De același autor
O infracțiune e o infracțiune, chiar dacă este implicat un grup mass-media, și trebuie tratată ca atare, nicidecum ca un atentat la libertatea presei.
Furtul intelectual, am văzut asta în timpul discuțiilor legate de plagiatul lui Victor Ponta, ca și șantajul de presă, se bucură de un tratament special în percepția publică. Dacă cineva îți fură portofelul amenințându-te cu un pistol sau cu un cuțit, lucrurile sunt cât se poate de clare: e vorba de o tâlhărie, iar făptuitorul are parte de o condamnare unanimă. Dacă însă locul pistolului este luat de o amenințare cu dezvăluiri în presă, deși în esență ne aflăm în același tip de situație, brusc părerile încep să devină mult mai nuanțate. Când ai de-a face, de pildă, cu persoane precum un cetățean din Galați care, invitat să comenteze subiectul cu pricina la o televiziune de știri, a ținut să spună că, pentru el, „Antena 3 a fost o adevărată lumină în noaptea pedelistă“, o discuție rațională devine practic imposibilă. Prevalează elementul emoțional și prejudecățile inculcate cu migală, în timp, în mintea fanilor anteniști.
Pe acest tip de reacție mizează, în aceste zile, cei care orchestrează desantul mediatic în grupul patronat de Dan Voiculescu. Terenul e fertil. Declanșarea unor cercetări penale, arestările sau condamnările în instanță în cazuri care implică politicieni, oficiali din administrație sau oameni de afaceri de vârf sunt automat asociate cu cabale și jocuri subterane. Nimic nu e întâmplător, ni se spune. Și iată că și astăzi, la un an de la schimbarea puterii, este arătat cu degetul tot Traian Băsescu. E doar o altă conspirație băsistă! Pun umărul la această întreprindere un bogat sortiment de purtători de mesaj, de la moderatori și invitați bine selectați până la realizatori de emisiuni mondene. Ceea ce trebuie să rămână în mintea telespectatorilor este ideea că procurorii lui Kövesi și Băsescu vor să pună un căluș în gura presei incomode.
Fiind vorba de un război, pentru că așa percep Antenele cazul Sorin Alexandrescu, nu s-au făcut nici măcar minime eforturi pentru a mima o anumită pluralitate de păreri. Obiectivele majore sunt, pe de o parte, intimidarea procurorilor, instanțelor și eventual a celor care ar putea face presiuni asupra acestora, iar pe de alta, păstrarea inițiativei în bătălia de imagine din spațiul public. Situația de pe câmpul de luptă nu e însă prea încurajatoare, cel puțin în acest moment, pentru familia lui Dan Voiculescu și imperiul său mediatic, în ciuda eliberării lui Sorin Alexandrescu din arest. Din cel puțin patru motive: 1) DNA rămâne chiar și după plecarea lui Daniel Morar o instituție cu o libertate de mișcare semnificativă; 2) o parte importantă a actualei puteri, mai concret primul ministru și conducerea PSD, nu ar regreta deloc o diminuare semnificativă a influenței Antenelor și, prin extensie, a lui Dan Voiculescu și a liderilor PNL; 3) ideea că ar fi vorba de un demers de intimidare a presei nu a câștigat deloc adepți în mass-media, în afara grupului Intact, chiar dacă s-au mai auzit voci favorabile Antenelor și prin alte părți; 4) acuzația de șantaj se sprijină, chiar și în acest stadiu relativ timpuriu al anchetei, pe probe greu de negat.
În plus, capacitatea grupului media patronat de Dan Voiculescu de a obține un sprijin în exterior din partea unor instituții internaționale influente, de tipul Comisiei Europene sau a organizațiilor de presă, este practic nulă. Ultimul raport MCV sau raportul ActiveWatch privind libertatea presei în România denunță, explicit sau implicit, derapajele marca Antena 3 de la orice norme de etică profesională în jurnalism. Dacă mai există încă destui români dispuși să ia de bună împachetarea mediatică a unui caz tipic de șantaj într-o bătălie pentru salvgardarea libertății presei, în afară, o astfel de interpretare devine din start ridicolă. O infracțiune e o infracțiune, chiar dacă este implicat un grup mass-media, și trebuie tratată ca atare, nicidecum ca un atentat la libertatea presei. Din contra, mai ales după uriașul scandal declanșat în 2011 legat de interceptarea ilegală a telefoanelor unor celebrități, politicieni sau membri ai familiei regale britanice de către săptămânalul News of the World, parte a imperiului mediatic patronat de Rupert Murdoch, au devenit mai degrabă preocupante tocmai derapajele din mass-media.
News of the World, publicație înființată în 1843 și închisă pe 7 iulie 2011, făcea parte din News Corporation, unul dintre cele mai mari conglomerate media de pe glob, cu 53.000 de angajați și o cifră de afaceri de 34 miliarde de dolari (în 2012). Printre proprietățile pe care grupul le deține sau în care este acționar semnificativ se numără ziarele londoneze The Times și The Sun, Sky News, rețeaua de televiziune Fox și cotidianul Wall Street Journal. Iată însă că existența acestei uriașe și influente mașinării mediatice globale nu a împiedicat în niciun fel declanșarea investigațiilor legate de interceptarea ilegală a telefoanelor nu doar în Marea Britanie, ci, ulterior, şi în Statele Unite. În această perioadă, mai toți publicitarii și-au retras (nota bene!) comenzile pentru News of the World. Și, foarte important, nici măcar canalele media deținute de Rupert Murdoch nu au încercat să prezinte cazul drept unul de intimidare a presei. În fapt, Murdoch însuși a cerut public scuze și a oferit compensații financiare victimelor. Mai mult, ca un semn al gravității cu care a fost privită situația, a fost constituită o comisie parlamentară, condusă de Lordul Leveson, care nu doar a investigat scandalul cu pricina, ci a avut un mandat extins, acela de a analiza în general maniera în care se respectă în Marea Britanie standardele etice și profesionale în presa scrisă, în televiziune și chiar în social-media. Iar, între timp, oamenii cheie din conducerea fostei publicații au ajuns în închisoare, iar Rupert Murdoch s-a retras din fruntea News Corp. Nu strică deloc să ne reamintim toate aceste evenimente, consumate cu doar doi ani în urmă, în timp ce asistăm la uriașul exercițiu de manipulare orchestrat de specialiștii în știri din grupul media patronat de Dan Voiculescu. //