De același autor
S-M-S contra T-O-P, adica Stoica, Musca si Stolojan contra Tariceanu, Olteanu si Patriciu. Cam asa a fost sintetizata in mass-media initiativa primului grup menita sa provoace o discutie pe marginea strategiei politice pe care PNL ar trebui sa o adopte pentru a stopa un declin tot mai evident. In mod previzibil, actuala conducere a partidului a ales formula cea mai facila de reactie, statuand: 1. liberalii nu au de fapt probleme majore; 2. intregul demers nu e nimic altceva decat o manevra a Cotrocenilor de a se descotorosi de premierul Tariceanu. Prima constatare e cu siguranta falsa, nu doar din cauza ca asa o indica mai toate sondajele de opinie, ci pentru ca o politica marunta si excesiv de clientelara, mai peste tot prin filiale, si initiative mai mult decat discutabile, de genul celei cu retragerea din Irak, au indepartat de PNL o buna parte dintre liderii de opinie si elitele, care au fost in general alaturi de partid, din 1990 incoace, si mai ales in perioada 2001-2004. Pe marginea celei de-a doua acuze se poate, desigur, discuta, dar asta nu schimba fundamental datele problemei..jpg)
Ca sa fie mai convingatori, liderii liberali au recurs la solutia sondajelor BCS, unul dintre acelea care scoate din palarie exact concluziile de care era nevoie pentru a imbarbata activul partidului si a demonstra "justetea" deciziilor luate la varf: desi PD are un usor avantaj, ponderea electorala a PNL in interiorul Aliantei D.A. e sensibil apropiata si romanii se pronunta pentru o retragere rapida din Irak. Ca bonus, mai aflam din studiul cu pricina ca electoratul prefera un presedinte "echilibrat si conciliant", adica exact opusul felului in care este perceput Traian Basescu. Singura problema e ca BCS, care furnizeaza aceste rezultate convenabile, aflate din nefericire in contradictie cu ce spun alte institute mai credibile, este aceeasi societate de profil, condusa de Bruno Stefan, care, in anul 2000, credita cu 11- 12% alianta CDR 2000, care pana la urma nu a reusit nici macar sa intre in parlament.
Ceea ce ar trebui sa-i ingrijoreze pe liberali e faptul ca acest razboi de uzura nu da deloc semne ca va avea un deznodamant rapid. Trioul S-M-S nu dispune de masa critica in partid nici pentru a modifica actuala linie politica si nici pentru a forta schimbarea conducerii. Cine cunoaste mecanismul "cooperativei de vot" din filiale stie ca liderii din teritoriu, care, fiind prinsi intr-o retea de interese la nivel national, par deocamdata putin dispusi sa se distanteze de actuala conducere, au populat de regula toate structurile de decizie cu oameni loiali, de cele mai multe ori mediocri si vulnerabili la amenintari. S-a vazut, de altfel, zilele trecute cat de repede s-a montat la Cluj o "infierare" a celor trei de catre filialele din Ardeal, in prezenta lui Radu Campeanu, scos de la naftalina ori de cate ori e nevoie de pus in vitrina si cate un "lider fondator" pentru a credibiliza atacurile la adresa adversarilor actualei conduceri. Asa ca, oricate drumuri ar face Theodor Stolojan prin tara, sansele sale de a determina basculari semnificative in interiorul PNL in perioada urmatoare sunt minore.
Cu toate acestea, nici trioul T-O-P nu are deloc motive sa fie linistit. In buna masura criticile aduse de adversarii lor sunt indreptatite. Partidul nu are un proiect politic de termen lung, a ramas cantonat intr-un razboi de uzura cu presedintele Traian Basescu. Toate gesturile sale sunt prizoniere ale acestei obsesii paguboase. Daca e usor sa-i infierezi pe Mona Musca si pe Theodor Stolojan in interiorul structurilor de partid, in spatiul public si in cel electoral lucrurile stau exact invers. Cei doi, ca sa nu mai vorbim de presedintele tarii, au cote de popularitate semnificativ mai mari decat oricare dintre liderii PNL actuali. Balciul propunerii de retragere din Irak, urmat de cel asociat al strangerii de semnaturi sunt simptome ale unui mod de a gandi jocul politic in registru minor. Liderii liberali nu par deloc preocupati de consecinte, plecand de la premisa ca, pana la urma, chiar si enervarile produse pe plan extern se vor stinge in doua-trei luni. Din pacate pentru ei, daca ne luam dupa o analiza recenta facuta de Oxford Analytica, perceptia externa nu urmareste neaparat aceasta logica. Studiul influentului institut britanic vorbeste despre "afectarea credibilitatii externe a Romaniei", despre lipsa de incredere de care se bucura pe plan extern ministrul Apararii, "un lider politic provincial, care nu cunoaste nici o limba straina, numit in functie multumita apartenentei lui la factiunea dominanta din PNL", si il critica sever pe primul ministru, pe care il descrie drept "un negustor de masini ajuns surprinzator in varful politicii in urma eliberarii postului de lider al PNL in 2004".
Dincolo de faptul ca decredibilizarea premierului pe plan extern are consecinte generale negative pentru Romania in ansamblu, ea nu face decat sa consolideze pozitia lui Traian Basescu drept singurul interlocutor serios si credibil la nivel international, un efect pe care, cu siguranta, echipa de la Palatul Victoria nu si l-a dorit. Sigur, cei din conducerea partidului pot spune ca vor obtine la schimb destule compensatii pe plan intern. Ca de multe atatea ori pana acum, si acest calcul are toate sansele sa fie unul gresit. Chiar daca cateva sute de mii de romani semneaza apelul pentru retragerea din Irak, sansele ca scorul electoral al PNL sa se imbunatateasca ca urmare a campaniei sunt infime.
Ignorand fondul problemelor cu care se confrunta partidul, liderii acestuia risca sa ramana complet descoperiti la momentul adevarului, adica la alegeri. Solutiile de autoincurajare de tipul sondajelor BCS sunt contraproductive, tocmai pentru ca creeaza false iluzii. Adica exact lucrul de care partidul ar trebui sa se fereasca acum, cand liderii sai de la centru si din tara par ametiti de mirajul functiilor de demnitari pe care le impart in stanga si in dreapta si de autoincurajari. Pana la urma, chiar daca initiativa trioului S-M-S va fi marginalizata impreuna cu promotorii sai, daca pretul final va fi esecul PNL, atunci victoria va fi una cu adevarat amara.
