Cutia cu maimuțe de la Palatul Victoria

Într-o lume care se redesenează din punct de vedere geostrategic, administrația de la București dă impresia că acționează într-un univers paralel, acaparat aproape în totalitate de jocuri minore şi agende personale şi de grup meschine.

Uitându-te la maniera în care este gu­vernată România și la multe dintre per­so­najele care dețin în acest moment pâr­ghi­i­le de putere, ai adesea imaginea unor mai­muțe care au scăpat în cock­pit-ul unui avion și acum se joacă cu manetele și bu­toanele de la bord. Pro­ble­ma nu e doar aceea că o în­treagă clientelă de partid a fost plasată, fără dis­cer­nă­mânt, fără o minimă pre­o­cupare pentru un nivel de­cent de competență, în po­zi­ții politice influente, ci că, în ansamblu, întregul aparat guver­na­men­tal s-a deprofesionalizat în urma repe­ta­telor desanturi politice din ultima decadă. S-a pierdut în mare parte acea memorie instituțională care face ca mecanismele sta­tului să funcționeze rezonabil la tre­ce­rea de la un ciclu politic la altul.

Fenomenul nu e nou, sunt destule exem­ple de dat și pentru perioada guvernării PDL, dar în momentul de față avem doi factori agravanți: 1) gradul de competență și de asumare responsabilă a guvernării la nivelul principalilor decidenți politici din USL este îngrijorător de scăzut; 2) ca­pa­ci­tatea liderilor USL de la centru de a re­zis­ta presiunilor exercitate de baronii locali, fie că e vorba de numiri în aparatul ad­ministrației de stat, fie că e vorba de pre­luarea controlului asupra unor resurse, es­te și ea la cote minimale. E adevărat, nici PDL nu a fost ferit în trecut de astfel de de­rapaje, dar multe dintre ele au fost co­rectate prin intervenția lui Traian Băsescu. Or, în momentul de față, în PNL dom­nește arbitrariul, nimic în afară de lo­ia­li­tatea față de nucleul dur de conducere din jurul lui Crin Antonescu nu pare să con­te­ze atunci când se ia o decizie majoră, iar, în PSD, Victor Ponta are constrângeri ma­jore în relația cu principalii lideri din țară. O aten­ționare publică de genul celei trans­mise de Radu Mazăre pre­mi­erului, so­licitarea de a trans­­fera Por­tul Constanța sub controlul Primăriei Cons­tanța, ar fi fost de ne­con­ce­put în pe­ri­oada Adrian Năs­tase.

Pentru a agrava și mai mult lucrurile, manevrele PSD prin care au fost create tot felul de structuri artificiale la nivelul guvernului, cu sco­pul de a scoa­te, pe șest, de sub gestiunea liberalilor re­surse financiare şi de in­flu­en­ță importante – ministerul lui Dan Șova e un exemplu tipic în acest sens –, au indus în mod ine­rent confuzie și blocaje su­pli­mentare la ni­vel instituțional. În paralel, alt factor agra­vant, asistăm la o cascadă de declarații ne­controlate, contradictorii, ale unor înalți oficiali, ceea ce întărește im­presia ge­ne­ra­lă de amatorism și in­co­e­rență transmisă în exterior. Această hara­babură extinsă es­te acut resimțită și la ni­velul principalelor misiuni diplomatice de la București. La nivel neoficial, frustrările sunt exprimate deschis. Oamenii pur şi simplu nu știu cu ci­ne să stea de vorbă pentru a înțelege ce are de gând să facă guvernul într-o pri­vință sau în alta.

E deconcertant cum, într-un context ex­tern atât de complicat, cu puncte de ten­siune majore în Siria, Iran, peninsula co­reeană, cu o criză financiară cum este cea din Cipru, care provoacă îngrijorări ma­jo­re privind chiar viitorul zonei euro, Mi­nis­terul de Externe a dispărut practic de pe radarul public. Pe cât de vocal era Titus Corlățean atunci când îi mustra pe unii lideri europeni în chestiunea dosarului Schengen, pe atât de absent e ministerul pe care îl conduce în alte chestiuni de interes național. Faptul că lucrurile s-au tranșat în mare măsură la Chișinău, unde forțele politice prooccidentale au pierdut partida, procesul de apropiere de UE fiind practic blocat spre beneficiul evident al Moscovei, a trecut practic neobservat la Bu­curești. Într-o lume care se redesenează din punct de vedere geostrategic, cu o confruntare la vedere între spaţiul oc­ci­dental şi grupul puterilor emergente, în care China și Rusia joacă un rol major, în­tr-un moment în care se modifică sub­stan­țial harta geopolitică în materie de ener­gie, mai ales datorită gazelor de șist, ad­mi­nistrația de la București dă impresia că ac­ționează într-un univers paralel, acaparat aproape în totalitate de jocuri minore şi agende personale şi de grup meschine.

Această tot mai evidentă incapacitate de gu­vernare este, în parte, mascată de un imens efort de comunicare centrat în spe­cial pe primul ministru. În paranteză fie spus, nu cred că mai există vreo altă țară din Uniunea Europeană în care șeful gu­vernului să stea săptămânal ore în șir în studiourile de televiziune. Partea de co­mu­nicare e poate singura care funcționează bi­ne. Avem chiar în acest moment două probe de manipulare mediatică pro­fe­sio­nistă. Discuția previzibilă despre valul de scumpiri intrate în vigoare la începutul săptămânii a fost împinsă în plan secund de o alta, fără rost, despre scăderea TVA-ului la pâine, din care ni s-a dat de înțeles că mari bărbați politici precum Daniel Chi­țoiu și Daniel Constantin sunt deciși să lup­te neînfricat cu birocrația din Minis­te­rul de Finanțe pentru a pune cât de cu­rând pe masa poporului pâine ieftină. A do­ua probă de manipulare abilă e cea legată de „marea dezbatere“ – provocată de cine altcineva decât de Antena 3 – pri­vind numirile de la DNA și Parchetul Ge­neral. Rostul e acela de a da impresia, mai ales în exterior, că premierul se bate vite­jește cu balaurii Voiculescu și Antonescu care se opun cu îndârjire desemnării Co­druței Kövesi în fruntea DNA. Beneficiul suplimentar e acela că pe această at­mos­fe­ră tensionată marja de manevră pe care o are Traian Băsescu în a respinge un can­di­dat agreat de Victor Ponta în poziția cheie de procuror general se restrânge consi­de­rabil. Problema este că astfel de șmecherii abile de comunicare pot aduce beneficii con­siderabile în jocul de putere pe plan intern în triunghiul Victor Ponta, Anto­nescu-Voiculescu, Traian Băsescu, dar nu pot ține loc de guvernare. După cum nu pot răspunde coerent provocărilor majore la care România trebuie să facă față pe plan extern. //