De același autor
In timp ce Calin Popescu Tariceanu se straduieste din rasputeri, prin toate declaratiile agresive la adresa presedintelui din ultimul timp, sa demonstreze aripii dure anti-Basescu din partid ca este pe masura asteptarilor acesteia, PNL risca sa intre in ansamblu in criza de solutii, esuand intr-o logica a miscarilor impuse. Care poate sa convina pe moment unora dintre liderii sai, dar nu ofera in nici un fel alternative viabile pe termen mediu si lung..jpg)
Criza de la Externe care a condus la demisia lui Mihai Razvan Ungureanu e in mod evident una artificiala si e rezultatul exacerbarii orgoliilor in batalia Palatelor si al obsesiei premierului si a echipei sale de apropiati de a nu lasa cumva impresia ca cedeaza chiar si un milimetru in disputele cu seful statului. Cazul a fost umflat mediatic, dupa reteta obisnuita, parte din interes, parte datorita comportamentului mimetic din presa, parte datorita contextului conflictual. Daca privim lucrurile la rece, in Irak nu s-a intamplat nimic neobisnuit. Doi cetateni romani care au incalcat niste regulamente militare au fost retinuti si anchetati de militarii americani. Cum era vorba de Irak, unde atacurile insurgentilor fac mii de victime lunar, era firesc ca si incidente aparent minore sa fie privite cu mult mai multa gravitate. Insa oamenii au fost tratati decent pe durata detentiei, si-au putut anunta rudele din tara si in general viata nu le-a fost pusa in nici un fel in pericol. Anual sunt mii de romani arestati si anchetati prin toata lumea si nici presa, nici politicienii nu dau semne ca ar muri de grija lor. Se impune o interventie a statului doar in situatia in care drepturile procesuale ale acestora ar fi incalcate sau exista indicii privind un tratament necorespunzator pe perioada detentiei. Altfel spus, intr-un context politic normal, evenimentul ar fi fost tratat drept ceea ce si este: o furtuna intr-un pahar cu apa.
Numai ca nu suntem deloc intr-o situatie normala. Pe zi ce trece, e tot mai limpede ca in formula actuala guvernarea intra cu adevarat in blocaj. Premierul tine sa mentioneze ori de cate ori are prilejul ca partidul pe care il conduce e cel mai tare si mai tare preocupat de grijile guvernarii. Numai ca, de o buna bucata de vreme, mai toate deciziile majore si schimbarile operate in interiorul Executivului au avut exclusiv o motivatie politica. Preocuparea pentru calitatea guvernarii a ramas constant undeva jos pe lista de prioritati. Sa plecam de la ultimul caz. Lipsita de un motiv consistent, decizia de a cere in pripa demisia ministrului de Externe, un om cu excelente relatii pe spatiul german, foarte utile acum, cand suntem chiar in perioada presedintiei germane la carma Uniunii Europene, nu face decat sa duca in derizoriu toate declaratiile de principiu referitoare la preocuparea pentru buna guvernare. Spre comparatie, conducerea liberala nu a parut deloc preocupata de prestatia execrabila a lui Teodor Atanasiu in fruntea Ministerului Apararii si de faptul ca maniera in care a fost gestionata initiativa de retragere a militarilor romani din Irak a creat dificultati in relatia cu Statele Unite si Marea Britanie. Din contra, d-l Atanasiu a fost aparat de partid pana in panzele albe. La fel, logica bataliei politice, mai precis a celei din interiorul PNL, si nu priceperea in domeniu, l-a adus pe Dan Motreanu in fruntea Ministerului Agriculturii, o pozitie pe care de fapt cel in cauza nici nu si-o dorea, dar pe care a fost nevoit sa o accepte in ping-pong-ul bataliei pentru influenta de la varful PNL.
Numai ca, desi demisia lui Mihai Razvan Ungureanu i-ar putea multumi pe moment pe liderii liberali din grupul radical structurat in jurul trioului Ludovic Orban-Crin Antonescu-Norica Nicolai, toti considerati drept apropiati ai lui Dinu Patriciu, aceasta ar putea crea mult mai multe probleme decat pare sa rezolve in acest moment. Prima e legata de succesiunea in fruntea Ministerului de Externe. Daca presiunile facute in favoarea lui Teodor Melescanu au succes, PNL se alege cu o piatra de moara suplimentara, mai ales in ochii electoratului din nucleul sau dur. Daca mai adaugam si aproape inevitabila asociere tot mai stransa cu PSD, daunele electorale incep sa devina semnificative pe acest segment.
O formula cu Adrian Cioroianu ar fi evident mult mai acceptabila, pare naturala, dar ar putea sa nu fie considerata suficient de suparatoare pentru Traian Basescu, deja o conditie sine qua non pentru un bun penelist. Tocmai aici e si problema. Oricine va fi numit ministru, mandatul sau neoficial de la partid va fi acela de a limita atat cat poate miscarile presedintelui in zona relatiilor externe, o parte cat se poate de explicita a indatoririlor constitutionale ale acestuia. Or, deschizand un nou front pe agenda disputelor dintre cele doua Palate, se va deteriora si mai mult climatul politic, iar PNL ar putea fi perceput drept principalul vinovat. In plus, chiar daca pe moment premierul face eforturi pentru a-l pastra in partid pe Mihai Razvan Ungureanu, incercand, de exemplu, sa-l implice in campania pentru alegerile europene, gestionarea orgoliilor exacerbate de ultimele evolutii va fi extrem de complicata.
Dar, dincolo de implicatiile asupra dinamicii relatiilor din interiorul PNL, o alta problema e mult mai serioasa. In mod normal, la nivel european politica externa si chestiunile de securitate sunt, de regula, extrase din teritoriul disputelor politice. O regula de care nu s-a tinut cont atunci cand au izbucnit disputele legate de propunerea de retragerea a militarilor romani din Irak. Si de care nu s-a tinut cont nici acum. Ceea ce va avea efecte pe plan international si ne va diminua credibilitatea si capacitatea de impact din acest punct de vedere. E formula optima de a scoate la export disputele tot mai agresive si umorale, care au ajuns sa par alizeze de-a dreptul viata politica romaneasca.
