De același autor
Aceasta mult asteptata confirmare a unui calendar lipsit de echivoc a avut darul de a estompa in buna masura, cel putin la nivelul discursului oficial, criticile, altfel destul de severe, din raportul cu pricina. Lucrurile incriminate fiind cele de-acum bine cunoscute: coruptia, independenta justitiei si mass-media, capacitatea administrativa precara. Despre coruptie, de exemplu, se spune ca "ramane o problema extinsa care afecteaza pe scara larga intreaga societate romaneasca". Mai mult, exista probleme de integritate chiar in privinta institutiilor chemate sa aplice legea si sa lupte impotriva coruptiei. Desi Romania are din acest punct de vedere un cadru legal acceptabil, transpunerea sa in practica ridica destule semne de intrebare. Johnatan Scheele, seful Delegatiei UE in Bucuresti, a si tinut sa observe ca i se pare nefiresc ca PNA sa fie sufocat cu tot felul de lucruri marunte in loc sa se concentreze pe marea coruptie.
Pe de alta parte, referirile la libertatea de expresie si independenta mass-media sunt mai putin severe decat era de asteptat, chiar daca se precizeaza ca din punct de vedere, economic situatia presei este precara si sunt "necesare eforturi suplimentare pentru garantarea independentei mass-media". Si asta desi Romania este o tara clasificata de alte institutii internationale de prestigiu, precum Freedom House, in categoria celor cu presa "partial libera". Unii jurnalisti sau comentatori se tem ca astfel de aprecieri, destul de blande in raport cu realitatea de pe teren, ar putea incuraja continuarea unor abuzuri care nu sunt doar simple accidente izolate, ci se inscriu intr-o adevarata practica care pune in paranteze in buna masura capacitatea de actiune a presei independente. Nu e deloc exclus ca prezenta primului-ministru la Bruxelles chiar in perioada definitivarii Raportului, cu prilejul unei vizite oficiale in Belgia convenabil aranjate, sa fi contat din acest punct de vedere "netezind" eventual unele formulari mai dure. Pe ansamblu, e clar insa ca pentru Comisia Europeana a ramas prioritara atingerea obiectivului politic de integrare a Romaniei si Bulgariei in limitele calendarului convenit. Orice intarzieri risca sa provoace prea multe valuri in mediile politice din Europa intr-o perioada in care oricum entuziasmul opiniei publice in privinta continuarii procesului de extindere a Uniunii este departe de a fi unul ridicat. Grupul liberal din Parlamentul European s-a pronuntat deja oficial impotriva acestui demers. In culise, oficiali ai Uniunii Europene se arata constienti de dimensiunea grava a unor probleme precum cele legate de independenta mass-media si a justitiei, dar considera ca si dupa semnarea tratatului de aderare vor avea suficiente parghii la indemana in relatia cu autoritatile de la Bucuresti.
Dincolo insa de astfel de analize de plan secund, mesajul de ansamblu venit saptamana trecuta de la Bruxelles a picat bine guvernului condus de Adrian Nastase, cu doar o luna si jumatate inainte de alegeri. Vorbind suficient de transparent pentru a fi inteles de aproape toata lumea, Ion Iliescu s-a grabit si el sa aduca subiectul integrarii europene in zona campaniei electorale. Presedintele a gasit de cuviinta nu numai sa considere ca traim un moment comparabil cu cel din decembrie 1989, dar sa si atraga atentia ca trebuie sa avem grija sa nu producem "rupturi ca 1996" si sa periclitam astfel procesul de integrare europeana. Ca Ion Iliescu si partidul de guvernamant doresc sa exploateze la maximum in plan electoral aceasta oportunitate e pana la urma un lucru de inteles. O fac insa de-a dreptul desantat. Aprecierile sefului statului lasa sa se inteleaga ca peste noapte a avut loc ceva miraculos, cu totul neasteptat, iar aceasta magnifica si binecuvantata intamplare se datoreaza exclusiv meritelor de exceptie ale partidului creat de el si condus acum de Adrian Nastase. In realitate, nu am facut decat sa consemnam, cu nepermis de multe emotii pana la urma!, bifarea unei etape de parcurs asteptate, pentru ca angajamentul politic al Uniunii Europene era de mult anuntat public. Problemele erau la Bucuresti! Cadrul de finantare a procesului de integrare a Romaniei si Bulgariei fusese, de altfel, stabilit in primavara anului 2004, iar redactarea tratatului de aderare a inceput deja in iulie 2004, la cateva saptamani dupa ce Bulgaria incheiase negocierile. Ingrijorarile ar trebui sa vizeze mai degraba intrebarea daca nu cumva incheierea in galop a negocierilor nu va duce si la acceptarea unor termene si conditii care ar putea sa se intoarca impotriva noastra mai tarziu.
In aceste conditii, afirmatii bombastice de genul celor de mai sus suna ca si cand un sofer s-ar lauda in gura mare nu pentru ca ar fi doborat vreun record mondial la viteza, ci doar pentru simplul fapt ca a reusit sa ajunga cu bine la destinatie, pe un drum obisnuit, dupa ce, vorba Raportului Comisiei Europene, a si incalcat pe parcurs o multime de reguli de circulatie. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca un punct de cotitura cel putin la fel de important din acest punct de vedere a fost summit-ul european de la Helsinki, din 12 decembrie 1999, cand Uniunea Europeana a luat decizia de incepere a negocierilor de aderare cu Romania si Bulgaria.
Ramane insa de vazut daca nu cumva impactul electoral al dezbaterii publice legate de integrare nu este supralicitat. Intr-un sondaj CURS din prima jumatate a anului, o mare parte dintre respondenti aveau o parere buna si foarte buna cu privire la maniera in care guvernul gestioneaza procesul de integrare europeana, in totala opozitie cu aprecierile legate de proliferarea coruptiei sau de situatia din sanatate, de exemplu. Pentru oameni, aderarea la UE are inca o dimensiune preponderent externa, ceea ce inseamna ca si ponderea sa electorala e relativ scazuta. Un lucru cat se poate de firesc pana la urma. Tratatul de aderare consemneaza in fapt doar un set de reguli de comportament care ti se cer la intrarea in clubul european. Felul insa in care vom trai intr-o Romanie integrata in Uniunea Europeana tine in mod fundamental tot de tipul de politica care se va face la Bucuresti.
