De același autor
S-a vorbit aprins in ultimul timp despre curentul popular european si despre cine e cel mai in masura sa-l reprezinte politic la noi, despre liberalism si despre social-democratie. Si asta desi, cu buna probabilitate, multi dintre membrii activi ai partidelor noastre, inclusiv cei din structurile de conducere, nu sunt in stare sa poarte nici chiar discutii minimale pe teme doctrinare. De altfel, "pragmaticii" nici nu sunt preocupati prea mult de astfel de probleme. Unii, pentru ca au intrat pe scena politica exclusiv pentru a gasi un culoar mai facil de acces catre zonele de influenta si bani. Altii, pentru ca sunt convinsi ca, liniile directoare ale politicii autohtone fiind oricum trasate la Bruxelles, acest gen de preocupari nici nu are de ce sa se numere printre prioritati. Problema e ca intr-o astfel de logica orice rotatie la guvernare se reduce doar la alternanta unor echipe politice lipsite de ancore ideologice semnificative.
In acelasi registru putem incadra si teza, enuntata intre altii si de Silviu Brucan, conform careia este nepotrivit ca liberalii si democratii sa discute acum despre fuziune si despre o posibila reorientare doctrinara, in loc sa se ocupe de guvernare. Intr-o astfel de acceptiune, in care politicul e golit total de doctrina, guvernarea unei tari nu se deosebeste prea mult de aceea a unei corporatii. Numai ca o astfel de conceptie nu e doar simplista, ci si daunatoare ca mod de gandire. Intre altele, pentru ca ignora cu desavarsire impasul evident la care s-a ajuns in societatile occidentale, cu precadere pe vechiul continent, pe masura ce raportarea clasei politice la valorile fundamentale s-a diluat. Pentru ca, fara acest set de repere esentiale, civilizatia de tip occidental are putine sanse sa faca fata provocarilor pe care asaltul fundamentalismului islamic si amplificarea tensiunilor intr-o lume globala i le pun in fata chiar in acest moment.
Golite de substanta ideologica, partidele politice nu fac decat sa devina un soi de masinarii clientelare preocupate in principal sa rezolve problemele personale ale activului. Este exact starea la care a ajuns PSD in cursul ultimului mandat, cand formatiunea s-a rupt treptat de legatura populist-stangista, asigurata in trecut de Ion Iliescu, cu o parte din electorat. Din acest punct de vedere, Ioan Rus, portdrapelul grupului reformist de la Cluj, a descris foarte bine falia fundamentala existenta intre ceea ce pretinde PSD ca este, si anume principalul exponent al social-democratiei romanesti, si electoratul sau, unul in buna masura rural-conservator, care a votat masiv, inertial si fara entuziasm vechea putere. Exact invers decat ar cere logica politica obisnuita, in care sprijinul pentru formatiunile de centru-stanga vine in special din partea populatiei urbane, iar intelectualitatea le este in majoritate apropiata. Din cauza pauperizarii rurale, care a creat o puternica dependenta de stat, dar si pentru ca PDSR si apoi PSD continua sa fie perceput de elitele romanesti drept continuatorul fostului partid comunist, s-a ajuns la inversiunea electorala pomenita mai sus. Dar acest lucru nu are de ce continua pe timp nedefinit, iar daca PSD chiar se reformeaza, sau daca se va desprinde din el o factiune reformatoare consistenta, lucrurile se pot schimba in viitor.
De partea cealalta a spectrului politic exista acelasi gen de bulversare. Putini stiu, de exemplu, ca grupul liberal-democrat din Parlamentul European, caruia ii apartine si PNL, este ca orientare mai degraba de centru-stanga. In plus, cu putine exceptii, formatiunile politice componente ale grupului respectiv sunt in mare parte unele de mici dimensiuni, care intra in coalitii ca parteneri secundari, si nu ca actori principali. In schimb, cel mai mare grup politic din Europa, cel popular-conservator, nu are, in mod surprinzator, nici un fel de reprezentare politica parlamentara. Din nou, o situatie care nu poate continua multa vreme, fie si datorita faptului ca liderii Partidului Popular European se vor da peste cap sa aiba o reprezentare politica semnificativa din 2007 incolo, avand in vedere ponderea electorala a Romaniei in interiorul UE.
Oricum, cu buna probabilitate, felul in care va arata pe cursa lunga spectrul politic romanesc se va hotari foarte probabil in mare masura in acest an. Care va fi partidul dominant pe segmentul social-democrat? Ar putea fi si un PSD reformat, dar si PD, daca fuziunea cu PNL nu are loc in viitorul apropiat. Daca PSD se rupe in doua, in cazul in care Ion Iliescu castiga batalia interna, nu este deloc exclus sa vedem ca o grupare influenta din partid, structurata in jurul nucleului transilvan agregat in ultimele saptamani de liderii de la Cluj ai formatiunii, sa se intersecteze in cele din urma cu democratii. Cine va ocupa partea de centru-dreapta? Un raspuns transant e greu de dat, dar, din nou, daca fuziunea liberal-democrata nu se produce, polul popular se va constitui altfel. Din acest punct de vedere, sansele constructiei unei formatiuni populare plecand de la ultima initiativa PNTCD-URR-AP nu trebuie deloc subestimate. A treia cale, asa cum s-a intamplat in Bulgaria la ultimele alegeri, nu e deloc o solutie imposibila la urmatoarele alegeri, mai ales daca PSD nu reuseste sa se reformeze in mod real. Cu atat mai mult cu cat pana atunci se vor aduna destule nemultumiri la adresa actualei guvernari. Ceea ce inseamna, pana la urma, ca in actuala pozitionare politica PNL este in postura cea mai fragila si ca ancorare politica internationala pe continent, dar si ca potential electoral autohton, pe masura ce segmentele electorale vor incepe sa se reaseze in anii urmatori. Daca, prinsi de euforia recentei preluari a guvernarii si de pasiunile declansate de batalia interna, liberalii nu vor intelege acest lucru, risca sa ajunga intr-o pozitie politica marginala, dupa urmatoarea confruntare electorala.
Pentru multi, acest gen de discutii poate aparea drept un moft, pe motiv ca alte lucruri ar trebui sa ne framante acum. Nimic mai fals. Doar o limpezire a reperelor politice majore si o asezare normala a electoratului, posibila acum dupa recenta infrangerea electorala a PSD, va asigura pe termen lung necesarul echilibru intern de care societatea romaneasca are atat de multa nevoie.
