburile comerciale cu Brazilia, Argentina, Peru și Chile. Între timp, celelalte 11 state semnatare ale TPP au decis, chiar la reuniunea APEC, în ciuda recomandărilor lui Trump pentru acor­duri bilaterale, să negocieze un for­mat TPP fără America. Așa că, în timp ce mai nimeni nu marșează pe ideea unor acor­duri bilaterale cu Statele Unite (în Japonia nu avut succes pe această direcție, motiv pentru care Bloomberg a și titrat ironic, "The Art of No-Deal"), pe glob se negociază diferite aranjamente co­merciale majore care nu includ Wa­shing­tonul.

 

Ceea ce va avea consecințe negative po­ten­țial serioase pentru America nu doar în plan geopolitic, ci și economic, din mo­ment ce companiile americane vor fi ne­voi­te să intre în competiție cu cele din al­te țări, în condiții dezavantajoase. În final, „America First“ va însemna probabil „Ame­rica singură“ și unii văd în asta, în oglindă, o repetare a erorii geostrategice făcute în anii 1700 de China Imperială sub dinastia Manchu Qing.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2018 Revista 22