De același autor
Iata ca ultimele evenimente din Turcia, tara care nu numai ca a nu a participat alaturi de americani la interventia militara din Irak dar a refuzat chiar si tranzitul trupelor acestora creand probleme serioase in derularea operatiunilor impotriva lui Saddam Hussein confirma din plin aprecierile sale. Lee este insa destul de critic si fata de americani pe care ii acuza ca vor sa lupte contra terorismului international in principal prin mijloace militare. La radacina raului, o stare de spirit populara agregata in deceniile de intoxicare fanatica din scolile religioase islamice, potentata si de problemele sociale explozive generalizate din majoritatea tarilor in cauza, nu se poate ajunge insa doar cu mijloace militare.
E o descriere destul de exacta a unei primejdioase stari de fapt pe plan international. Exista un dezacord major intre principalele puteri occidentale nu numai in ceea ce priveste mijloacele de actiune impotriva terorismului ci si in perceptia naturii amenintarilor globale cu care ne confruntam. Iar atunci cand America si Europa sunt divizate, cand Japonia este ezitanta, extremistii se simt incurajati si cred ca pot invinge un grup macinat de dispute interne.
Alimentarea clivajelor dintre Statele Unite si aliatii si in general tensionarea relatiilor in lumea occidentala pare sa fie de altfel principala directie strategica urmarita de gruparea Al Qaeda in prezent. Terenul e oricum prielnic. In ultimii doi ani sentimentele anti-americane au dat in clocot in Europa. Nimic surprinzator. Principalii formatori de opinie din occident, mass media si liderii politici, au contribuit din plin la conturarea unei viziuni caricaturale nu numai asupra presedintelui Bush ci si asupra Americii in ansamblu. Problema este ca intr-o lume dominata de astfel de tipare mentale simplificate schimbul real de argumente este aproape sufocat. Se vorbeste tot mai des nu doar de diferente de opinii ci de o adevarata ruptura in planul valorilor intre cele doua maluri ale Atlanticului. Repetata cu obstinatie o astfel de teza nu face decat sa largeasca ruptura si mai mult decat este ea in realitate.
Ar putea recentele atentate de la Istanbul sa schimbe acest curs? Greu de spus. E sigur insa ca ele au provocat si emotii si reactii speciale. Faptul ca valul terorist a lovit masiv singura democratie seculara cu populatie majoritar musulmana, altfel spus modelul pe care americanii si britanicii spera sa-l puna in practica si la Bagdad, e un avertisment simbolic transmis de Al Qaeda care a fost receptionat cu ingrijorare in marile capitale ale lumii. Turcia, un candidat la integrarea in UE, ar putea fi dovada faptului ca lumea occidentala si cea islamica nu sunt pe fond incompatibile. Ramane insa de vazut daca atentatele de la Istanbul vor grabi, asa cum a promis Jack Straw, secretarul de Externe al Marii Britanii, sau, din contra, vor descuraja inceperea negocierilor de aderare a Turciei la Uniunea Europeana.
O schimbare de ton substantiala in relatiile transatlantice, atat de greu puse la incercare in ultima vreme, e posibila doar in conditiile in care cele doua parti ajung la aceeasi viziune asupra prioritatilor lumii contemporane. Atentatele de la Istanbul ar putea declansa o astfel de reevaluare de fond. Iata, un editorial aparut recent in Le Figaro, deci in capitala mondiala a anti-americanismului!, face un apel deschis la constructia unui front unit impotriva terorismului mondial prin abandonarea orgoliilor nationale si a disputelor din comunitatea internationala. "Statele Unite si Europa ar face bine sa realizeze amploarea pericolului. In spatele Al Qaeda exista probabil oameni si interese care urmaresc scopuri nedeclarate. Trebuie sa-i facem sa-si lepede mastile".
In zilele urmatoare vom vedea daca atentatele de la Istanbul vor transmite semnalul potrivit catre comunitatea internationala in intregul ei. Pana acum majoritatea puterilor occidentale traditionale s-au multumit sa critice mai mult sau mai putin deschis America pentru razboiul din Irak si pentru maniera in care gestioneaza razboiul impotriva terorismului. Problema e ca desi o parte din acest tip de critici, precum comportamentul adesea unilateralist al Washingtonului, sunt legitime a nu veni cu nici o alternativa credibila nu poate fi nicidecum o strategie viabila. Inseamna pana la urma sa nu faci nimic sperand ca valul de violenta te va ocoli. Tony Blair observa corect ca nu poti incepe negocieri diplomatice cu Al Qaeda.
Lupta impotriva terorismului international cere si determinare, si forta, si inteligenta, si rabdare. Daniel Henniger scrie in Washington Post ca mai este nevoie de ceva. Plecand de la premiza ca intram intr-o perioada asemanatoare cu aceea din timpul Razboiului Rece, editorialistul crede ca trebuie construite si institutiile potrivite unei astfel de confruntari. In trecut NATO si multitudinea de organizatii non-guvernamentale si centre de cercetare si formulare de politici au avut un rol hotarator in stoparea expansiunii comuniste care parea la un moment dat greu de oprit. Constructia unui cadru institutional international adecvat acestui tip nou de provocari si for-mularea unor politici pe termen lung, capabile sa descurajeze escaladarea terorismului global de tip islamic cer cel putin la fel de multa determinare si imaginatie.
