De același autor
Într-o lume care se redesenează din punct de vedere geostrategic, administrația de la București dă impresia că acționează într-un univers paralel, acaparat aproape în totalitate de jocuri minore şi agende personale şi de grup meschine.
Uitându-te la maniera în care este guvernată România și la multe dintre personajele care dețin în acest moment pârghiile de putere, ai adesea imaginea unor maimuțe care au scăpat în cockpit-ul unui avion și acum se joacă cu manetele și butoanele de la bord. Problema nu e doar aceea că o întreagă clientelă de partid a fost plasată, fără discernământ, fără o minimă preocupare pentru un nivel decent de competență, în poziții politice influente, ci că, în ansamblu, întregul aparat guvernamental s-a deprofesionalizat în urma repetatelor desanturi politice din ultima decadă. S-a pierdut în mare parte acea memorie instituțională care face ca mecanismele statului să funcționeze rezonabil la trecerea de la un ciclu politic la altul.
Fenomenul nu e nou, sunt destule exemple de dat și pentru perioada guvernării PDL, dar în momentul de față avem doi factori agravanți: 1) gradul de competență și de asumare responsabilă a guvernării la nivelul principalilor decidenți politici din USL este îngrijorător de scăzut; 2) capacitatea liderilor USL de la centru de a rezista presiunilor exercitate de baronii locali, fie că e vorba de numiri în aparatul administrației de stat, fie că e vorba de preluarea controlului asupra unor resurse, este și ea la cote minimale. E adevărat, nici PDL nu a fost ferit în trecut de astfel de derapaje, dar multe dintre ele au fost corectate prin intervenția lui Traian Băsescu. Or, în momentul de față, în PNL domnește arbitrariul, nimic în afară de loialitatea față de nucleul dur de conducere din jurul lui Crin Antonescu nu pare să conteze atunci când se ia o decizie majoră, iar, în PSD, Victor Ponta are constrângeri majore în relația cu principalii lideri din țară. O atenționare publică de genul celei transmise de Radu Mazăre premierului, solicitarea de a transfera Portul Constanța sub controlul Primăriei Constanța, ar fi fost de neconceput în perioada Adrian Năstase.
Pentru a agrava și mai mult lucrurile, manevrele PSD prin care au fost create tot felul de structuri artificiale la nivelul guvernului, cu scopul de a scoate, pe șest, de sub gestiunea liberalilor resurse financiare şi de influență importante – ministerul lui Dan Șova e un exemplu tipic în acest sens –, au indus în mod inerent confuzie și blocaje suplimentare la nivel instituțional. În paralel, alt factor agravant, asistăm la o cascadă de declarații necontrolate, contradictorii, ale unor înalți oficiali, ceea ce întărește impresia generală de amatorism și incoerență transmisă în exterior. Această harababură extinsă este acut resimțită și la nivelul principalelor misiuni diplomatice de la București. La nivel neoficial, frustrările sunt exprimate deschis. Oamenii pur şi simplu nu știu cu cine să stea de vorbă pentru a înțelege ce are de gând să facă guvernul într-o privință sau în alta.
E deconcertant cum, într-un context extern atât de complicat, cu puncte de tensiune majore în Siria, Iran, peninsula coreeană, cu o criză financiară cum este cea din Cipru, care provoacă îngrijorări majore privind chiar viitorul zonei euro, Ministerul de Externe a dispărut practic de pe radarul public. Pe cât de vocal era Titus Corlățean atunci când îi mustra pe unii lideri europeni în chestiunea dosarului Schengen, pe atât de absent e ministerul pe care îl conduce în alte chestiuni de interes național. Faptul că lucrurile s-au tranșat în mare măsură la Chișinău, unde forțele politice prooccidentale au pierdut partida, procesul de apropiere de UE fiind practic blocat spre beneficiul evident al Moscovei, a trecut practic neobservat la București. Într-o lume care se redesenează din punct de vedere geostrategic, cu o confruntare la vedere între spaţiul occidental şi grupul puterilor emergente, în care China și Rusia joacă un rol major, într-un moment în care se modifică substanțial harta geopolitică în materie de energie, mai ales datorită gazelor de șist, administrația de la București dă impresia că acționează într-un univers paralel, acaparat aproape în totalitate de jocuri minore şi agende personale şi de grup meschine.
Această tot mai evidentă incapacitate de guvernare este, în parte, mascată de un imens efort de comunicare centrat în special pe primul ministru. În paranteză fie spus, nu cred că mai există vreo altă țară din Uniunea Europeană în care șeful guvernului să stea săptămânal ore în șir în studiourile de televiziune. Partea de comunicare e poate singura care funcționează bine. Avem chiar în acest moment două probe de manipulare mediatică profesionistă. Discuția previzibilă despre valul de scumpiri intrate în vigoare la începutul săptămânii a fost împinsă în plan secund de o alta, fără rost, despre scăderea TVA-ului la pâine, din care ni s-a dat de înțeles că mari bărbați politici precum Daniel Chițoiu și Daniel Constantin sunt deciși să lupte neînfricat cu birocrația din Ministerul de Finanțe pentru a pune cât de curând pe masa poporului pâine ieftină. A doua probă de manipulare abilă e cea legată de „marea dezbatere“ – provocată de cine altcineva decât de Antena 3 – privind numirile de la DNA și Parchetul General. Rostul e acela de a da impresia, mai ales în exterior, că premierul se bate vitejește cu balaurii Voiculescu și Antonescu care se opun cu îndârjire desemnării Codruței Kövesi în fruntea DNA. Beneficiul suplimentar e acela că pe această atmosferă tensionată marja de manevră pe care o are Traian Băsescu în a respinge un candidat agreat de Victor Ponta în poziția cheie de procuror general se restrânge considerabil. Problema este că astfel de șmecherii abile de comunicare pot aduce beneficii considerabile în jocul de putere pe plan intern în triunghiul Victor Ponta, Antonescu-Voiculescu, Traian Băsescu, dar nu pot ține loc de guvernare. După cum nu pot răspunde coerent provocărilor majore la care România trebuie să facă față pe plan extern. //
