Cum i-a altoit Victor Ponta pe frustrații şi sadicii din educație

Dorința legitimă de a reforma sistemul de educație secundară nu exclude în niciun fel examinarea elevilor la standarde decente de exigență.

„Vă felicit pentru organizare, vă felicit că nu v-ați lăsat impresionat de tot felul de frustrați care au satisfacţii sadice că pică nu știu câți elevi“, spunea Victor Pon­ta în debutul ședinței de guvern din joia trecută (știți despre ce e vorba, obiș­nuitul exercițiu de PR săptămânal de la Palatul Vic­toria!), adresându-i-se ministrului Remus Pri­co­pie. Remarcabila ispravă de vitejie a acestuia din ur­mă, care trebuia neapărat împărtășită întregii na­ți­uni, era aceea că prin ale­gerea unor „subiecte potrivite“ notele de la examenul de evaluare națională fu­se­seră mai mult decât mulțumitoare pentru toată lumea: elevi, părinți, politicieni. Nu ca pe vremea de tristă amintire a m­i­nis­teriatului lui Daniel Funeriu, la care pre­mierul a făcut evident trimitere acu­zân­du-l că „avea satisfacții sadice că pică nu știu câți elevi“. Din fericire, însă, coș­marul a trecut. „Frustrații s-au dus unde le e locul“, a conchis el cu satisfacție. Du­pă care și-a enunțat, succint, viziunea des­pre educația secundară: „Vă anunț public susținerea mea pentru ideea de a încerca să facem examene normale pentru oa­meni normali“.

Acest anunț programatic a stârnit probabil multe ecouri favorabile la nivelul opiniei publice. Ideea că nu trebuie să „ne­no­rocim“ copiii picându-i la acest gen de exa­mene sau la bacalaureat este destul de populară. O parte dintre cei care îm­păr­tășesc această părere sunt dispuși să ac­cepte faptul că ar trebui mai multă ri­goare, dar abia după ce va fi reformat sis­temul, după ce vom avea profesori mai buni și mai bine plătiți, școli mai bine do­tate etc., ceea ce, evident, nu face decât să amâne sine die orice în­cercare de a introduce exa­minări serioase care, ine­vi­tabil, ar duce la o triere se­veră a elevilor. Or, ne lo­vim de o logică con­tor­si­o­nată. Dorința legitimă de a reforma sistemul de edu­cație secundară nu exclude în niciun fel examinarea elevilor la standarde de­cen­te de exigență. O oglindă strâmbă care transformă un schilod într-un Făt Frumos nu e nimic altceva decât bine cunoscuta formulă de a ne fura sin­guri că­ciula, de o manieră cât se poate de ro­mânească.

Cei care aleg să studieze în străinătate, tot mai mulți în ultima vreme, și încă în­ce­pând din liceu, știu foarte bine că atunci când le sunt analizate aplicațiile pentru școli sau universități din Marea Britanie, Statele Unite sau Franța nu sunt tratați cu indulgență doar pentru că sistemul de învățământ din România nu e reformat! În fapt, unul dintre ingredientele obli­ga­torii ale unei astfel de reforme este tocmai renunțarea la examinări de complezență și eradicarea sistemului generalizat de frau­dare din învățământul liceal autohton, în care scandalul de la Liceul „Bo­lin­ti­nea­nu“ din București reprezintă doar vârful aisbergului.

D-l Ponta este frământat de grija că exa­menele de evaluare națională și de baca­lau­reat ar putea „distruge“ copiii. A spus-o chiar în mai multe rânduri. Nu pare însă deloc îngrijorat de faptul că în așa-nu­mitul clasament PISA (de la Program for International Student Assessment care, la fiecare trei ani, face o evaluare a nivelului de pregătire a elevilor din învățământul se­­cundar la citire/scriere, matematică și științe) România ocupă locul 49 printre cele 65 de țări incluse în studiu. Suntem, literalmente, pe ultimul loc din Uniunea Europeană, în urma unor țări ca Bulgaria (locul 46), Ungaria (locul 25) sau Polonia (locul 16). Serbia (locul 45) și Turcia (locul 41) sunt și ele în fața noastră. S-a ins­taurat la nivelul opiniei publice autohtone o mitologie păguboasă care, plecând de la rezultatele bune obținute în mod constant de elevii români la diferite olimpiade in­ternaționale, de matematică, fizică, chi­mie sau informatică, proiectează o ima­gine distorsionat pozitivă asupra nivelului general de cunoștințe din sistemul școlar de la noi. În fapt, imaginea corectă, de­zolantă din păcate, e cea oferită de cla­samentul PISA.

Poate că primul ministru nu știe de PISA. Însă e puțin probabil să-i fie cu totul stră­i­nă realitatea de pe teren, motiv pentru care a și decis să-și înscrie copilul la o școală privată. Spune ceea ce spune, la fel ca și alți politicieni - Ecaterina An­dro­nescu fiind un exemplu relevant – din con­siderente strict electorale. La fel de bine știu și rectorii sau decanii din uni­ver­sitățile de stat sau particulare. Numai că pentru ei ceea ce contează este ca baca­laureatul să nu împuțineze numărul de potențiali studenți, ceeea ce le-ar periclita normele didactice. Acest tip de atitudine promiscuă, care nu face decât să pro­mo­veze impostura generalizată, este regula, şi nu excepția. Zilele trecute, în urma unei hotărâri luate de conducerea Facultații de Electronică din Universitatea Tehnică din Iași, se cerea explicit cadrelor didactice ca pentru o sesiune specială, suplimentară, de restanțe să țină cont de faptul că „ree­xaminarea din aceste zile este una ex­cepțională și trebuie să releve faptul că respectivul student și-a însușit volumul de cunoștințe pentru nota 5 și să alcă­tuiască subiectele de examen numai din­tre acestea“. În ciuda gramaticii apro­ximative, mesajul de fond e cât se poate de limpede. Și, din păcate, nu e de­loc unul singular.

Când au loc discuții teoretice, toată lumea e de acord: educația trebuie să devină o pri­oritate națională. Când ajungem la as­pectele practice, când vrem să renunțăm la examenele mimate și să cultivăm ri­goarea, entuziasmul pălește brusc. Lu­cru­rile devin nuanțate. Funeriu e trecut, evi­dent, la categoria sadici și frustrați, în con­trast cu Victor Ponta, un om luminat și plin de compasiune pentru grijile pă­rin­ților și copiilor. Într-un astfel de climat de veselă iresponsabilitate, degradarea con­tinuă a școlii românești, la toate nivelele, e asigurată pe termen lung. //